4,482 matches
-
mai faceți, în afară de munca imensă pe care o depuneți la revistă? Prietenul V. Florea mi-a dat nr. pe decembrie 1976 al Ateneului - cenaclu (suplimentul revistei) . Foarte interesant. Eu lucrez la ultima secvență din serialul Ibrăileanu. Cred că v-ați săturat de el. Cu multă stimă și mulțumiri. N. Gr. Stețcu </citation> (21) (22) <citation author=”N. Gr. Stețcu” loc="Roman" data =”21 aprilie 1977”> Mult stimate Domnule Călin, În sfîrșit, am terminat și ultima secvență din serialul G. Ibrăileanu, pe
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
să trăiască într-o lume separată de cei din jur. Luis mă privește ciudat de fix, apoi îmi spune din senin: „Ai luat ayahuasca. Nici nu te-a atins, iți trebuie un amestec mai tare. Vino la mine când te saturi de joaca de copii a lui Alfonso.” Apoi pleacă, lăsând în urmă un damf de alcool. Eliza La un moment dat Alfonso mă ia într-un colț și începe să îmi spună povestea surorii lui, Eliza, care este și ea
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cred că atâta i-a dus mintea, să alerge încotro pare că cineva se pregătește de masă. Până la urmă, ajung și ei la aceeași concluzie și dispar lăsând câteva pene în urmă, după care câinii și maimuțele se regrupează. Mă satur, dau bucățile rămase la câini și niște pâine Chitei și lui Pancho și reușesc din nou să mă așez la masă, de data asta doar cu un pahar cu vin. Toată lumea este sătulă și fericită, Chita cu Pancho se retrag
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
care ne-a mobilizat foarte mult ca familie să ne implicăm în lucrarea misionară și socială: ,,Unul,care dă cu mână largă,ajunge mai bogat;și altul,care economisește prea mult,nu face decăt să sărăcească. Sufletul binefăcător va fi săturat, și cel ce udă pe alții va fi udat și el”.Și așa a fost! Domnul fie lăudat! În încheiere doresc să amintesc un ultim paragraf scris de George Muller care sună astfel: “De multe ori Dumnezeu este silit să
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
săpată de curând. Veni și Gheorghiță de la cai și povesti și el că, cel mai înverșunat era văru-său Ion care parcă era turbat, striga la frate-su „dă-i la cap, Gheorghe, aruncă-l în groapă de viu, să se sature de pământ”, urla cât putea Ion al Mariței. Ion Barzu și oamenii lui i-au prins de brațe și i-au domolit de a apucat bietul Gheorghiță să mă ajute și să mă ridice în căruță, ca să mă aducă acasă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Ion Gheorghiu, au deșertat apa din ciutură în căldarea de adăpat caii, ce era purtată mereu în căruță, și le-a pus-o sub boturi. Aceștia au băut puțină și au început să fluture din cap, semn că s-au săturat. Aduseră caii la căruță, i-au înhămat din nou și apoi se așezară, cei doi bărbați cu fața spre cai iar femeile stăteau spate în spate cu ei, ca să supravegheze lucrurile din căruță, nu cumva să se piardă ceva pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ambițioasă tare, nu se aprinde așa ușor ca să facă pasul ista...ș-apăi s-o luăm pe cea dreaptă, cum a stat atâta, mai poate aștepta să se isprăvească războiul aista nenorocit, care a înghițit atâtea vieți și de care neam săturat și noi; fie ce-o fi, că pentru noi nu cred c-a fi mai bine, am dus-o din rău în mai rău; − Auzi, Marie, auzi? − Ce s-aud bădie? Parcă-s tunete, poate că vine oleacă de ploaie
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
generală în acea aripă de spital, aud o voce divină ce venea din vecinătatea spitalului. Ascultam extaziat, cu sufletul înfiorat și cu lacrimi pe obraz!... Vocea aceea atât de frumoasă mi-a adus o stare de fericire și nu mă săturam ascultând-o! Gândeam atunci că, dacă aș fi murit, n-aș fi mai încercat o asemenea fericire! Mi-am zis că până atunci trăisem o viață și-mi doream încă de două ori pe atâția ani, ceea ce m-ar fi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
