4,254 matches
-
km vest de Mediaș, are o istorie bogat documentată și destul de lungă. Prima așezare datează din epoca bronzului, dar ea nu are nici o legătură cu așezarea din 1280 a sașilor. Numele pare a fi de origine slavă, de la "sol" (cuvântul slav pentru "sare"), și a fost atestat în 1311 drept "Salchelk". Între 1316 - 1322, Șeica Mică aparținea abației de Igriș ("Egrescher"), iar în 1318 Carol Robert de Anjou menționa într-un act, scutirea localnicilor din Mediaș, Șeica Mică și Șeica Mare
Biserica fortificată din Șeica Mică () [Corola-website/Science/326888_a_328217]
-
Focas în 602 să-I acorde același titlu pe care îl are și patriarhul ecumenic. El se supune impratului pt că acesta ar simboliză universalismul creștin . Dar conflagrația cu vecinii dunăreni duce la invazua avara și coborârea în imperiu a slavilor până spre Ahaia . iliricul este devastate până spre Rodope și Tracia încât dispar numeroase sedii episcopale iar Justineana e nimicita în 602, pe când Salona din Dalmatia în 614. Tesalonicul se mai menține, și viața Sf. Dimitrie de Tesalonic, scrisă mai
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
prin oraș. Noua mănăstire a fost numită ca centru religios a Bisericii Ortodoxe, astfel Cetinje a devenit, pe lângă titlul său de capitală, un centru religios desărvârșit unde Đurađ Crnojević ("Djurad Țârnoevici") fiul lui Ivan Crnojević, a fondat prima tipografie a Slavilor de Sud. Progresul rapid a dezvoltării capitalei în timpul dinastiei Crnojević a fost întrerupt spre sfârșitul secolului al XV-lea. Principatul Zeta, regiune care a început să fie numită "Muntenegru" de atunci, a fost redusă la un teritoriu muntos dintre râul
Cetinje () [Corola-website/Science/325577_a_326906]
-
în general, se cade de acord asupra unei alte explicații: la Constantinopol, Italia nu mai era considerată ca regiune de importanță vitală pentru Imperiul Roman de Răsărit, mai ales că la acea epocă imperiul era atacat repetat de avari și slavi în Balcani și de Persia sasanidă în provinciile din est. Decizia bizantină de a nu se opune invaziei longobarde reflectă dorința succesorilor lui Iustinian I de a reorienta miezul politicii bizantine către Orient. Impactul sosirii longobarde asupra aristocrației romane a
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
Potrivit cronicii contemporane atribuite lui Fredegar, bătălia de la Wogastisburg s-a disputat între slavii ("Sclav, cognomento Winidi") comandați de Samo și francii conduși de regele Dagobert I în 631. Armatele france se aflau în plic proces de avansare în regiunea ocupată de către uniunea tribală a slavilor conduși de Samo. Înaintarea se realiza pe trei
Bătălia de la Wogastisburg () [Corola-website/Science/325065_a_326394]
-
Fredegar, bătălia de la Wogastisburg s-a disputat între slavii ("Sclav, cognomento Winidi") comandați de Samo și francii conduși de regele Dagobert I în 631. Armatele france se aflau în plic proces de avansare în regiunea ocupată de către uniunea tribală a slavilor conduși de Samo. Înaintarea se realiza pe trei coloane: cea a alamanilor, cea a longobarzilor și cea a francilor din Austrasia. Primele două valuri invadatoare au înregistrat unele succcese, însă principala forță de luptă a francilor a suferit o gravă
Bătălia de la Wogastisburg () [Corola-website/Science/325065_a_326394]
-
asemenea o pătură de țărani agricultori liberi, mai largă decât cea din Francia, și un mai mare număr de servi, ale căror pbligații erau mai puțin opresive. Se înregistrează un mic număr de artizani și negustori, cei mai mulți făcând comerț cu slavii situați la est. Istoria thuringienilor este cel mai bine cunoscută din scrierile cuceritorilor lor franci. Scrierea lui Grigore din Tours, un galo-roman, cuprinde relatarea din vremea căderii statului thuringian liber. De asemenea, saxonul Widukind de Corvey din secolul al X
Turingieni () [Corola-website/Science/325079_a_326408]
-
Mellrichstadt din 7 august 1078, unde i-a salvat viața lui Rudolf. Cu toate acestea, el și cu saxonii săi nu l-au susținut pe Rudolf până la capăt și s-au reconciliat cu Henric, chiar luptând alături de armata regală împotriva slavilor. Magnus a fost un neîmpăcat dușman al arhiepiscopului de Bremen, Adalbert, al cărui sediu el l-a atacat și devastat în mai multe rânduri. Magnus a murit în același an ca și Henric al IV-lea, 1106. Ducatul său a
Magnus de Saxonia () [Corola-website/Science/325202_a_326531]
-
hidronimul ”Obislavul”- cuvânt de origine slavă. ( Eugen Petrescu, Vâlcea - Țara lupilor getici sau Ținutul Vâlcilor. Călător prin istoria milenară a plaiurilor vâlcene, vol I, II, Râmnicu - Vâlcea, Editura Conphys, 2007, pag. 403). Pentru Obislavul propun și următoarea formă: Obi + Slavu = slavii de la Obi ( fluviu in vestul Siberiei, Federația Rusă). Contribuția grădiștenilor pentru Războiul de independență din 1877 a constat în jertfe umane ( 8 morți), sume de bani ( 281 lei și 78 bani), 9 care cu câte 4 boi rechiziționate, transporturi cu
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
și funcțională, în ciuda recentului său comportament violent. Domnul Bennett iese din casă după Holmes și îi spune că el a aflat adresa de la care profesorul Presbury a primit acele scrisori misterioase. Destinatarul este un om pe nume Dorak, un nume slav originar din Europa Centrală. Acest lucru se potrivește cu călătoria secretă a profesorului la Praga. Holmes va afla mai târziu de la Mercer, "omul lui de utilitate generală" care-i face o serie de cercetări de rutină, că Dorak că este
Aventurile omului-maimuță () [Corola-website/Science/324596_a_325925]
-
și pe longobarzi. Capua și Benevento, odată dispărut Landulf al IV-lea, au trecut în mâinile ramurii tinere a Landulfizilor, în vreme ce Salerno a fost preluat de către ducele Manso I, de Amalfi. În Germania, odată ajunsă vestea înfrângerii împăratului în rândul slavilor de pe Elba, aceștia s-au răsculat împotriva germanilor sub conducerea lui Mstivoj în marea revoltă cunoscută sub numele de "Slawenaufstand", ceea ce a condus la amânarea germanizării și creștinării slavilor cu câteva decenii.
