4,921 matches
-
Așa că încep să alerg în încercarea de a prinde bagajul înainte ca altcineva să pună mâna pe el. Numai că, de cele mai multe ori, mi-e imposibil să pătrund prin cordonul strâns format din cărucioarele celorlalți pasageri. Așa că bagajul mă depășește senin și navighează prin sală de mai multe ori înainte ca eu să reușesc să-l înșfac. E un coșmar! De data asta, spre surprinderea mea, am reușit să-mi asigur un loc foarte aproape de trapă. Poate că oamenii erau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Nu ești dorită aici. Dacă nu dispari în cinci minute, o să chemăm Poliția Sentimentelor“. Presupun că orice psihiatru priceput ar fi spus că mă aflu în faza de Negare. Că șocul survenit din cauza faptului că James mă părăsise așa, din senin, era prea mare ca să reușesc să-l asimilez. Că pur și simplu nu puteam să-l accept sau să-i fac față. Că îmi era mai ușor să mă prefac că nu se întâmplase nimic rău și că dacă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de vreo săptămână. —Ei, Anna, a fost o decizie luată rapid, i-am spus eu oftând, pregătindu-mă pentru o explicație lungă și chinuitoare a circumstanțelor tragice. Dar înainte să apuc să încep să povestesc, Anna m-a întrerupt din senin. —Vai, Doamne! a țipat ea din senin ducându-și mâna la gură. — Ce-i? am întrebat eu alarmată. Începuse oare să plutească tirbușonul în aer? Apăruse capul vreunei zâne la fereastră? Nu mai ești gravidă! a exclamat ea. Am zâmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o decizie luată rapid, i-am spus eu oftând, pregătindu-mă pentru o explicație lungă și chinuitoare a circumstanțelor tragice. Dar înainte să apuc să încep să povestesc, Anna m-a întrerupt din senin. —Vai, Doamne! a țipat ea din senin ducându-și mâna la gură. — Ce-i? am întrebat eu alarmată. Începuse oare să plutească tirbușonul în aer? Apăruse capul vreunei zâne la fereastră? Nu mai ești gravidă! a exclamat ea. Am zâmbit, deși nu eram bine dispusă. Nu, Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
niște haine mai ca lumea. Așa, în onoarea iminentei lui sosiri. Apoi îmi aduceam aminte că Soarta e o ticăloasă care-ți face numai în ciudă. Cu cât arătam mai hidos, cu atât creșteau șansele ca James să apară din senin. Așa că rămâneam în cămașa de noapte, cu puloverul de golf și cu șosetele groase. N-aș fi știut ce e aia ruj nici dacă m-ar fi pocnit peste gură. Deseori îmi venea să-l sun. Dar de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
unuia dintre prietenii lui Helen. Deși ar fi fost mult mai exact dacă i-aș fi numit sclavii lui Helen. Și cu toate că știam că e o prostie să cred că James ar fi putut să-și facă apariția așa, din senin, tot m-am simțit dezamăgită când Helen a spus: — A, am adus acasă un prieten. Tata îi arată unde să-și atârne haina. După care Helen s-a uitat la mine. Hei! a urlat ea. De când îmi porți tu mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
n-o făceam. În general, pe mine nu mă prindeai dându-mi cu cremă de hemoroizi pe cot. Sau clătindu-mi fundul în suc de lămâie. Dar, așa cum am mai spus, trăiam niște vremuri dificile. James s-a ridicat din senin în picioare. Preț de câteva clipe a rămas în picioare pierdut. Era clar că se gândea cum să aducă de la Londra actele ipotecare și toate celelalte, mi-am spus eu. Probabil că-i venea să moară de rușine fiindcă fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nici o referire la chestia asta. Nu, nu face asta. M-am panicat la gândul că James mă părăsea din nou. Dar eram la fel de panicată și la gândul că James rămânea lângă mine. Era prea mult! Nenorocitul m-a părăsit din senin. După care s-a întors la mine și m-a anunțat că fusese numai vina mea că mă părăsise. Dar că încă mă mai iubea și că voia să încerce din nou. Era ăsta comportament de om rațional? —Claire, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