40 de ani, fiica noastră avea casa la 25 de ani. Nu poate fi o mai mare bucurie pentru un părinte decât aceea că a făcut ceva pentru fericirea copiilor săi!... După 4 ani ca director la această școală mă săturasem de reclamații și alte tracasări, încât mă hotărăsc să demisionez din direcția care-mi adusese atâtea necazuri... Nu m-am născut director și nici nu vreau să ies la pensie din acest post. Vreau să fiu mai liber, mai liniștit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ordinea de zi, dar știam că nu-mi va fi tocmai moale. Marele meu noroc a fost că peste cinci luni a venit decembrie 1989, cu revolta din Timișoara și care... a cuprins toată țara... Ajunsesem la limita răbdării! Mă săturasem să-l văd mereu pe Ceaușescu la televizor, numai pentru a fi ovaționat, adulat. Dau televizorul la scădere față de Oficiul Poștal. Mi se cere motivul și le spun că, fiind tip vechi, nu-l mai puteam repara și de aceea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
modest, încât nici să visez o asemenea posibilitate n-am îndrăznit. Calc sfios și emoționat prin sălile hotelului, ne ospătăm cu mâncăruri specifice locului și ne odihnim spre a căpăta noi forțe pentru drumul lung ce ne aștepta. Nu mă săturam să admir vegetația mediteraneană, mai ales în lumina unei dimineți însorite de mai. În jurul nostru lumea se mișcă frenetic, în timp ce pe aeroportul din apropiere numeroase avioane vin și pleacă având la bord turiști dornici să străbată cât mai rapid distanțele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Oriunde îți arunci privirea vezi aceeași față însorită a orașului cu un bogat trecut istoric, dar și cu unul și mai bogat privind arta construcției, arta frumosului - frumos cu adevărat - frumos pe care oricât l ai admira, nu te mai saturi privindu-l și ai dori mereu să-l revezi. Am poze făcute la fața locului în care stăruie etalându-și în soare înălțimea celebra „Campanela din Giotto”, precum și marea și monumentala biserică San Marco, unde se păstrează cu pioșenie moaștele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu demonstranții că se întorc în cazarmă". M. M.: Era vorba de cei de pe Olteniței. S. B.: Toate acestea se petreceau în prima parte a zilei. M. M.: Da. Țin minte că pe 22, la prânz, am zis: "Ne-am săturat de fasole și de varză". Îmi veniseră toți din concediu, eu eram bine după cinci zile, tancurile cu muniție în ele. M-am supărat și l-am trimis pe șoferul meu cu mașina: "Ia du-te, măi, și ia-mi
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
țărm, în vreme ce pe celălalt țărm, mai populat, culoarea roșie a pietrei era punctată din loc în loc de carierele unde modul de lucru nu se deosebea prea mult de cel de-acum câteva mii de ani. Ochiul nostru nu s-a putut sătura de-atâta frumusețe; dar nu știam ce ne-așteaptă. Deci, după ce-am ocolit insula Elefantina (numită astfel din cauza rocilor imense a căror formă este identică unor elefanți) am coborât în port și transportându-ne bagajele în microbuz pe la ora
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de reședință" a fost OK! Drumul de la Lima la Santiago a fost superb! Aveam noroc de o zi senină, avionul zbura la joasă înălțime, paralel cu țărmul oceanului, în stânga defilau munții, cu crestele lor de nea, așa că nu ne mai săturam să privim. Am aterizat la final de călătorie pe la ceasul amiezii, pe o vreme blândă de primăvară sud-americană. La aeroport ne aștepta cu flori și zâmbetele de rigoare colectivul ambasadei! După circa 14 ore de zbor și escale, eram morți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
se ia trenul spre Geneva. Aici eram așteptați de o cunoștință din țară, reputat medic, reprezentant al României pe lângă Organizația Mondială a Sănătății. Ne reținuse cazarea la o pensiune foarte cochetă și bine pusă la punct, unde nu ne mai săturam să bem lapte "100% de vacă". A avut amabilitatea de a ne "scoate" în oraș și după prânz de a ne plimba cu mașina prin munți. A doua zi, după consultația medicală care iarăși ne-a "văduvit" serios buzunarele, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu gândul la Eden. Că treburile nu stăteau prea bine cu Edenul din Brasilia aveam să mă conving discutând de câteva ori "la portiță" cu câteva soții. La întrebarea de ce nu stau "în parc" răspunsul era mereu aceleași: Ne-am săturat de parc, vrem să vedem oameni, mașini, să ne plimbăm pe la magazine, să mergem cu copiii la distracții. Aici, fără mașină ești mort, "orașul" e la doi kilometri și de la un magazin la altul mai faci alți doi-trei kilometri. Stând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
