4,438 matches
-
demonstrată și prin aceste „relicve” ascunse în literatura folclorică. Etapele procesului inițiatic identificat în textele populare amintesc în mod frapant de rituri investigate la populațiile aborigene ale lumii. Pe acest fond al universalității se conturează semnificații dezvoltate în acord cu simțirea românească, simbolurile se aprofundează și dau naștere unui imaginar specific. Integrarea în mitologia universală începe încă din faza preliminară a ritului de trecere, început, după cum atestă majoritatea antropologilor, în jurul vârstei de 12 ani. Textele folclorice sunt în acord cu această
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
trăiește din familia lui Coțac Gheorghe, și că el a murit în ziua de 6 august în satul Turschi izvor 1913. Și nici preotul și nici învățătorul nu mi-a răspuns. Ca și cum ar fi analfabeți sau lipsiți cu totul de simțire! Halal de așa preoți și învățător ce are comuna Sirețel județul Suceava! Într-un an vara ne-a trimis N.Stoleriu pe mine, Gh.Gavrilescu și Gh. Hlihor, să luăm dreptul de crâșmă pentru Societatea de cumpătare. Și administrator de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Pădurariu. Om foarte răutăcios, l-a lăsat să-l tae că-i umbrea în grădină. Azi cui mai umbrește că-i mort și V.S.Pădurariu și T.Pînzariu care l-a tăiat? Oamenii care tae copaci roditori îs oameni fără simțire îs niște adevărate dihănii cu chip de om. Așa s-a mai găsit un nebun care a tăiat falnicul stejar de pe muchea dealului, care desparte valea râului Moldova de a Șomuzului. Și știai că în stânga îs satele Udești, Țolești și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
avem în cugetul nostru, ca pe un odor prețios, gândul că, de azi înainte, limba și cultura noastră una sunt nedespărțite. Cum a glăsuit și poetul-prooroc: „Români din patru colțuri, acum ori niciodată, Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri !” Scriitorii din România, Ardeal și Bucovina: Mihail Sadoveanu, Ion Agârbiceanu, P. Locusteanu, Gheorghe Ranetti, Corneliu Moldovanu, N. N. Beldiceanu, Gh. Rotică, A. Cazaban, Ion Minulescu, Radu D. Rosetti, Ion Petrovici, Gh. Tutoveanu, Mihail Codreanu, Eugen Herovanu, N. Gh. Lecca, Claudia Milian
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
de anulare reciprocă, ci de complementaritate și de potențare reciprocă. Poezia nu e "gratuitatea gratuităților", am spus ce cred că e coborârea zeității în cuvânt. Sau, încercând alte variante pentru același adevăr, e drumul vertical, e alcool tare, esență de simțire și de rostire, e o uriașă cantitate de energie comprimată într-o pilulă verbală. Pe când proza reprezintă partea noastră de terestritate. De epic avem nevoie tot timpul ca de aer: probabil suntem nefuncționali fără povești și probabil poveștile fac parte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fi el falsificat de asiaticii (de exemplu) care falsifică orice produs? Sau e atât de individual încât nu poate fi contrafăcut? Ei, ar fi grozav să avem o asemenea capabilitate de unicitate. Ar fi grozav sau, poate, dimpotrivă: fiindcă, dacă simțirea și rostirea noastră ar fi atât de personale, e de presupus că am fi intraductibili, că am rămâne închiși în noi înșine, incomprehensibili. Din păcate (sau din fericire), în literatură cred că regula de care ascultăm este alta: motivele, temele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu atât mai valoroasă cu cât este mai cuprinzătoare, cu cât este un seismograf mai fin care înregistrează infinitele mișcări ale inimi și ale minții. Așadar, nu capodopera, nu clipa, ci scurgerea sinuoasă a timpului, ci însumarea tuturor nuanțelor de simțire și de expresie, însumarea lor într-un grafic integral, lămuritor aceasta găsesc că e calea ce poate asigura măreția unui destin poetic. Totuși, fiindcă țiam promis că voi fi un partener de dialog cuminte, care nu refuză încercările la care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o trufie să încerc așa ceva. Răbdarea este grea. Noi suntem mereu grăbiți, agitați, în fugă, superficiali, la suprafață și, în mod paradoxal, această acumulare continuă de mișcări și energii fără durată are drept rezultat monotonia, plictisul, inerția, orbirea și ne-simțirea în relația cu propria noastră viață și cu viața unanimă. Răbdarea ar fi o soluție de împotrivire la această aneantizare, o educare întru aprofundarea de sine, un mod de a fi mai rodnic întru spirit. Dar, repet, este greu. Eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dureros. Fie ca 1918 să ne răsplătească cu prisos toate durerile, mortificările, umilințele pricinuite de vrăjmaș. Să-l vedem redus acolo unde suntem noi acum turbați de ciudă, când ne insultă și ne asuprește, înăbușiți în toate manifestările gândirii și simțirii noastre, nenorociți de a-l vedea siluind ce avem mai scump, nerezervându ne decât mulțumirea sufletească să le arătăm, când suntem în fața lor, că, de ne stăpânesc materialmente, nu au nici o putere pe conștiința și sufletul nostru, că-i urâm
