5,013 matches
-
Ady”, Iuliu Wajtick, vicepreședintele acestei societăți, Ladislau Pogany, directorul ziarului „Temesvary Hirlap”, Tiberiu Faskerti, dr. Erno Gara, de la ziarul „Keleti Ujsag”, M. Szendrey, directorul teatrului maghiar, Ion Minulescu, directorul general al artelor, d nele Xenopol și Aida Vrioni, din partea soc. scriitoarelor române, Sarina Casvan-Pas, căpitan Tomiță, F. Dumitrescu, dr. Mussu, delegat al „Asociației medicilor”, I. Cruțescu, președintele soc. institutorilor cu o delegație de 20 membri, Perpessicius, A. Bacaloglu și ziariștii: P. Șeicaru, Brănișteanu, G. A. Mitanie, C. Angelescu, C. Soldan și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Asociației medicilor”, I. Cruțescu, președintele soc. institutorilor cu o delegație de 20 membri, Perpessicius, A. Bacaloglu și ziariștii: P. Șeicaru, Brănișteanu, G. A. Mitanie, C. Angelescu, C. Soldan și C. Orășanu. Au depus coroane și jerbe de flori naturale: „Soc. scriitoarelor române”, „Soc. scriitorilor români”, soc. scriitorilor maghiari „Andrei Ady”, soc. „Eminescu” din com. Principele Carol, Sindicatul ziariștilor, „Uniunea ziariștilor profesioniști”, „Generala” funcționarilor comerciali, „Centrul studențesc bucureștean”, soc. studenților macedo români, căminul cultural „Principele Carol” etc. CUVÂNTAREA D-LUI GENERAL MOȘOIU
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Nu mai e vorba doar de o aluzie politică, ci de o explicare directă a modului de funcționare a regimului totalitar din România. Antiteza libertate-tiranie stă clar în centrul acestui roman, așa cum se întâmplă de altfel în întreaga proză a scriitoarei. Măștile nu pot să mai ascundă nimic, nici măcar chipurile celor dornici să construiască acest tip de „fericire totalitară”, cei ce doresc să niveleze, să anihileze individul. Povestirile scrise după emigrarea în Statele Unite, strânse în cartea False obiecte prețioase (1998), configurează
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
Cugetul românesc”, scoasă de Tudor Arghezi și Ion Pillat. Tot acum începe să frecventeze cenaclul Sburătorul. În 1924 susține examenul de licență, după care e numit profesor la Liceul „Traian” din Turnu Severin. Se căsătorește cu profesoara Elena Vasiliu, viitoarea scriitoare Elena Iordache-Streinu. În 1925 e profesor suplinitor la Liceul „Gh. Lazăr” din București, fiind apoi detașat la Liceul „Mihai Eminescu”. În 1926 pleacă la Paris, unde pregătește o teză de doctorat despre Arthur Rimbaud, conducător fiindu-i profesorul Fortunat Strowsky
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
Tokio (1977), Cérisy-la-Salle (1979), Dubrovnik (1980). E membru fondator al Societății „Georg Lukács”, membru în comitetul de conducere la Union pour l’Enseignement de l’Esthétique ș.a. A îngrijit și prefațat trei volume din ediția scrierilor lui Mihai Ralea (1972-1981). Scriitoarea Georgeta Horodincă i-a fost soție. Angajat în primul deceniu republican în publicistica de atitudine, T. denunța, în „Contemporanul”, fapte „incompatibile” cu principiile socialismului din învățământul universitar, din sistemul editorial și, mai ales, din literatură. Semnala „caracterul reacționar al teoriei
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
bunăvoință exagerată, cerîndu-i, chiar înainte ca baba să apuce a mînca, să-i ghicească în palmă. „Madam Zodieru” nu numai că arată ca o vrăjitoare, dar și are reputația de chiromantă perspicace. Odinioară - mi se spune - Georgeta Mircea Cancicov, cunoscuta scriitoare, și alte mari doamne ale orașului îi trimeteau trăsura pentru a o aduce să le ghicească. Aflu că nu e singura în mahala care s a ocupat cu vrăjitoria și cu medicina empirică. Celălalt doctor de ocazie era „moș Pascu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îmbulzeală, s-au distrus vitrine, s-au iscat certuri între cumpărători). Pe mine, gestul său nu m-a scandalizat, din contră, i-am savurat abilitatea și umorul. De la primele vorbe, Al. Piru s-a pus sub pavăza recomandărilor date anterior „scriitoarei” de Fănuș Neagu, Mircea Sântimbreanu și Mircea Nedelciu. Ca orice profesor ce se respectă, a comparat, nu fără zîmbet, „romanul” Domnicăi Gîrneață (care mai are în urmă un „best-seller” românesc: Pe drum de seară) cu unele cărți de Al. Dumas-pșre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