În liniștea înserării, îmi aminteam de Toledo cel de demult, zugrăvit atât de viu de scriitorul german Lion Feuchtwanger în romanul său "Die judin von Toledo" "Evreica din Toledo". La Segovia obiectivul era apeductul roman, pe care nu mă mai săturam să-l admir, mai ales de când aflasem că respectiva construcție de 2000 de ani este folosită și azi, prin vechile canale fiind montate țevile care aprovizionează orașul cu apă. Ce a rămas din apeductul de 18 kilometri, respectiv, un fragment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și În liniște. Nici discuțiile de suflet, destăinuirile În manieră dostoievskiană nu sunt genul meu. Bunin, un bătrân domn vioi, cu un vocabular bogat și deocheat, a fost nedumerit de lipsa mea de reacție la servirea ieruncii de care mă săturasem În copilărie și exasperat de refuzul meu de a discuta pe teme scatologice. Spre sfârșitul mesei ne plictiseam total unul de celălalt. „O să mori Într-o suferință Îngrozitoare și În izolare totală“, a remarcat Bunin cu asprime când ne Îndreptam
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pacea... Barem să dormi... Să te hodinești... Ești... ești ostenit, ostenit... Ștefan, cu ochii mijiți de nesomn și oboseală: Să mă hodinesc? Să dorm? Ahh! Ce fericire să dormi! Dumnezeule! Când m-oi duce la culcare la Putna o să mă satur de somn... O mie de ani... până la Judecata de Apoi, o să mă tot odihnesc. Și cel mai zbuciumat râu ce coboară de la munte, învolburat, își află odihna cufundându-se în mare"... Daniil stăruie, cu blândețe: Te chinui... Te zbați ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
belciugul, c-apoi ne mână cu biciul. Deci iar, oftează Stanciu. Iar, oftează Ștefan. Greu a fost să izbândim, dar și mai greu e să păstrăm ce-am cucerit. Să vină! strigă Mihail entuziast. Să poftească, de nu s-au săturat de trântaie! Uite-așa, cum ne vezi, am știrbit noi iataganul turcesc?! Măi-măi! Sunt ceva de spăriet moldovenii aiștea! Ni s-a urcat la cap de când cu "Podul" aista. Să nu ne îmbătăm cu apă chioară, dar nici să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pretenții asupra "Scaunului Sucevei"! Voi lupta! Leoaică voi fi! Numai peste cadavrul meu! Numai! Bogdan Paleologu e vlăstar împărătesc, sânge din sângele unui întreg șir de împărați stăpânitori ai unui Imperiu! Maria, potolește-te! "Os domnesc"! râde sarcastic. Să se sature de ibovnice, de țiitoare! "Curvele" astea grozav se pricep să vă îmbrobodească! Parcă ea mai știe care o fi "tatăl"?! Ești rea, Maria! o mustră el. Maruca mama lui Alexandru n-a fost o... o aia, cum zici tu. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
palmă, un lat de palmă, barem... E... e posibile, unguento e miracoloso, spune el cu modestie spălându-i fața într-o cățuie de tablă. Poate mai cresc olecuță, spune Ștefan în bătaie de joc luându-se peste picior. M-am săturat ca orice mocofan să mă măsoare de sus. Mai cu folos ar fi să vă scurtez pe toți de picioare, continuă el hâtru și apoi zâmbește în musteață. Au, mai bine, de cap; nu judecă Domnul cu capul său pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Iaca, năravuri noi ce nu ne fac cinste au prins cheag în Moldova: peșcheșul, șpaga, lenea, pufăitul pe sofa din narghilea... Poruncitor: Care dregător e dovedit că s-a spurcat la aur, să fie pus să-l înghită să se sature! spune el poruncitor. Ce să mai pomenesc de scârboșenia celor ce "fac turcește", de parcă s-au isprăvit muierile de pe fața pământului! Ele... pe ele cine le mai strânge în brațe? Dar orice dezmăț, are și dezvăț, râde el. I-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de pe fața pământului! Ele... pe ele cine le mai strânge în brațe? Dar orice dezmăț, are și dezvăț, râde el. I-am aflat leacul: câte un ardei iute, mușcat, înfipt adânc, dimineața, la prânz și seara, în spurcăciune. Să se sature! Văleu!!... Nu-i mai trebuie "turcească" câte zile o avea! Vezi bine, sunt crud! Trebuie să fiu! Crud și nemilos! Când o învăța omul, singur, să păstreze omenia din buna-voia lui, îmblânzim și noi pravila. Până atunci... Tăutu, pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]