4,486 matches
-
Înzestreze personajele cu o avere destul de mare pentru a-și putea satisface fără șovăială orice fantezie; apoi, i-au scutit de orice profesie. Ființele acestea nu au altă condiție decît cultivarea ideii de frumos În propria lor persoană, satisfacerea patimilor, simțirea și gîndirea. Au astfel, cînd vor și Într-o foarte mare măsură, timpul și banii fără de care fantezia, redusă la starea de visare trecătoare, nu poate În nici un chip să se traducă În acțiuni. Din nefericire, este prea adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
etice timpurii. Sub Îndrumarea domnului Burney s-a dezvoltat pentru Întâia oară talentul său artistic și domnul Hazlitt ne spune că blocul de schițe pe care-l folosea la școală mai există Încă și vădește un mare talent și o simțire firească. Într-adevăr, pictura a fost cea dintâi artă care l-a fascinat. Numai cu mult mai târziu a Încercat să se exprime prin condei sau otravă. Înainte de aceasta totuși, se pare că s-a lăsat Înflăcărat de visele, obișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
textele noastre, într-un fel, își vorbesc aproape de la sine, ele între ele, ca și cum nici nu ar mai fi necesară prezența noastră. Scriam atât de diferit unul de altul și, totuși, textele noastre parcă veneau din același suflet, din aceleași simțiri. Eu eram ironic, sceptic, scârbit de mai toate idealismele omului. El, dimpotrivă, era înclinat spre reverie, spre melancolii de timp neaflat, spre smerenie și spre o blândețe a firii pe care, poate, în poveștile copilăriei o mai găseam. O ciudățenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a casei copilăriei: „Casa părintească nu e doar o casă, nu e doar un loc undeva, care poate fi vândut, dăruit, părăsit, uitat... pe care, cu timpul, vânturile și ploile o pot dărâma, fiind fără de stăpâni. Casa părintească sunt trăirile, simțirile, bucuriile, amintirile frumoase, imaginile întipărite în suflet, pe care nimeni nu ți le poate lua, de care nimeni nu te poate lipsi, care nu se vând și nu se cumpără. Acestea sunt ale mele cu adevărat, cu ele voi trăi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și își zise: „Casa părintească nu e doar o casă, nu e doar un loc undeva, care poate fi vândut, dăruit, părăsit, uitat... pe care, cu timpul, vânturile și ploile o pot dărâma, fiind fără de stăpâni. Casa părintească sunt trăirile, simțirile, bucuriile, amintirile frumoase, imaginile întipărite în suflet, pe care nimeni nu ți le poate lua, de care nimeni nu te poate lipsi, care nu se vând și nu se cumpără. Acestea sunt ale mele cu adevărat, cu ele voi trăi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în suflet. Iertarea este foarte necesară, ea te eliberează de suferințe, este un bine pe care, în primul rând, ți-l faci ție însuți, apoi celuilalt. Ea nu vine de la sine, trebuie să dorim acest lucru, să ne impunem toate simțirile și gândurile noastre să lucreze la realizarea acestui scop. Se întâmplă uneori ca o persoană să ne provoace multă suferință și durere, rănindu-ne adânc în suflet. Știm că trebuie să iertăm, dar nu putem, cel puțin nu atunci când dorim
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
bură, diamantoasă colbărie. Și prin mreaj-asta vrăjită vedeai patul ei de flori, (215) Ea cu umeri de zăpadă și cu părul lucitor Și mai goală este-n somnu-i, numai bolta naltă, sură 29 {EminescuOpVI 30} A ferestrei este rece și simțirea nu o fură, Dar de pînz-acoperită-i cu un colb de piatră scumpă. S-apropie-ncet voinicul și cu mâna va s-o rumpă, (220) Apoi lin o dă-ntr-o parte, peste fată se înclină, Pune gura lui fierbinte pe-a ei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
