4,338 matches
-
preotul Dănilă în Creaca în anul 1756 o "„beserică bună dată, acoperită cu paie, potirul spart, pe fund lipit cu ceară, cărțile, odăjdile au fost în Brebi, că popa ține și acolo popor, s. Cuminecătură sau aflat întro raclă de scoarță de mestiacăn, s. Mir nu sau aflat.”" În continuare episcopul surprinde o tradiție nemaiîntâlnită prin satele noastre, legată istoric de ciuma care a pătruns în anii 1738-1739 în Transilvania. "„Dupe aceasta sau aflat basereca încinsă cu lumină de ceară, și
Biserica de lemn din Creaca () [Corola-website/Science/309698_a_311027]
-
unei hemipareze. O altă afirmație importantă constă în faptul că, punerea în evidență a localizării unei leziuni, prin care este tulburată o anumită funcție, nu permite nicio concluzie asupra localizării funcției respective. Jackson era de părere că, nicio regiune a scoarței cerebrale nu ar fi exclusiv motorie sau exclusiv senzorială. Conform observațiilor sale, zonele ""predominant"" motorii se sflă în în porțiunea anterioară a creierului, în timp ce zonele ""predominant"" senzoriale în regiunile posterioare. Încă din anul 1864, Jackson s-a consacrat studiului tulburărilor
John Hughlings Jackson () [Corola-website/Science/309749_a_311078]
-
de vorbire, care apar în urma unor leziuni cerebrale focale, dar s-a ferit să localizeze funcția vorbirii într-o anumită zonă a creierului. Doi ani, după ce Paul Broca arătase că folosirea cuvintelor în vorbire poate dispare în urma unei leziuni a scoarței cerebrale frontale de partea "stângă", Jackson era încă reținut în primele sale lucrări în a recunoaște existența unei localizări rigide a vorbirii în anumiți "centri" ai creierului. Mai târziu, va admite că o anumită zonă a creierului, irigată de artera
John Hughlings Jackson () [Corola-website/Science/309749_a_311078]
-
în analogie cu retina - ""pata galbenă a vorbirii"". Jackson a acordat o atenție deosebită studiului epilepsiei, în special s-a interesat de descrierea clinică și de patogeneza crizelor focale sau cu debut focal și propagare particulară, conform reprezentării somatotopice pe scoarța cerebrală, denumite azi ""crize jacksoniene"". Tot el a observat manifestările epileptice, descrise de el cu termenul de ""dreamy state"" ("stare de vis"), precum și echivalențele psihice (""stări crepusculare""), care apar în cazul unor leziuni în vecinătatea circonvoluțiunii cerebrale cunoscută cu numele
John Hughlings Jackson () [Corola-website/Science/309749_a_311078]
-
Gârda de Sus (în maghiară: "Felsőgirda", în germană: "Obergierd") este o comună în județul Alba, Transilvania, România, formată din satele Biharia, Dealu Frumos, Dealu Ordâncușii, Dobrești, Gârda de Sus (reședința), Gârda Seacă, Ghețari, Hănășești, Huzărești, Izvoarele, Munună, Ocoale, Plai, Pliști, Scoarța, Snide și Sucești. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Gârda de Sus se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,72%). Pentru 2,28% din populație
Comuna Gârda de Sus, Alba () [Corola-website/Science/310091_a_311420]
-
scade cu timpul, iar drept consecință senzația în creier descrește. Extinzând aceste rezultate la studiul cauzării durerii prin stimuli ai sistemului nervos, Adrian a mai făcut descoperiri în legătura cu recepția unor asemenea semnale în creier, distribuirea ariilor senzoriale pe scoarța cerebrală la diferite animale. Aceste cercetări au dus la ideea unei hărți senzoriale, numită homunculus, și situată în sistemul somatosenzor. Mai târziu, Adrian s-a folosit și de electroencefalogramă pentru a cerceta activitatea creierului uman. Lucrarea sa asupra anormalităților ritmului
Edgar Douglas Adrian () [Corola-website/Science/309134_a_310463]
-
