4,389 matches
-
celor de la divizie... „Undiță, hai să vedem cum stau lucrurile”... Cu automatul Într-o mână și cu pumnalul În cealaltă, urmam tranșeul. Când am ajuns Într-un punct de unde, pe cerul senin, cu o lună cât o secere, am ghicit silueta santinelei de la magazii, ne-am oprit. „Ce zici, băiete? Îl putem Întreba de sănătate, fără să ne simtă?” Respirația celor de față se auzea vibrând, ca și cum acele Întâmplări atunci se petreceau. Petrică a mers mai departe: „Dacă ajungem la zidul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
împărtășea cineva adevărata rețetă a unui șiș kebab sau secretul cel mare: pe care străduță din Mangalia se vindea bragă cu șuberek. Dacă se îmbătau, treceau la bancuri cu nea Ceașcă. "Mă aruncă-n Space cu cracii ăia", comenta Iordan silueta inhibantă a unei debutante la Teatrul Mic. Nici nu mai eram geloasă. Îi număr pe degete defectele: mîncăcios, cinic, infidel, excesiv, egocentric. Nu, nu în ordinea asta. Mai ales alcătuirea lui atît de variabilă mă necăjea. Soarele roșu, pielea roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fi mai importantă decît răspunsul. Nu, interviul nu mi-a plăcut. Te-ai acrit, Rusalin, am conchis închizînd televizorul, ca să mă întorc la ale mele. M-am expus din nou obiecțiilor vocii vitrege: Ei, Iordana, nu ți-a căzut bine silueta de adolescent, față de fațada ta ca zidul Goliei? Sau regreți că ai scăpat castronul? Care castron? I-o vorbă. Te-a opărit invidia sau supa din castron? Supa? Iubirea căreia i-ai dat cu piciorul. Cațo, termină, taie Tano cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
trecuse de pe drumul tare pe miriștea afânată a fostului lan de grâu. Din culcat cum era pe niște snopi de grâu, își schimbă poziția cu vizibilitate spre partea dinspre care se auzise trăncănitul căruței. Prin întunericul ce domina cuprinsul, zărește silueta căruței și căruțașului nocturn, care se oprește lângă clăile de grâu apropiate de drum și cu furca de fier aruncă zdravăn snopii în căruță, ca din binele altuia. Până să arunce el câțiva snopi, hop! și tata din spatele lui. Surprins
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
trimit și pe Allison să stea de vorbă cu tine. Și ea e grozavă. Aproape imediat ce a terminat de vorbit și a dispărut, cu un foșnet delicat de piele și bucle, dincolo de ușile de sticlă, și-a făcut apariția o siluetă zveltă. Superba negresă s-a prezentat drept Allison, proaspăt promovata asistentă principală a Mirandei, și mi-am dat seama imediat că e pur și simplu prea subțire. Dar nu puteam să analizez felul În care stomacul ei se curba Înlăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
carnetul În care notam toate mesajele pentru Miranda, pe măsură ce veneau. Am rămas acolo tăcută și am urmărit-o din priviri pe Miranda, care pășea agale prin biroul ei, dacă mă uitam la fotografiile Înrămate care atârnau pe pereți Îi vedeam silueta reflectată În geamurile lor. Emily s-a apucat de ceva treabă la biroul ei și s-a lăsat o tăcere mormântală. Noi chiar nu vorbim Între noi sau cu altcineva tot timpul cât e ea În birou? m-am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
puteam În sfârșit să stau jos pentru prima dată pe ziua de azi. Tocmai când deschideam Hotmail-ul În speranța unor mesaje interesante de la diverse persoane din afară, ea a ieșit din birou. Jacheta strânsă În curea Îi scotea În evidență silueta, oricum foarte zveltă, și se asorta perfect cu fusta strâmtă de dedesubt. Arăta trăsnet. — Ahn-dre-ah. Cafeaua latte e rece-gheață. Nu Înțeleg de ce. Doar ai fost plecată destul de multă vreme! Adu-mi alta. Am inspirat adânc și m-am concentrat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de mult apuse din Egipt. Contrastul deliberat dintre masa albă și picturile detaliate și neprețuite era senzațional. Când am Întors capul ca să analizez În detaliu contrastul dintre acele culori și alb („Robert ăsta chiar că e un geniu“ă, o siluetă de un roșu intens mi‑a atras atenția. Într‑un colț, dreaptă ca un băț, sub un tablou enorm stătea Miranda În rochia ei roșie Chanel cu mărgele, comandată, croită, probată și curățată chimic doar pentru seara asta. Și, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care părea format din editori americani, veniți tot pentru prezentările de modă. O tăcere Încărcată de deferență s‑a lăsat peste grupul super‑șic de über‑tocători când am trecut pe lângă el, cu Miranda la doi pași Înaintea mea, cu silueta ei zveltă și elegantă și cu o expresie foarte, foarte nefericită pe chip. Aproape că a trebuit să alerg ca să țin pasul cu ea, deși era cu vreo cincisprezece centimetri mai scundă decât mine, apoi am așteptat până când mi‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
