4,863 matches
-
pentru o mănăstire. Apoi...ar mai fi ceva... a tărăgănat vorba logofătul. Ce? Cine știe dacă popa îi în toate mințile, măria ta? Că așa cum arată și vorbește el...tare mă tem că nu - a lămurit logofătul. În loc s-o scăldați, ba că-i albă, ba că-i neagră, mai bine să se cerceteze locul, iar tu, logofete, să-l aduci pe popă la mine. Voi face întocmai, măria ta - a răspuns logofătul cătând către boierii din jur. Vornice! I s
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
zile pe care le-au petrecut în Sanya, Gaston nu a fost capabil să descopere nici un sâmbure de ură în sufletul lui, pentru acest bărbat. Cu același sentiment cu care, pe o zi ploioasă, privești un deal îndepărtat, el singur scăldat în soare, cu același sentiment, deci, contempla și Gaston intențiile lui Endō. — Vrei niște gumă, străine? întrebă șoferul întinzându-i un pachet de gumă de mestecat. Vezi să nu faci vreo năzbâtie. — Endō-san... Unde s-a dus? — S-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de pe drum și a început să coboare panta spre mlaștină. Endō și Gaston înaintau cu greu, în urma lui, prin iarba udă. Pantalonii le erau uzi și plini de noroi. Dincolo de malurile acoperite de iarbă era o întindere neagră-roșiatică de pământ, scăldată de apa mlaștinii. Aici e, spuse Kobayashi în șoaptă, uitându-se cu viclenie la Endō. Acolo... unde iese copacul acela din apă. La rădăcina lui. Kobayashi arătă spre un copac uscat ce ieșea din apa învăluită în ceață. Era probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
peste detalii. Sirop din ăsta, drăgălășenii, ceea ce merge la suflet... Bunicul meu, educat în spiritul corectitudinii și-al dragostei de patrie, sensibil, mirosea ghiocei iarna... suferea în zilele ploioase de pe urma rănii la șold de la șrapnele... Avea coșmaruri... nu-și revenea, scăldat de sudoare, vedea în fața ochilor chipurile celor morți în tranșee... ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu... Atmosfera de război o găsești și-n Magazin istoric. Din când în când, considerații despre literatură... numai fragmentul poate reda sfâșierile mele... mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
îmbinări și coturi și nu-i roasă garnitura, n-am stofă de Ultimul Tango la Paris. Iar faza cu mânjitul pe piept și prin alte locuri cu mâncare nu-mi mai spune nimic de când, pe la vreo patru ani, m-am scăldat în troacă și-aveam terci amestecat cu cartofi în fund și-n urechi. N-o fi macho după rețetă, nu bandez de să ridic chiuveta, mi-e și cam foame și-o las să pregătească salata. Mă spăl, încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
buni.... sănăăăătaaate.... votați-ne pe toate listele.... sănătaaaate... Dacă vreți ca România să fie o țară sănătoasă.... săăănătaaate, oameni buni... Văd că problema mucegaiului extins, galopant, a ajuns și-n gazete. La o primă răsfoire, fețele bisericești dau interviuri, o scaldă, o fi de la ploaie sau ne bate Dumnezeu? Opoziția locală acuză puterea locală, „Corupția din Iași miroase-a mucegai!”. Cum nu s-au gândit până acum că ne poate cuprinde mucegaiul? Primarul îi arată cu degetul pe cei de la Monumente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
comandăm altceva. — Ia zi, nu vrei să mergem direct la hotel? Ce se Întâmplase oare cu mecanismul dorinței sexuale? Nu simțeam nimic. Îmi simțeam doar corpul amorțit din cauza efectelor combinate ale vinului unguresc, ale șnapsului, ale whisky-ului, și mă scăldam Într-un fel de toropeală care părea, totuși, să-mi alunge dezamăgirea de a nu simți vreo excitație sexuală. Era ca și cum un vid Își făcea loc În mine absorbind toată băutura pe care o Îngurgitasem. Mă trezeam treptat din amețeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În adevăratul sens al cuvântului, dar se pare că era prins Într-o dilemă. V-am spus și Înainte, cred: sadicul trăiește Într-un univers de calcule matematice. Cu alte cuvinte, dacă scopul lui final este să ejaculeze cu fața scăldată În urina unei femei, Își pune problema cum să conducă Într-acolo tendințele masochiste ale partenerei, păstrând Însă și gradul maxim de stimulare sexuală. Ajunsesem la limita suportabilului. Simțeam ceva asemănător cu senzația irezistibilă de a urina. Ascultând-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