Eregionului de către Sauron, împreună cu Celeborn (soțul ei) au fugit în regatul din apropiere - Lothlorien. Acolo, după moartea lui Amroth, Galadriel și Celeborn au devenit conducătorii regatului pădurean. Galadriel în acest timp a plantat semințele de Mallorn (copaci foarte înalți cu scoarță netedă și maroniu roșcata cu frunze aurii). Astfel orașul Caras Galadhon și-a căpătat renumele de „Orașul Luminilor și al cântecelor”. Puterea inelului Nenya se putea observa și în Oglindă lui Galadriel unde Frodo și Șam s-au uitat în timpul
Galadriel () [Corola-website/Science/309188_a_310517]
-
Tot de lună și simbolul ei feminin de fertilitate sunt legate și funiile de pe portal, care iau forma șarpelui răsucit în partea de jos, protejând, ca în povești, spațiul sacru de necurat. Zig-zag-urile din jurul golului ușii sunt unda apei din scoarțele maramureșencelor, de origine de asemenea feminină. În lumea simbolurilor mitologice, motivele cioplite pe portal par să țină în echilibru lumina spirituală supremă masculină a soarelui cu mistica lunară feminină a lunii. În mod firesc ne întrebăm: ce vor toate aceste
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
din regiunea hotarului comunei. Relieful actual al șesului s-a conturat în urma retragerii apelor Mării Panonice, care intră asemenea unui golf până la poalele Culmii Codrului și la marginea dealurilor Silvaniei. În urma retragerii apelor mării a rămas un mâl la suprafața scoarței terestre, care a fost ridicat de vânturi și depus sub formă de loess (lut gălbui). Acest strat poate fi găsit și în zilele noastre și observat la forarea fântânilor, la adâncime de 0,5-1 metri, suprapus peste straturi de nisip
Comuna Beltiug, Satu Mare () [Corola-website/Science/310724_a_312053]
-
din regiunea hotarului comunei. Relieful actual al șesului s-a conturat în urma retragerii apelor Mării Panonice, care intră asemenea unui golf până la poalele Culmii Codrului și la marginea dealurilor Silvaniei. În urma retragerii apelor mării a rămas un mâl la suprafața scoarței terestre, care a fost ridicat de vânturi și depus sub formă de loess, numit și lut gălbui (Ghițescu, L. 1972, pg. 50). Acest strat poate fi găsit și în zilele noastre și observat la forarea fântânilor , la adâncime de 0
Comuna Acâș, Satu Mare () [Corola-website/Science/310723_a_312052]
-
Ciclăiești la sud-vest de Luncavița, dealul Pietriș, dealul Fetei (la sud-est și, respectiv, est de Luncavița) și, de asemenea, dealurile de la sud și sud-est de Rachelu. Toate aceste înălțimi sunt separate prin văi torențiale care au săpat trasee adânci în scoarță și care au direcția de curgere de la sud la nord, descărcându-se în Lunca Dunării. Datorită zonei, ls-a înregistrat o continuitate a locuirii din cele mai vechi timpuri.Astfel, perioada neolitică în arealul luncăvițean atinge apogeul în perioada de tranzit
Comuna Luncavița, Tulcea () [Corola-website/Science/310831_a_312160]
-
Stejarul de pluta ("Quercus suber") este un arbore de mărime medie, sempervirescent (își menține frunzele în toate anotimpurile), originar din Europa de Sud-Vest și Africa de Nord. Din scoarță lui se obține pluta. Frunzele lui au circa 4-7 cm lungime, pot fi lobulate sau zimțate, de culoare verde închisă și mai deschise pe spate. Ghindele sunt de 2-3 cm lungime. Are o scoarță groasă și neregulata. Cu timpul scoarță
Stejar de plută () [Corola-website/Science/309476_a_310805]
-
Europa de Sud-Vest și Africa de Nord. Din scoarță lui se obține pluta. Frunzele lui au circa 4-7 cm lungime, pot fi lobulate sau zimțate, de culoare verde închisă și mai deschise pe spate. Ghindele sunt de 2-3 cm lungime. Are o scoarță groasă și neregulata. Cu timpul scoarță crește și se poate recolta la fiecare 9-14 ani, în funcție de calitatea plutei, care depinde de precipitații. Grosimea optimă este dată de dopurile pentru sticle, acestea fiind principalul produs unde se valorifica pluta. Un dop