De ce atâta suferință? De ce? Am așteptat toată ziua de azi cu sufletul la gură venirea serii, nu mi-am făcut nici o lecție, cu toate că ieri noapte am dormit doar două ore. Aveam senzația fizică că Înnebunesc văzând că nu mai apare silueta dragă la colț. Și n-ai venit... N-ai venit... Petre, dragul meu Petre, Îmbrățișarea ta Îmi va rămâne pentru toată viața cea mai minunată clipă de fericire, Petre, de ce nu mă auzi? Oare m-ai părăsit? Dureroase cuvinte, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acum s-a dus... nu pot uita, vreau să-l văd, mi-e dor tare mult de el. Îl iubesc cu patimă, aș vrea să-l mai simt o dată lângă mine, ce liniște aș simți! Când văd pe stradă vreo siluetă asemănătoare cu a lui, tresar, mă sperii, tremur, când văd vreun chip care de departe seamănă cu al lui, nu Îmi pot desprinde privirile de la acea persoană, când aud de numele Petre, mintea mi se Înfierbântă și, În acele momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ne tulbure meditația. Să fim fiecare singuri cu noi și-n același timp să nu putem unul fără celălalt. Oare vom ajunge cu adevărat la așa ceva? 8 mai 1965 (sâmbătă) Lui Martin. La capătul traseului, mă va aștepta mereu o siluetă Înaltă, cu ochi veniți din alte lumi și plini de patimi, pe care nu-mi va fi dat niciodată să le cunosc. Privind cerul, voi Încerca să cuprind gândurile lui, ascultând vântul, voi auzi șoaptele lui, Încă nerostite omenește. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cărți. Luăm fotografia În mână. O privim. O descriem. Iat-o: ATENȚIE! Se scanează imaginea de la p. 433 Fotografia este În alb-negru; predomină staticul dat de prim-planul unei suprafețe lucioase (e gheața unui patinoar), pe care alunecă piruetând o siluetă; perspectiva statică o arată ca pe o figură desenată, o păpușă dansând pe gheața sidefie, având piciorul drept (imaginea surprinde partea dorsală a personajului) Întins perfect (e puțin cam scurt, cu acea Îngroșare vizibilă și puțin deformată spre coapsă), formând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un turnuleț acoperit de zăpadă deasupra, și un suport metalic prelungit Într-o giruetă, ce se mișcă În direcția vântului sau a curenților de aer iscați de diferența de temperatură; imediat, sub sau lângă această construcție, se văd mulțime de siluete umane, masate pe o linie delimitată de trunchiurile arborilor, ca În perspectiva dată de Breughel cel Bătrân În tabloul acela celebru de la Kunsthistorischemuzeum cu tăierea pruncilor; mai În stânga, se observă un morman de zăpadă, ce se interpune Între linia copacilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un animal apocaliptic. Directorul regreta că s-a coborât să discute cu un om atât de vulgar. Căpitanul urmărea ostenelile lui Rogojinaru cu o curiozitate plină de admirație. Tânărul, de când plecase conductorul, se uita pe fereastra vagonului, în care apăruse silueta capitalei. De-a lungul liniei răsăreau și piereau table cu reclame pe stâlpi anume, ori pe calcane de case singuratice. Perechile de șine se multiplicau, se apropiau, se întretăiau. Roțile pocneau tot mai des peste încrucișări, treceau de pe o linie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că dumneavoastră, cei de dincolo, sunteți mai dârzi pentru triumful dreptății! Lampa de petrol ce atârna din tavan peste mescioara încărcată cu cuie de lemn, și calapoade, și scule lăsa restul odăiței într-o obscuritate în care și oamenii păreau siluete de umbre. Mișu, subțirel și slăbuț, în picioare, gesticula violent, ca și când s-ar fi luptat cu întunericul. Titu mai stătuse de vorbă și cu tânărul, și cu bătrânul, îi socotea revoltați din pricina mizeriei, îi înțelegea și aproba, deși el, fire