neclintit. Ei, cum am mai spus, timp de un an de zile n-am avut nici o veste de la ea - tocmai începusem să mă împac cu ideea asta. Apoi, cam acum o lună de zile, Hannah și-a făcut apariția din senin. Nu mi-a venit să cred! Și a adus-o și pe Molly cu ea. — Cine e Molly? l-am întrerupt. Fetița ta? — Da, a zis el. Nu crezi că e un nume groznic pentru un copil? — Mie îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cei care ies din gura metroului. Sonor: Acordurile imnului național punctate de cîte un urlet. Cadru exterior, wide angle static: Bulevardul Magheru. Mai multe grupuri de mineri se postează În calea oamenilor, le cer actele, Îi iau la bătaie. Cer senin, lumină aurie. Tăiat la: Planuri detaliu succesive: Chipuri obscure, lămpașe, răngi, degete murdare, lanțuri, toporiști, unghii negre, bîte, alternînd cu figurile Înspăimîntate ale celor opriți pe stradă. Tăiat la: Ziaristul, cu o mină consternată, Întreabă un individ aflat lîngă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cine trebuie pedepsit, care sînt dușmanii, deoarece unii Încearcă să fugă, să li se rupă oasele dumnezeii mamii lor dați-le peste bot, moarte intelectualilor, omorîți-i. SÎnt sparte parbrize, geamurile unor magazine, ușile unor apartamente. E atacată clădirea Universității. Cer senin. Ora zece dimineața. Tăiat la: Cadru exterior: Ziaristul face eforturi vizibile să nu alerge. Ochii Îi sînt dilatați, mîinile Îi tremură, i se aude gîfÎitul. Camera se depărtează: lîngă ziarist merge la fel de grăbit un bărbat care vorbește răgușit: Ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
depărtează: lîngă ziarist merge la fel de grăbit un bărbat care vorbește răgușit: Ne-au invadat orașul. Dac-aș avea o pușcă. În clipa următoare se aude o Împușcătură și bărbatul cade Împleticindu-se, cu o expresie de nesfîrșită uimire. Cer parțial senin, vînt moderat. Tăiat la: Cadru interior: Redacția revistelor Cuvîntul și Amfiteatru. Ziaristul intră În clădire. Radu G. Țeposu e În Franța, Buduca la spital, dar Radu Călin Cristea, George ȚÎra, Filip Florian, Constantin Rudnițchi, Mircea Țicudean și cu mine stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la subsol. Se dă foc sediilor Poliției și Ministerului de Interne. Fumul plutește deasupra unui oraș ce continuă să uimească mapamondul lipit pe televizor. 14 iunie. Riposta oficială. Se anunță patru morți și o sută patru răniți. Răsar ca din senin patrulele de mineri. Dotați cu bastoane de lemn sau de cauciuc, sape, toporiști. SÎnt mii. Salopetele pătate cenușiu se Împrăștie peste tot. Patrulează În grupuri de cîte patru, cinci. Prind un bișnițar. Îl bat de-l sting, În chiotele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
autostradă făcuți afiș Însîngerat, așa că mă voi repeta. Dar baba tre’ să fie bunica lui Newman, deoarece, În casa iritant de mizeră a văduvei, să-i spunem casa unde se moare, după ce tot felul de chiriași Își dau duhul horcăind senin, apare și-o baborniță ce nu posedă nici o singură replică, În schimb are o proteză ce-o protejează probabil de restul lumii la care privește amețitor de tîmp, că n-are pensie, prin niște ochelari cu lentile cu aproape patru sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
șase indivizi a ieșit din clădirea gării, sala de așteptare clasa a II-a, și a tăbărît asupra viitorilor emigranți fără nici o vorbă, grimasă ori răcnet național de luptă. Să te pomenești pe Întuneric, Într-un oraș străin, pocnit din senin, era o noapte senină, de-un pîlc de cetățeni necuvîntători, lîngă o fîntînică, constituie o situație remarcabil de cinematografică și, Într-un fel, jenantă. După fiecare pumn primit În zona sensibilă și-abia vindecată a chipului, cei doi ingineri Întrebau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sânge, să nu-mi scape cuvântul abia incolțit, viclean și tainic, născut din firesc, adăpostit printre gânduri stinghere. Îndurerată, cu mâna stângă trimit bezele perforate de lacrimi, undeva anume, căutând cu ardoare printre visuri albe, o nouă dimineață învăluită în senin. Spre zări, departe de vălmășagul nebulos și întortocheat al amintirilor răzlețe, stă Dragostea. Acolo, unde cerul plânge de mila pământului!