îl urcă, Ca pe-un lemn el îl trântește, pân copaci trupul i-ncurcă, (320) Și-n genunchi apoi l-îndoae ca pe-un vreascur ce îl frânge, I se îmflă mușchii vineți de oțel pe când îl strânge Și lovit, pierzând simțirea, smeul ca o muscă moare, Ce lovită este iarna de-o scîntee de ninsoare. - Să-mi rămâi cu bine fată, eu mă duc să cat acum (325) Cele două sori a tale... Se porni din nou la drum, Trece codri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de argint, Vezi isvoare sdrumicate peste prund întunecînd Și sărind în bulgări fluizi pe pietrișul din răstoace În cuibar rotit de ape peste cari luna zace. (340) El aude - un cântec dulce, plin de lacrimi și de noduri, Doină de simțire ruptă ca jelania-n prohoduri, Împlând codrul de zăpadă, sufletu-i de-o jale mare, Pare-i că din piept de fată cântă o privighetoare: Așa-mi vine când și când (345) Să mă iau pe drum plângând, Lumea ce-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Pierzând mintea care-l doare, Dup-un an se-ntoarce iară L-a lui casă râzătoare Și la dulcea-i nevestioară. 82 {EminescuOpVI 83} Dară vai! cum îi părură De urâte toate cele. Nimic ochiul nu-i mai fură, Nici simțirea lui în jele, Toate-i par urâte, sure, Într-un chip, într-o măsură, Închircite și de rând Și nimic nu-i de măsura Celor ce avea în gând. Trist, retras, rănit de moarte S-ar fi-ntors L-acea frumseță
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mea o dau ție Legată cu jurământ, Stăpînește-o-n piept la tine Până voi intra-n mormânt. 5 (Un Stih a unuia, ce se călătorește, al căruia glas s'au alcătuit de oarecine. 1Vremea despărțirei Iată c-au sosit Și toată simțirea Ah m-au părăsit. bis 389 {EminescuOpVI 390} Vai! mă duc lumină, Însă rătăcit Și făr -de simțire Cu suflet uimit. Căci nu știu ce vreme, Ce ceas fericit Va mai fi vr-o dată Să fiu norocit. Nu știu dacă ceriul Îmi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Stih a unuia, ce se călătorește, al căruia glas s'au alcătuit de oarecine. 1Vremea despărțirei Iată c-au sosit Și toată simțirea Ah m-au părăsit. bis 389 {EminescuOpVI 390} Vai! mă duc lumină, Însă rătăcit Și făr -de simțire Cu suflet uimit. Căci nu știu ce vreme, Ce ceas fericit Va mai fi vr-o dată Să fiu norocit. Nu știu dacă ceriul Îmi va ajuta Să mai țin vr-o dată La piept mâna ta. Dar ce zic? vai, mie, Mă las
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Să mă plâng la mic și mare, Pentru tine sufăr toate, Pentru tine rabd și moarte. Ș-alt nimica nu voiesc Decât un ceas să vorbesc Să-ți spun a mele dureri Și-mmiite suspinări. Simte, soro, iarăși zic, Nu-i simțire, nu-i nimic - 397 {EminescuOpVI 398} Simte și tu pentru mine Un minut de chinuire. 19 În zadar răsare, în zadar apune Soarele și luna, ah! făr-a-nceta, Sufletu-mi putere în credință n-are Pe tine, slăvito, a te mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
noroc, noroace, Lasă-mă în pace. 21 Mă sfârșesc - amar mă doare, Milă nu am cui să cer, Toate sunt nesimțitoare Pre pământ ca și în cer. S-au răpus milostivirea, Viața mea-i numai un chin, Și răsuflul și simțirea Le am numai de suspin. Hotărăsc dar o sfârșire La cumplitul meu amor - Făr a da cuiva de știre Singur eu să mă omor. Murind, afl-o mîngîiere: Picând pe țărâna mea O lacrimă de durere Cîte-odată de la ea. 22 Din
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de amor Cum bagă pe om la dor, Apoi mai poți să ai somn Ba te face din om neom. Amor nu știam ce este Ci gândeam că e poveste. Acum crez adevărat C-oi să-mi fiu singur gelat - Simțiri nu mi-au mai lăsat, 419 {EminescuOpVI 420} Mințile mi le-au luat, Oi să mor spre pildă dat, Osândit și înșălat. No. 10 Suspin cu durere și-nnecare, pier Și n-am mângâiere la cine să cer, Ud fața cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
foc ce arde-n mine, Fosmu, este de la tine Și n-ai știre c-o să mor De al Dumitale dor. Ce mare nenorocire Să nu pociu uni o fire, Pe semne că n-are știre Că o să-mi ies din simțire, Ori că simte și nu vrea, Sau că are marghiolea, Poate până m-o cerca Să vază dorința mea. Dar eu nici gândesc, nici socotesc La parola ce aveam Că poate nici pricină dam Nici, zău, foc că aveam, Iar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Decât acum să doresc Și din inimă să oftez. Când mănânc și când mă scol Îmi vine oftat și dor, De când zic așa în mine Să nu mai trăiesc mai bine, Apoi îmi vin iarăși în fire Și-mi trag simțirile bine, Domnul m-au lăsat pe lume Să pătimesc rele