judecă pe Profesor e că, pentru un critic, pare uneori destul de amuzant să pună, o dată la cîțiva ani, canonul estetic deoparte și să accepte rațiunea de a exista a unei asemenea mărfi care sfidează produsele așa-zișilor consacrați. În sfîrșit, „scriitoare naivă”, dar femeie planturoasă, „bronetă”, Domnica Gîrneață a putut face, ca ghicitoare experimentată, și o vrajă ca să-l aducă!... A prins, mai ales printre literați, sensibili la metaforă (Octavian Voicu a și citat-o deja în vreo trei ocazii) afirmația
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pentru a afla rostul lucrurilor; să devin suplă și să las mustul lucrurilor obișnuite, al conversației și al caracterelor să se infiltreze în mine pe nesimțite, pe neștiute, înainte de a spune «Ajunge!» și de a-mi scoate pana” (Jurnalul unei scriitoare, Ed. Univers, 1980, p. 216). În 1932, cînd face această însemnare, Virginia Woolf publicase cele mai bune romane (Doamna Dalloway, 1925, Spre far, 1927, Orlando, 1928, Valurile, 1931), iar reputația ei atinsese cotele cele mai înalte. * Uitînd că vorbește cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
curios, Într un târg unde toată lumea se cunoaște. Casele noastre erau doar la o distanță de câteva minute. Aflasem Însă că Lucreția Andriu fusese și era Încă bolnavă de o boală ireversibilă care până la urmă a răpus-o; că e scriitoare, că tradusese din marii poeți. Așa că am Întrebat-o, mai mult din curtoazie, ce tradusese În ultimul timp. Socoteam că traducerile dintr-un mare poet sunt cvasi imposibile și că, dacă se poate reda sensul, magia verbului și a imaginei
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
univ. Ifrim (moldovean) stand de vorbă cu ei, mi-a comunicat aprecierea elevilor: „Îl stimăm și-l iubimă”. A fost cea mai frumoasăă decorație pentru mine. Acum cu „șezătoarea”!470 D-na Prof. Maria-Luiza Ungureanu, directoare de liceu În București, scriitoare, are multe și valoroase legături În București În lumea intelectuală. E Însăși folcloristă. E gata să ne-ajute la reapariția șezătoarei. I-am scris. Iată ce vrea dânsa: Să pornească ceva oficial din Flt., fie de la Comitetul Județean pentru cultură
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ale literaturii române contemporane. Atacurile din presă contra „inovatorilor” străini de literatura socialistă nu au Întârziat, bineînțeles. Îmi amintesc un text care se vroia „literar” În revista Luceafărul, intitulat „Numai despre sentimente”, semnat de șefa secției de proză a revistei, scriitoarea socialistă pentru copii socialiști Gica Iuteș. L-am și regăsit, recent, transcris fragmentar Într-un vechi caiet. „Numai!”, așa Începea editorialul de sâmbătă, 10 decembrie 1966, referindu-se la sentimente, firește. „Las altora ideile ca să nu fie vreo confuzie. Am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acest bolnav de atâtea boli și obsedat de atâtea cărți, asemenea trăire literară?... gândeam În acea clipă, fără să i-o spun. În situația lui, să se apuce, brusc, să-l citească pe Vlahuță? Incitat de recenzia cărții unei tinere scriitoare, fie și supra-talentată? Am simțit intensa participativitate și la cronicile pe care mi le dedicase, cu deosebire la Octombrie, ora opt, În plin scandal de presă, când devenisem obiectul atacurilor repetate dinspre Săptămâna, Luceafărul, Flacăra. Intitulată „Imperativul intensității”, focalizând la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