Furtuni by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83274_a_84599]
-
Thomas Kifka pensionați; sergentul Lewis Stathis Încă activ, la echipa care investiga escrocheriile. Ed Îl sună pe comandantul său și, zece minute mai tîrziu, Stathis intra În biroul lui. Un bărbat solid, Înalt, ușor Încovoiat. Neliniștit. CÎnd te saltă din senin Anchetele Interne, e semn rău. Ed Îi arătă un scaun. Stathis spuse: — Domnule căpitan, este vorba de... — Domnule sergent, nu are de-a face cu dumneata. Este vorba de un polițist cu care ai lucrat la Moravuri. Domnule căpitan, misiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Decât să o audă vorbindu-i cum înțelege ea înțelepciunea angelică, ar fi preferat s-o lase să-i recite. De fapt, nu recita, declama pur și simplu versurile și chestia asta Andrei Vlădescu n-o putea suferi. Începea din senin, oriunde s-ar fi aflat, se plimba de colo-colo și turuia fără s-o poată opri careva. Avea de obicei o voce plăcută, dar în clipele acelea lui i se părea până și vocea dezagreabilă. Nici n-avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o grindă din cele proeminente ce traversau tavanul, chiar în camera în care doarme ea acum. O femeie care locuiește la parterul vilei a făcut prostia să-i spună povestea. Sunt nopți nenumărate de atunci în care parchetul trosnește din senin și ea are senzația unei ființe care umblă și respiră. Au scos parchetul, l-au bătut din nou, dar zgomotele au continuat să se audă noaptea. E imposibil să mai doarmă în acele nopți, chiar dacă își astupă urechile și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mijindu-și ochii îndelung asupra chipului slăbit, reflectat ușor tulbure. S-a schimbat atât de mult? Mințea oglinda? Încerca să se poarte firesc, ca și cum nimic nu se întâmplase. Nimic deosebit. Dar în fiecare noapte o pătrundea un fior rece, din senin, îi strângea zdravăn inima, înspăimântând-o nu de durere, nici măcar de teamă, ci de ceva semănând cu panica, o stare pe care n-o putea mărturisi nimănui, înainte de toate pentru că nici ea n-o înțelegea. Apoi fiorul se risipea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și probabil chiar și rudei îndepărtate care se retrăgea devreme pentru rugăciunile îndelungate din fiecare seară. Încât, după lunile petrecute acolo, atunci când s-au înmuiat zăpezile și s-a întors la București, i-a fost mult mai ușor să privească senin noile încercări: mai întâi anunțul că e mult prea mare spațiul pe care îl ocupă, apoi mutarea în apartamentul mai mic, în care trăiește și astăzi, urmând să împartă și aici bucătăria și baia cu altcineva, o femeie colțoasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tropăia fără zgomot, ca într-un lichid amniotic și chiar el însuși în mijlocul acelei mulțumiri și totuși, concomitent, fiind și de cealaltă parte a ecranului, de unde se vedea și își urmărea propriile gesturi caraghioase. Sau ca și cum s-ar porni din senin un curent, un vifor, o vijelie, o tornadă sau chiar ceva și mai aprig, încât se prăvălea asupra lui și asupra celor din jur noian de nedreptăți pe care le suportau cu o inimaginabilă uimire, dar parcă știind, în chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
uimire, dar parcă știind, în chiar clipa nedumeririi lor fără margini, nu numai că toate au un sfârșit, ci și că noianul și tornada nu sunt altceva decât un vis. Cum ireală era și vestea, deși foarte adevărată, căzută din senin, cu boala lui Vlad Dumitrescu. O auzi chiar de la Rodica Dumitrescu. La început nu i-a spus, cu glasul rece și speriat, decât că are dureri groaznice de cap și că i-au propus mai multe teste: fund de ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
disperare. O cred. În scurt timp s-a sfârșit. L-am văzut după aceea. Părea teribil de schimbat, obrazul i se subțiase, ochii i se adânciseră în orbite, părul îi crescuse mai mare decât îl purta de obicei, dar arăta senin, împăcat cu câte fuseseră cu el. Nu-mi pot scoate din cap că l-a ajutat gândul acela cu LowellHaiseSwigart sau poate întreaga lui ființă nu fusese în realitate decât îndârjire cu care să accepte orice se întâmplă ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
când? Iar el nu-i răspunsese nimic și îl privea și după un timp a zis bine, nimic altceva și a vrut să-l îmbrățișeze, n-a mai repetat întrebările, dar ele își aveau un rost, nu izbucniseră așa, din senin și fără motiv, își amintește că ea arăta de parcă s-ar fi chinuit să le pună și, în timp ce le punea și după aceea, de parcă ar fi fost muncită de un gând sau de o forță din afară care se arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]