Stejar de plută () [Corola-website/Science/309476_a_310805]
-
scoarță lui se obține pluta. Frunzele lui au circa 4-7 cm lungime, pot fi lobulate sau zimțate, de culoare verde închisă și mai deschise pe spate. Ghindele sunt de 2-3 cm lungime. Are o scoarță groasă și neregulata. Cu timpul scoarță crește și se poate recolta la fiecare 9-14 ani, în funcție de calitatea plutei, care depinde de precipitații. Grosimea optimă este dată de dopurile pentru sticle, acestea fiind principalul produs unde se valorifica pluta. Un dop standard are 38-44 mm lungime, iar
Stejar de plută () [Corola-website/Science/309476_a_310805]
-
sticle, acestea fiind principalul produs unde se valorifica pluta. Un dop standard are 38-44 mm lungime, iar pluta optimă recolectată ar trebui să fie de 50 mm. Recolectarea plutei nu dăunează arborelui, acesta având capacitatea de a produce o nouă scoarță, deci este un produs renovabil. Stejarul de pluta se cultivă pe zone mari în Spania, Portugalia, Alger, Maroc, Franța, Italia și Tunisia. Stejarul de pluta acoperă în aceste țări suprafețe de 2,5 milioane ha. Portugalia deține 50% din producția
Stejar de plută () [Corola-website/Science/309476_a_310805]
-
foarte frecvent în pădurile mediterane cu puține precipitații. Interesul economic constă în conservarea de mari suprefețe de păduri și dezvoltarea sostenibilă a regiunilor unde se exploatează. Ghindele sunt folosite pentru alimentarea unui mare număr de animale, migratoare sau nu. Recoltarea scoarței de pluta, folosită ca materie primă pentru dopuri, produse pentru izolație, materiale decorative, etc se face prima dată la 25 de ani de la plantarea stejarului. Următoarele recoltări se fac o dată la 9-10 ani (deoarece scoarță se reface natural dacă este
Stejar de plută () [Corola-website/Science/309476_a_310805]
-
animale, migratoare sau nu. Recoltarea scoarței de pluta, folosită ca materie primă pentru dopuri, produse pentru izolație, materiale decorative, etc se face prima dată la 25 de ani de la plantarea stejarului. Următoarele recoltări se fac o dată la 9-10 ani (deoarece scoarță se reface natural dacă este corect recoltata). Doar începând cu cea de a treia recoltare scoarță are calitățile necesare producerii dopurilor de pluta. Stejarii de pluta pot trăi 200-250 de ani și în toată această perioadă scoarță se poate recolta
Stejar de plută () [Corola-website/Science/309476_a_310805]
-
izolație, materiale decorative, etc se face prima dată la 25 de ani de la plantarea stejarului. Următoarele recoltări se fac o dată la 9-10 ani (deoarece scoarță se reface natural dacă este corect recoltata). Doar începând cu cea de a treia recoltare scoarță are calitățile necesare producerii dopurilor de pluta. Stejarii de pluta pot trăi 200-250 de ani și în toată această perioadă scoarță se poate recolta o dată la 9-10 ani. Între diferitele utilizări ale plutei, putem sa diferențiem în principal sigilarea sticlelor
Stejar de plută () [Corola-website/Science/309476_a_310805]
-
9-10 ani (deoarece scoarță se reface natural dacă este corect recoltata). Doar începând cu cea de a treia recoltare scoarță are calitățile necesare producerii dopurilor de pluta. Stejarii de pluta pot trăi 200-250 de ani și în toată această perioadă scoarță se poate recolta o dată la 9-10 ani. Între diferitele utilizări ale plutei, putem sa diferențiem în principal sigilarea sticlelor de băuturi alcoolice, pentru care se realizează numeroase probe de calitate. După selecționare cele care sunt respinse pentru deficiențe , sunt reciclate