firească a existenței, ca și calitățile, relative și ele, supuse intemperiilor sociale și intime, greu de prevenit În perpetuumul care nu promite stabilitate și absolut. De aici, probabil, și calitatea de mare expresivitate a realismului și realismului psihologic din proza scriitoarei. Rămâne, totuși, statornica deschidere spre viață, spre dialog, În formele sale uzuale, de colportaj și exercițiu ludic, ca și În cele rafinate, ale angajării spirituale și afective. Negocierile cu existența, exercițiu de trăire și deopotrivă de aprofundare a sensurilor trăitului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
anuleze, Însă, scrisul Însuși. „Cu mâna dreaptă ruptă pe niște scări cu gresie foarte lucioasă m-am trezit unde doream: În viața noastră cea de toate zilele, din România pre-europeană.” Viața cea de toate zilele este tema tutelară tuturor cărților scriitoarei (cu titluri, și În acest sens, grăitoare: Drumul egal al fiecărei zile, Dimineață pierdută, Dăruiește-ți o zi de vacanță, Vară-primăvară). Într-o cronică despre una dintre aceste cărți, valabilă pentru toate și intitulată „Spațiu cotidian”, Lucian Raicu remarca „lectura
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
originalității și a stilului său. Și-a menținut vie singuratica luptă: ca scriitor, ca artist, ca filosof bufon ce-și bătea joc de filosofie, ca apatrid solitar cu o mască de Buster Keaton și, desigur, ca seducător. Mereu, avocatul diavolului. Scriitoarea Marta Petreu remarca Într-un riguros și strălucit eseu, „Doctrina legionară și intelighenția interbelică” (Apostrof, 1998), că Cioran era un eretic chiar și atunci când susținea Garda de Fier. Deși știa prea bine că proiectul politic al Gărzii de Fier Însemna
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Flori de flăcări (1923; Premiul Academiei Române). După dispariția revistei, F. frecventează cenaclul lovinescian, unde va citi frecvent versuri și proză (romanele Prietenie, Oameni, Colțuri). Continuă să publice, semnând uneori și Amy ori Miriam, în „Adevărul literar și artistic”, „Sburătorul”, „Revista scriitoarei”, „Universul literar”, „Cetatea literară”, „Roma”, „Viața literară”, „Îndreptar”, „Observatorul”, „Vremea”, „Flori de crin”, „Farul nou”, „Munca literară”, „Preocupări literare”, „Convorbiri literare” ș.a. A mai tipărit traducerile Sângele de Ugo Ojetti și Cuore de Edmondo De Amicis și broșura Un scriitor
FROLLO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287094_a_288423]
-
autoarea colaborând apoi susținut cu sute de articole (îndeobște la rubricile pentru femei), recenzii, traduceri, schițe și nuvele (multe destinate copiilor) la reviste și ziare precum „Adevărul”, „Dimineața”, „Dimineața copiilor”, „Universul”, „Universul literar”, „Drum nou”, „Cele trei Crișuri”, „Vremea”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „România literară”, „Viața literară”, „Flacăra” ș.a. În timpul celui de-al doilea război mondial a refuzat să colaboreze la publicațiile vremii, cu excepția revistelor „Mariana” și „Femeia și căminul”, iar după 1950 nu mai publică altceva decât traduceri. În
GABRIELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287122_a_288451]
-
, Doru (6.VII.1945, București - 20.IV.1989, Bărăganu, j. Ilfov), prozator. Este fiul lui Etti (n. Benchas), educatoare, și al lui Paul Davidovici, avocat; este frate cu scriitoarea Victoria Dragu. A urmat Liceul Militar din Breaza și Câmpulung Moldovenesc, Școala Militară de Aviație de la Buzău și Academia Militară din București. A fost pilot de vânătoare, obținând gradul de locotenent-colonel. A debutat publicistic în „Viața militară” în 1968, și
DAVIDOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286706_a_288035]
-