se potriveau, așa cum nu i se potriveau nici hotelurile gen Okura sau Imperial. Le detesta pe toate. Dar continua să bea vin de o sută de mii de yeni sticla, șampanie de trei sute de mii de yeni sticla. Parcă se scălda În băutură, așa cum beau pescarii de la Marea Japoniei ceai sărat, Înainte de a ieși pe mare Într-o zi friguroasă. Nu știați asta? Se zice că e bine să bei ceai sărat când ieși pe mare pe frig. Eu n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În când, Însă percepția noastră este diferită. Bunăoară, unii Își Închipuie o beznă adâncă, străbătută de lumini, alții se văd orbecăind Într-o cameră cufundată În Întuneric, pipăind În căutarea Întrerupătorului, și când Îl găsesc și Îl răsucesc, camera este scăldată În lumină, iar În spate li se Întinde brusc propria umbră. La mine e ceva banal, am impresia că sunt Învăluită Într-o ceață pufoasă, În care nu disting nimic, o ceață rece ca gheața care mi se lipește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Încredere oarbă chiar și În subalternii lui, și deviza lui era să-i adăpostească sub scutul legii pe toți cei slabi și amărâți, genul justițiarului. Însă În fața mea devenea un bărbat plictisitor care nu era În stare să ejaculeze decât scăldat În mizeriile unei femei Înalte, cu fața prelungă. Care din cele două fețe ale lui era cea adevărată? Nimeni nu ar putea răspunde la Întrebarea aceasta și nici măcar nu se pune așa problema. Cei doi indivizi, magistratul serios și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cremă mentolată, cocaină și sos picant, ceea ce o făcea să urle și Îi trezea la viață simțurile. După ce asta s-a repetat de mai multe ori, În cele din urmă a terminat cu un orgasm cutremurător. Întreg trupul Îi era scăldat Într-un amestec de transpirație, de lacrimi și de secreții, iar pielea Îi lucea ca a unui nou-născut. De atunci, Mie nu a mai dat curs vreunei invitații din partea bărbatului. Din câte spunea el, se pare că refuzul ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
foarte Îndepărtat. Tocmai mă Întrebam dacă se cădea să admir acest monument așa de aproape, când limuzina Volvo a pătruns Într-o piață pavată cu piatră cubică. Piața Concorde, mi-a șoptit șoferul. Cu toate că era miezul nopții, Piața Concorde era scăldată Într-o lumină gălbuie ce se revărsa dinspre o rețea complicată de reflectoare. În depărtare se zărea Turnul Eiffel. De-a lungul străzilor ce porneau iradiant din piața centrală, clădirile erau aliniate Într-o ordine perfectă. Dacă locuiai Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ascultam același concert de vioară sau aceiași concert de pian. Aveam o discotecă cu aproape tot ce consideram eu "mare" în materie de muzică simfonică. Și cum veneam acasă, puneam în funcțiune picupul, după care șapte sau opt ore mă scăldam în muzică uitând orice altceva... Cred că această pasiune a fost mai lungă decât celelalte. Știam pe dinafară concertele și simfoniile respective, dar tot le ascultam. Le cântam cumva în gând înainte. Până mi-am dat seama că de fapt
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
doar o stare de tranzit; că am apărut undeva într-o gară și pe urmă am trecut din gară în gară, din tren în tren, mergând spre nicăieri, până ce, undeva pe un peron sau într-un vagon, murim. Soarele care scaldă tufele de oțetari te contrazice. De vină ești tu și coaja în care te afli. Din nefericire, se pare însă că sânt victima optimă. Îmblânzitorii n-au trebuit decât să-mi arate cobra. Eu le-am făcut singur treaba după
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
știi niciodată dacă se roagă sau se lasă devorate de extazul lor. Rădăcinile copacului erau acoperite cu smocuri de iarbă și licheni. De fapt, era singura vegetație adevărată în tablou. Și copacul și zarea pe care se profila el se scăldau în aceeași ariditate. Undeva între ramurile goale și aproape scheletice se afla o scorbură care putea fi și cuib de pasăre și culcuș de șarpe. Totul părea ars, existând într-un timp de cenușă, întocmai ca în locul unde mă găseam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
acest fapt, revoltată și înfricoșată. ― Du-te și te uită, i-am zis. A rămas pironită pe bancă, îmbrăcată în trenciul care într-o noapte atât de zăpușitoare părea și mai curios, mai nepotrivit. Nu îndrăznea să se ridice. Luna scălda zidurile, linia ferată și câmpul într-o lumină albă, secetoasă. Dunga neagră a pădurii se deslușea undeva la orizont ca un început de nor, dar țârâitul liniștit al greierilor anunța că nu erau încă speranțe de ploaie. ― Și ce vom