Stejar de plută () [Corola-website/Science/309476_a_310805]
-
Bermannus, sive de re metallica" (1530) care tratează căutarea minereurilor utile, măsurători, tehnica mineritului și obținerea metalelor Tratatul său următor "De menusuris et ponderibus" (1533) descrie unitățile de măsură folosite în antichitate de greci și romani.Descrierea proceselor din interiorul scoarței pământului o descrie în "De ortu et ausis subterra neorum" (1544) și "De natura eorum, quae effluunt exterra" (1545) sau despre fosile și minerale în "De natura fossilium", "De veteribus et novis metallis". Agricola are (cel puțin) șase copii din
Georgius Agricola () [Corola-website/Science/305023_a_306352]
-
Yohimbina sau Iohimbina este un alcaloid pentaciclic, ce are la bază nucleul de yohimban. Este extrasă din scoarța arborelui Yohimbe ("Pausinystalla yohimba") sau "Coryanthe Yohimbe", familia Rubiaceae, denumit și „copacul iubirii”. Yohimbe este un arbore de 30 m înălțime cu frunze persistente alungite sau eliptice, coaja brun-roșiatică și flori mici, galbene originar din pădurile Africii Centrale (Camerun, Zair
Yohimbină () [Corola-website/Science/305071_a_306400]
-
Africa de Vest. În secolul al 19-lea, misionari germani au descoperit copacul yohimbe în Africa de Vest și l-au adus în Europa, unde a devenit rapid foarte cunoscut. În Africa de Sud, yohimbina este frecvent utilizată sub diferite forme, cea mai eficientă fiind mestecarea scoarței acestui copac. În Camerun, indigenii au utilizat de secole scoarța de yohimbe ca afrodiziac. De asemenea se utiliza ca tratament pentru febră, boli de inimă, anestezic local și halucinogen. Are efect asupra sistemului nervos simpatic, contrar adrenalinei. Scoarța copacului african
Yohimbină () [Corola-website/Science/305071_a_306400]
-
copacul yohimbe în Africa de Vest și l-au adus în Europa, unde a devenit rapid foarte cunoscut. În Africa de Sud, yohimbina este frecvent utilizată sub diferite forme, cea mai eficientă fiind mestecarea scoarței acestui copac. În Camerun, indigenii au utilizat de secole scoarța de yohimbe ca afrodiziac. De asemenea se utiliza ca tratament pentru febră, boli de inimă, anestezic local și halucinogen. Are efect asupra sistemului nervos simpatic, contrar adrenalinei. Scoarța copacului african Yohimbe este sursa unuia dintre cele mai puternice afrodiziace naturale
Yohimbină () [Corola-website/Science/305071_a_306400]
-
fiind mestecarea scoarței acestui copac. În Camerun, indigenii au utilizat de secole scoarța de yohimbe ca afrodiziac. De asemenea se utiliza ca tratament pentru febră, boli de inimă, anestezic local și halucinogen. Are efect asupra sistemului nervos simpatic, contrar adrenalinei. Scoarța copacului african Yohimbe este sursa unuia dintre cele mai puternice afrodiziace naturale. În Europa a fost folosită în ultimii 75 de ani pentru a trata disfuncțiile erectile. În S.U.A., yohimbina a fost aprobată pentru tratarea impotenței în anii `80. Yohimbina
Yohimbină () [Corola-website/Science/305071_a_306400]
-
în poziție verticală), în particular al hipotensiunii induse de medicamentele antidepresive. Posedă de asemenea proprietăți importante de ardere a grăsimilor, precum și mărirea secreției naturale de testosteron. Yohimbina este comercializată sub diverse denumiri: Edex, Erex, Testomar, Yocon, Yohimar, Yohimbe, Yohimex etc. Scoarța de yohimbe conține în afară de yohimbină și alți alcaloizi stereoizomeri cu yohimbina: izoyohimbina, aloyombina, coriantidină, beta, gama și delta-yohimbina și pseudoyohimbina, yohimbilina și ajmalina. Yohimbina, poate apărea și ca clorhidrat, (Yohimbina HCL) cunoscută sub denumirea de chebrachină.
Yohimbină () [Corola-website/Science/305071_a_306400]