cunoaște numeroși scriitori din generația lui ori ceva mai vârstnici. A rămas cu studiile neterminate, deși a încercat, cu intermitențe, să le completeze. Colaborează la diferite reviste - „Zodiac”, „Herald”, „Stânga”, „Cuvântul liber”, „Adevărul literar și artistic”, „Vremea”, „Vitrina literară”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” - și ziare - „Dimineața”, „Adevărul”, „Epoca”, „Jurnalul”, „Timpul” ș.a. - cu nuvele, schițe, povestiri, reportaje din viața periferiei și a muncitorimii etc. Mai folosește pseudonimele P. Damian, Paul Damian, Pion ș.a. Lucrează în presă - corector, secretar de redacție, redactor
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
de liceu în București, din 1954 predând pianul la Conservator. Debutează literar în „Bilete de papagal”, în 1929. Din 1935 publică proză, amintiri sau susține cronica muzicală și plastică în „Cuvântul”, „Muzică și poezie”, „Timpul”, „Curentul”, „România literară” (1940), „Revista scriitoarei”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. După 1950, colaborează la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Secolul 20”, „Caietele Mihai Eminescu” ș.a. Editorial, debutează în 1946 cu volumul de nuvele Vraja, premiat în manuscris de Editura Cultura Națională. În nuvelele din volumul Vraja (1946), atmosfera
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
ritmate după canoane discret muzicale. Tema caracteristică ar fi tocmai prelungirea existenței în spațiul artelor, corespondențele dintre arta sunetelor, plastică, literatură și elementele vieții cotidiene definind idealul moral. Situațiile nu sunt decât puncte de plecare ale unor atmosfere sufletești. Interesul scriitoarei este îndreptat înspre lumea sufletească, a percepțiilor și a împrejurărilor favorabile „vrajei”. Ceea ce conferă narațiunii putere emotivă, dând nuvelelor o notă gravă, este întorsătura dramatică pe care o iau lucrurile, în majoritatea cazurilor, în final. Mereu prezent, motivul gemenilor subliniază
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
a silit să practice felurite îndeletniciri: ajutor de librar, muncitor la o țesătorie, la o fabrică de zahăr, corector de ziar, învățător suplinitor, administrator de moșie, funcționar la Ministerul Domeniilor. Căsătorit cu Antigona Rabinovici, a avut o fiică, Lucia Demetrius, scriitoare. A debutat cu versuri, în 1898, la „Adevărul”, semnând V. Demetrius, nume pe care îl va adopta de acum înainte. În același an, începe să publice și în „Literatură și artă română”. Cu versuri și nuvele, va colabora și la
DEMETRIUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
autoare, comentată, interpretată cu noi modalități de investigație. Un fel de variante feminine ale eroilor lui Camil Petrescu, personajele trăiesc drame, nefericiri, căutând absolutul în iubire, imposibil de realizat în luptă cu adversitățile exterioare și, mai ales, cu „lașitatea bărbaților”. Scriitoarea valorifică astfel o bogată experiență de viață, câștigată prin mediile sociale pe care le frecventează ca ziaristă, actriță, regizoare, prin călătorii în țară și străinătate. Un ambițios ciclu romanesc, Primăvara pe Târnave (1960-1963), folosește „documentarea” din reportajele cuprinse în Cetatea
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
j. Argeș - 19.X.1929, București), dramaturg. De origine incertă, probabil italiană dacă nu franceză, tatăl lui D., generalul Carol Davila, nu a dezmințit niciodată legenda potrivit căreia ar fi fost fiul pianistului Franz Liszt și al contesei d’Agoult (scriitoarea franceză Daniel Stern). Pe linie maternă, D. era o târzie mlădiță a unei spițe de voievod, mama lui, Ana Racoviță, nepoată a lui Dinicu Golescu, trăgându-se dintr-o familie domnitoare. A început să învețe în 1869 la școala comunală
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]