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de iarnă, bărbații târșâindu-și bocancii, femeile luptându-se cu cizmele de cauciuc, aproape încolonați, deși acum erau în afara oricărei supravegheri. Abia ieșiți din fabrica unde munciseră toată ziua, nu se dezmeticiseră încă. Petrache rupse, o clipă, rânduiala resemnată a siluetelor cu umerii încovoiați și capetele plecate. Făcu doi pași înainte și ridică mâna, dar trebui să o strige pe nume pentru ca fata să întoarcă privirile spre el și să iasă din rând. — Uite, Aurica... spuse bărbatul, desfăcându-și brațele, ca și cum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încât nu știai dacă brațul încerca să-l apere pe bătrân ori năluca spre care privea. Mai mult mort decât viu, s-a lăsat moale în brațele mele. S-au auzit, în jur, un fel de hohot, apoi un sâsâit, siluetele întunecate s-au scurs prin crăpăturile pereților ca atunci când torni apă pe nisipul fierbinte. Bătrânul bolborosea ceva de neînțeles, pe urmă am deslușit că le spunea pe nume demonilor, dar ei nu știau dacă, astfel, cunoscându-i pe nume și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
după ce dibuise mânerul pe în tu neric. Noaptea căzuse repede, felinarele încă nu apucaseră să se aprindă. Ea se întoarse, surprinsă. Vocea venea de foarte aproape, îi șoptise la ureche. Dar lângă ea nu era nimeni, doar pe trotuarul celălalt, silueta uscățivă, cu ochii luminați. O privi nemișcat, până ce fata se liniști. Se întâmpla des, se simțea privită mereu când se întorcea după căderea nopții. La început fusese stingherită, apoi se obișnuise. Ceea ce nu putea înțelege era cum de știa când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ologu, nu să te ploconești toată ziua la lume, după un sfanț. Să te uiți întruna după ăia care s-apropie, cu ochi moi și triști, ca un cotoi proaspăt castrat. Auzi, se aplecă spre Coltuc, care, cu gândul la silueta încovoiată, îndepărtându-se, a Melaniei, nu luase seama la dialogul dintre cei doi, ce-ai vrut să zici că tu vezi lumea întreagă ? De-o pildă, când te uiți afară, pe fereastra asta, nu vezi, ca și mine, zidul prăpădit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Rada, fără să-și poată lua privirea de la ochii mistuitori ai vraciului. „Atunci când nu mai știu dacă dorm sau sunt trează. Mă simt împresurată, dar nu pot să mă apăr. Cei care mă atacă îmi amintesc de oamenii ăia, niște siluete care seamănă între ele, cu fețele întunecate. Aud și zgomotele de atunci, strigătele care nu mai știu dacă sunt ale noastre sau ale celor ce se năpustesc. Cred că așa răsună vaietele celor care se îneacă în timpul unui naufragiu. Eu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aceea și căzătura, când armăsarul îl scutură din șa, fu pe măsură. Veni, apoi, Bunelu. Își dădu ochii peste cap, avea în loc de pupile două pietre albe de râu, precum statuile bătrânilor greci. Lângă el răsări, ca din pământ, Magdalena. Cu silueta ei firavă, aplecată, cu mâna lui odihnindu-i-se pe umăr, părea un copil și așa avea să rămână până la sfârșit, căci nu va avea prilejul să îmbătrânească. Bunelu întinse mâna cealaltă, implorând, se și împiedică de vreo două ori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pentru ce oră cumpărase bilet. Ieși din holul cinematografului și privi într-o parte și alta. Dacă se simțea în centrul lumii nu însemna că cele două părți ale ei erau egale. Pe de o parte, se vedea, pe trotuar, silueta bătrânului, depărtându- se bâțâită, de parcă ani malele întunericului colcăiau în el. De celalaltă parte, la capătul străzii, se vedea turla unei biserici. Maca se despărți de bătrân fără tristețe, alegând drumul celălalt, spre biserică. Curtea era largă, plină de flori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a se înțelege ce anume spuneau. O apă curgătoare, un ritm anume al lanțurilor care legau gleznele una de alta, ca să împiedice fuga, care legau mâinile, ca să împiedice dezmorțirea, care legau timpanele, ca să împiedice gândurile. Bătrânul, fără să vadă dincolo de silueta hirsută a lui Maca, auzea vuietul surd al umbrelor care se înmulțeau, ivindu-se de după granițe, ziduri, porți zăbrelite, garduri de sârmă ghimpată sau valuri de pământ. Și luna lumina diferit. Unele umbre întunecate veneau de acolo de unde trupul și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
simt și mai însetată. Fetele încremenesc încet ca într-un tablou străvechi. Imaginea e alcătuită din copaci eleganți, joarde de viță-de-vie legănate de adierea vântului, frunze fremătânde de bambus și tinere fecioare. Mă tot uit la acest tablou, până când o siluetă mișcându-se ca un șarpe printre bambuși îmi atrage atenția. E An-te-hai. S-a întors cu o cupă în mână. Pașii săi sunt rapizi și aproape imperceptibili. Îmi dau seama că eunucii sunt antrenați să pășească precum fantomele. Tălpile ușoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]