și bune. Numai atât mă ciudez 438 {EminescuOpVI 439} Și îndată lăcrămez: Oh! ce ceas și loc afurisit Când am vorbit de iubit, Ceasul au fost blăstămat De când eu te-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mea, Toate mi se pare De moarte-ntristare Când n-o pot vede. Măcar ce să fie Simt melancolie Tocmai ca când mor, La acea-ntîmplare Mă cunosc în stare Trist și plin de dor. Nu cer fericire La a mea simțire Într-acest minut, Pentru mine sunt toate, Lumea și tot, moarte Câte le-am văzut. De-aș fi-n cel mai mare Palat, mi se pare Că-n peșteră sunt. Când e la-ntîlnire Nu sunt în simțire Slobod cu cuvânt
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
La a mea simțire Într-acest minut, Pentru mine sunt toate, Lumea și tot, moarte Câte le-am văzut. De-aș fi-n cel mai mare Palat, mi se pare Că-n peșteră sunt. Când e la-ntîlnire Nu sunt în simțire Slobod cu cuvânt, Nu pot înțelege, Nici gust a alege Câtuși de puțin, Iar când nu-i de față Nu pricep dulceață Nici altei mă-nchin. No. 49 Inima-n mine de dor s-aprinde, ah! Arde, arde și nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
451 {EminescuOpVI 452} Ah, lumina mea, Iată plec, mă duc, Pre tine te las Și-n mormânt m-arunc; Adio, iubită, Ah! nu te mai văz, Călător eu sunt Din lume mă pierz. No. 56 Voi să mor făr de simțire De-a copilei drăgostire; Ticălos amor ce ești, La ce mă deosebești Viața-mi tiranisești, Inimioara mi-o rănești? Iar de vei să judeci drept Vin la cinci ceasuri ș-un sfert Să-mi iei flacăra din piept Să nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se poate Pentru tine să și mor. Am plăcere de un nume Ce-n sufletu-mi îl slăvesc, Ori în ce parte de lume Împreună să trăiesc. 459 {EminescuOpVI 460} No. 63 Vremea despărțirii iată c-au sosit Și toată simțirea ah, m-au părăsit. Soarele m-apucă și adio zic, Zic, dar cu durere pieptul mi-l despic. Adio, guriță și dă-mi mâna ta Adio, mă iartă și nu mă uita. Nu știu dacă cerul îmi va ajuta Să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să mor dacă mă duce. Intru-n casă ca să-mi treacă, Dorul tău mai rău mă seacă, Stau în loc și arz în foc, 460 {EminescuOpVI 461} {EminescuOpVI 462} {EminescuOpVI 463} No. 63 Vremea despărțirii iată c-au sosit Și toată simțirea ah, m-au părăsit. Soarele m-apucă și adio zic, Zic, dar cu durere pieptul mi-l despic. Adio, guriță și dă-mi mâna ta Adio, mă iartă și nu mă uita. Nu știu dacă cerul îmi va ajuta Să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
întâlnea pe drum erau preocupați, dar, în același timp, păreau și liniștiți. Comisarul nu prea făcea caz de contradicția evidentă, faptul că nu putea explica prin cuvinte ceea ce percepea nu însemna că nu o simțea, că nu o percepea prin simțire. Bărbatul acela și femeia aceea care merg pe acolo, de exemplu, se vede că se plac unul pe altul, că își sunt dragi unul altuia, că se iubesc, se vede că sunt fericiți, chiar acum au zâmbit și, cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
convenții, cînd după convingeri. Safeăsarma De cîte ori se apropie sărbătorile de iarnă, mă cuprinde un soi de pathos sarmalic. Începe (iar...) să miroasă a sarmale peste Munții Carpați, vorba poetului, și această boare simbolică îmi pătrunde în suflet și simțiri. Nu a trecut astfel an din cei petrecuți la Dilema în care să nu scriu despre sarma. Nu voi face deci excepție nici de data aceasta. Deschiderea capitolului de negociere al agriculturii - de departe cel mai complex și complicat din
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Sau, răsturnînd perspectiva, că un astfel de serviciu online nu este decît „externalizarea” bocetului. Dar oare totul poate fi „externalizat” ? Da, îmi răspund singur, dar exact această constatare mă pune pe gînduri... Pentru a nu rămîne însă prizonierul propriilor mele simțiri, am căutat să văd ce spun și alții. Și iată ce am găsit, de pildă : Blasfemie de la Informmedia pe Doliu.ro 25.02.2009 by Emil Trifa Oare nu se întorc morții în groapă cînd apare despuiata aia lîngă pozele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]