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe chipul lui: totul e să știi alfabetul. * Cine râde în colțul gurii rămâne cu ea strâmbă. * Picioarele duc acolo unde vrea capul. * Ca să nu te omoare singurătatea, umple-o cu idei. * Stabilitatea se obține prin echilibrul dintre gândire și simțire. * De când cu Internetul, prin biblioteci nu mai intră nici șoarecii. * Ca să ai liniște, n-o tulbura pe-a altora. * Unii intră prin magazine doar ca să învețe englezește. * Mințile sclipitoare luminează și noaptea. * Mierea se consumă ușor, dar se obține greu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
un tratament de urgență, mai specializat, altul decât doar cetirile și reculegerea. Astfel, în același an erau repartizați la Neamțu, tot cu aprobarea Î.P.S. Mitropolitul Moldovei: Vasile a Panțârului, din Tg. Sulița, Ținutul Botoșanilor, care "este smintit de bună simțire și cuprins de neputință, dând foc și casei tatălui său", sau "fiul mortului Dobre Focșeneanu" (și acesta alienat, decedat la Golia), "întrucât este așa de smintit că nu i se pot da nici hainele tatălui său", ca și căpitanul Florescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Voiculescu, Al. Philippide (p.253). Pastel Pastelul ia naștere prin folosirea în poezie a tehnicilor picturii. T. Maiorescu dădea pastelului o definiție elastică: „Pastelurile sunt un șir de poezii, cele mai multe lirice, de regulă descrieri, câteva idile, toate însuflețite de o simțire așa de curată și de puternică a naturei” (Critice, p.174). ...Pastelul modern surprinde o imagine subiectivă, o stare sufletească de incertitudine, de melancolie, de nevroză. Au scris pasteluri: I. Pillat, V. Voiculescu, A. Maniu, D. Botez, L. Blaga, G.
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Europene, și nu numai. Desființarea granițelor geografice pe bătrânul continent nu înseamnă câtuși de puțin nivelarea culturilor, renunțarea la specificul cultural (etnic, istoric) al națiunilor ce compun această mare confrerie. Dimpotrivă. Cu cât ne vom dovedi particularitatea de gândire, de simțire, de ființare istorică, alături de mizele economice, științifice și politice, la drept vorbind, cu atât vom fi mai stimați ca popor, ca națiune, ca prezență majoră în lume. Iar Eminescu este unul din argumentele cu care putem veni în sprijinul recunoașterii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
schimb atât de mult să urmărerască laturile tehnice ale exprimării artistice. Ștefan Ion Ghilimescu este un critic cu mult bun simț, cu o doză de insinuată ironie, ce înțelege că demersul exegetic azi trebuie să se apropie de percepția și simțirea unui public căruia, vorba unui protagonist al dezbaterii din revista Dilema de acum vreo zece ani, Eminescu nu-i spune nimic. Este erezia împotriva căreia se derulează toate glosările din acest volum critic, pe teme eminesciene. TEXTUL ÎN OGLINDĂ (Călin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
trăiește și își depășește în vibrație, în ardere, în intensități condiția îngrădirii în spațiu și durată". De cealaltă parte, ființele astrale au nemurirea, sunt neschimbătoare, dar nu cunosc fericirea pentru că "nu cunosc iubirea", nu cunosc "variata desfășurare de stări ale simțirii proprii sufletului omenesc". Eseistul își propune să urmărească astfel raportul dintre cele două spațialități umană și astrală în Luceafărul. Drama hyperionică rezultă din neputința schimbării unui "neconținut etern" într-un "conținut pământesc, dar extatic". De aici se ajunge la impasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
molii" ("În volumul ros de molii"), o îmbinare "tipic eminesciană, vecină, ca sursă de trimiteri și iradiații semantico-stilistice, cu galbenele file, dar stârnind, parcă mai abitir, impresia amară cășunată de diferitele întruchipări ale degradării fizice, nu lipsită, totuși, de acea simțire tandră, sfiită, pe care o trăim față de manuscrisele, cărțile, slovele vechimii [...]. Îmbinarea galbenele file cheamă lângă ea, printr-o asociere firească, alta, la fel de "eminesciană", strecurată într-o antologie de portrete din Epigonii: "mucedele pagini stau domniile române" [...] reabilitarea stilistică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