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aproape vie... Am vrut să plec, scârbit și înspăimîntat, dar am făcut un pas greșit și am alunecat în ea. Mă duceam la vale, apropiindu-mă de elefanți și în zadar încercam să mă opresc. Atunci m-am trezit. Dimineața scălda geamurile murdare ale gării. Și chiar deasupra mea un păianjen își țesea pânza. Dar uneori mi se pare că mai alunec încă... Nu e și destinul ca un elefant orb? m-am întrebat atunci. El nu alege între bine și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am strigat. N-a ieșit nimeni. Mai departe am dat de o miriște la marginea căreia putrezeau, fără să păzească nimic, sperietori făcute din paie, cu pălării vechi de postav pe cap, arătând ca niște paiațe. Mergeam îngîndurat pe câmpul scăldat de lumina lunii când m-am înfiorat auzind, nu foarte departe, urletul unui lup. Sta la marginea unor tufișuri, privea spre paiațele de paie și urla. Pe mine nici nu mă vedea parcă. M-am retras repede și m-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
este locul unde ești așteptat. Petru a făcut cale întoarsă în inima muntelui. Drumul între două singurătăți îl recunoștea cu ochii închiși. Valea Bârgăului, acolo unde cu câteva zile în urmă un furnicar negru mișuna într-o gravitație browniană, era scăldată în galben hepatic. Soarele gelatinos se lua după cizme. Era noiembrie. Arbuștii, plantați într-o ordine perfect geometrică, stăteau neclintiți în front, precum niște soldați disciplinați, adunați compact pentru inspecție. Dincolo de Bistrița, o culme de brazi tineri, dispersați în bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
alți câțiva polițiști. Se bucura că-l mușcase pe băiatul de la Hungry Hop. Toți polițiștii se urcară pe scară să primească binecuvântarea lui Sampath. Superintendentul puse capul lui dezgustător și unsuros sub degetele de la picioarele lui Sampath și se simți scăldat în sfințenie, de parcă era spălat cu delicatețe și purificat de binecuvântarea cea dulce; starea aceea îi amintea de zilele de festival, când i se aduceau cadouri. Îmi poți spune, Baba, când mă pot aștepta să am un fiu? îi șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Deasupra lor, de veghe, stau cocenii de porumb cu menirea sfântă de bărbat de a apăra grădina lui Verde Împărat de ploi acide și furtuni. Dar ce să vezi, a ieșit măria sa Verde Împărat, la braț cu Împărăteasa, să-și scalde privirea în grădina lor fragedă, să vadă plantele cum respiră și cum se ridică din leagănul seminței spre maturitatea coaptă. Papagalul Kea - Iarăși ne-a murit o oaie! - strigă mâhnit fermierul din Nouă Zeelandă, când deschise ușa la casa lor
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ființe atât de simpatice:Uite tată, iepurași! Iar părinții dezarmați, rămâneau și ei pe loc și zâmbeau la giumbușlucurile iepurașilor, care făceau fel de fel de tumbe năzdrăvane în iarba mai înaltă decât ei. S-au făcut poze, glume, observații scăldate într-o comuniune de emoții. A fost o plăcere iar plăcerea altora a dublat-o pe cea proprie. După două zile unul dintre iepurași a murit subit, fiind prea slăbuț. Nelu, ca fetele să nu sufere, a cumpărat un iepuraș
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
fetei semăna cu cea a sirenelor, se gândea peștișorul și îi așezase crenguța magică în palmă. În zorii zilei, odată cu răsăritul soarelui, fata învăluită și ea în culorile pământului și apelor, urmărea cum soarele se ridică încet deasupra apei întinse, scăldându-și fața în marea albastrăverzuie. -Ce mult aș dori să ajung pe această insulă! - exclama prințesa. Dorința pe loc îi fusese împlinită de crenguța magică din palmă. Ajungând pe insula necunoscută, pornise în căutare de hrană printr-o vegetație densă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Te vrem viu, nu mort, Dar nu În starea În care mă vezi aici, un viu mort, un mort care pare viu, Dacă așa vrei, Îți vom face voia, Sărută-mă. Fata Îl sărută pe frunte și ieși plângând. Apoi, scăldată În lacrimi, se duse să anunțe restul familiei că tatăl hotărâse ca ei să-l ducă chiar În acea noapte de cealaltă parte a graniței, acolo unde, după părerea lui, moartea, Încă În vigoare În acea țară, n-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]