caracteristică pseudoculturii și suficienței -, ci le ferește de o lumină prea crudă, retrăgându-le și adăpostindu-le în substructura imaginii și lăsând cititorului, ridicat la rangul de "colaborator" (vremelnic), bucuria redescoperirii și a împlinirii lor din zestrea cugetului și a simțirii sale. Văd în aceasta un privilegiu al artei autentice, iar întâmpinarea, astfel prilejuită, între creator și beneficiar are o semnificație adâncă și emoționantă". Departe de intenția unui studiu stilistic aplicat poeziei lui Eminescu, tabletele analitice pe care ni le oferă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cer de stele"..." Gestul lui George Uscătescu de a-l evoca pe Eminescu la centenar este unul cât se poate de nobil și demn de toată lauda, cu atât mai mult cu cât poetul și poezia lui a însuflețit necontenit simțirea națională a celor desțărați, cum zicea Aron Cotruș. Dar tonul inflamat al encomiasticii discursului e vecin cu tocmai compromiterea intenției, și nu pentru că textul acesta nu are nici o valoare dramaturgică la urma urmelor nici nu-i putem pretinde așa ceva, el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cărora le răspundea prin poșta redacțiunei. Răspunsurile redacțiunei erau de multe ori foarte înțepătoare și de natură a nu atrage simpatiile colaboratorilor străini, precum, de exemplu: "D-lui M. I., în Galatz. Durere, fără ritm, rimă și mai ales fără simțire cam greu. Dl. E. B. Opriți-vă la actul întăi. Dl. P. V. G. Pământ, mormânt, mormânt, pământ. O! Dl. G. Oftări? Am oftat după ce am cetit. Dl. V. B., în Folticeni. Ne ameninți că n-om scăpa numai cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
grâul spornic din neghină; Alți tineri cu focul sacru golurile au umplut Celor ce-au murit, sărmanii, celor care ne-au vândut. ..................................................................................... O dar, gândule sprințareț, zborul tăi ce nu-l oprești? Răscolind cele trecute numai cât mă amărești, Redeștepți simțiri ascunse, deschizi rana învechită, O! nu te-ncerca zadarnic să mă pui iar în ispită!... Astăzi când mă uit în juru-mi la cei opt copii ștrengari, Opt speranțe întrupate, marturi timpului fugari, Zic că-i dusă tinerețea-mi, rândul lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un vuiet supărător urechilor. Niciodată el n-a priceput o notă, n-a gustat un instrument. Era o natură cu totul refractară acestui gen de artă. Muzica, zicea el, e un mod confuz și barbar de a-și exprima cineva simțirile. Când ai la îndemână cuvintele, ce nevoie ai să alergi la sunete vagi și asurzitoare? Se înțelege că în discuțiunile ce aveau loc, rămânea singur de această părere între toți tovarășii săi din "Junimea": era un fel de originalitate a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
infinitul, eternitatea care ți se dezvăluie; rămâi desființat, perdut, un fir de năsip, un nimic față de Caosul oceanic, și orice cuvinte meșteșugite aș găsi, oricât mi-aș răscoli imaginațiunea, n-aș fi în stare să exprim în adevărata ei intensitate simțirea ce-ți strânge inima, când îți aluneci ochii pentru întâiași dată pe mișcătoarea mărilor singurătate, cum zice Eminescu poetul vizionar. O! Cine n-a văzut marea acela nu e om complect, acela nu cunoaște cea mai splendidă minune a naturei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
-și zâmbete de compătimire pentru omul care își mărturisește pacatul de a preferi țara sa oricărei alte țări. Acelor întocmitori de sisteme, regeneratori ai omenirei, voi zice că în zadar caută ei să smulgă din inima omului cea mai firească simțire suptă odată cu laptele mumei. Când rândunica nu se va mai întoarce la locul unde și-a măistrit primul cuib, când vietățile codrului, oricât ar pribegi, nu se vor mai întoarce la culcușul lor statornic, atunci și sufletul omului nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mișcări sufletești care au fost hotărâtoare în luptele vieței mele și care m-au îndemnat, pot zice în mod fatal, să iau condeiul în mână. Să nu râzi, iubite cetitor, când îți voi mărturisi de al început, fără încunjur, că simțirea aceea puternică care se anunță cu zgomotul furtunei, cum zice lord Byron, că patima aceea veche de când lumea, dar etern nouă, care se numește amoriul a fost [cea] care întăi și întăi m-a împins pe câmpul literilor unde mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ce mă ardea; îmi compuneam chiar fraze anume cum să încep vorba, dar din nenorocire planurile mele de noapte se evaporau a doua zi la ivirea soarelui odată cu roua dimineței. Ceea ce mă paraliza cu deosebire era nesiguranța dacă dânsa împărtășește simțirea mea, căci aș fi preferat de o mie de ori să mor decât să risc a fi respins sau luat în râs de dânsa. Ei bine, așa am petrecut cele două luni de vacanțe într-o continuă neliniște și luptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]