Bătălia de la Stilo () [Corola-website/Science/324617_a_325946]
-
de Amalfi. În Germania, odată ajunsă vestea înfrângerii împăratului în rândul slavilor de pe Elba, aceștia s-au răsculat împotriva germanilor sub conducerea lui Mstivoj în marea revoltă cunoscută sub numele de "Slawenaufstand", ceea ce a condus la amânarea germanizării și creștinării slavilor cu câteva decenii.
Bătălia de la Stilo () [Corola-website/Science/324617_a_325946]
-
în Taormina a fost reprimată sângeros, însă eroica rezistență a creltinilor la Rametta l-a convins pe noul împărat Nicefor al II-lea Focas să trimită o armată de 40.000 de soldați originari din Armenia, Tracia și grupuri de slavi, sub comanda nepotului său Manuel, care a recucerit Messina în octombrie 964. În 25 octombrie, a avut loc o bătălie înverșunată între bizantini și kalbizi, care s-a încheiat cu înfrângerea arabilor. Cu toate acestea, Manuel a fost ucis în
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
silit să se retragă în Ravenna, în vreme ce regiunea Brescello a fost preluată de longobarzi, iar zidurile cetății au fost distruse până la temelii. După insuccesul din Italia, Droctulf a fost solicitat să lupte în Balcani și Tracia, pentru a respinge incursiunile slavilor și avarilor care pe atunci asediau Adrianopol (586). Bizantinii i-au conferit dreptul de a fi înmormântat în Bazilica Sân Vitale din Ravenna.
Droctulf () [Corola-website/Science/324724_a_326053]
-
ocolească autoritatea lui Roman prin apelul făcut în 595 direct către împăratul bizantin Mauriciu, însă această încercare nu a dat roade, dat fiind că Mauriciu era interesat în operațiunile din Balcani, unde Imperiul trebuia să țină piept incursiunilor avarilor și slavilor. Roman a murit la puțină vreme după aceea și a fost succedat de către Callinic, care se va dovedi mai conciliator în relația cu papalitatea.
Roman de Ravenna () [Corola-website/Science/324753_a_326082]
-
din urmă a uzurpat însă puterea și s-a răsculat, deși a fost înfrânt și, cu ajutorul avarilor, ducatul său a fost prădat și devastat. Grimoald a anihilat totodată și aspirațiile fiului lui Lupus, Arnefrid de Friuli și ale aliaților acestuia slavi, obținând victoria la Nimis, luptă în care Arnefrid a murit. Grimoald l-a numit apoi în ducatul de Friuli pe Wechtar, un dușman ireconciliabil al slavilor. Grimoald i-a înfrânt și pe francii conduși de Clotar al III-lea, pe
Grimoald I al longobarzilor () [Corola-website/Science/324799_a_326128]
-
anihilat totodată și aspirațiile fiului lui Lupus, Arnefrid de Friuli și ale aliaților acestuia slavi, obținând victoria la Nimis, luptă în care Arnefrid a murit. Grimoald l-a numit apoi în ducatul de Friuli pe Wechtar, un dușman ireconciliabil al slavilor. Grimoald i-a înfrânt și pe francii conduși de Clotar al III-lea, pe atunci copil, care invadaseră Regatul longobard. Pentru respingerea acestei invazii, Grimoald se aliase cu Perctarit, la Asti, și cu avarii, la care el fusese ostatec în timpul
Grimoald I al longobarzilor () [Corola-website/Science/324799_a_326128]
-
a reprezentat o marcă instituită de carolingieni, în vederea stăvilirii atacurilor slavilor și avarilor din secolele al IX-lea și al X-lea. El a constituit totodată formațiune statală succesoare a ducatului de Friuli, creație a longobarzilor. După ce Carol cel Mare a cucerit Regatul longobard din Italia condus de regele Desiderius ca
Marca friulană () [Corola-website/Science/324828_a_326157]
-
a fost unul dintre marile ducate teritoriale ale longobarzilor stabiliți în Italia, fiind totodată și primul întemeiat. El a reprezentat un veritabil stat-tampon între Regatul longobard, pe de o parte, și slavi și avari pe de alta. El a constituit componenta central] a ceea ce s-a numit Austria longobardă din cadrul Langobardia Major. Alături de ducii longobarzi de Spoleto, Benevento și Trento, conducătorii ducatului de Friuli au căutat în repetate rânduri să își manifeste
Ducatul de Friuli () [Corola-website/Science/324827_a_326156]
-
mileniu în care ea spera să fie de față la a doua venire a Mântuitorului. Adelaida s-a devotat înmod consecvent serviciului religios și păcii, ca și Imperiului; de asemenea, ea s-a arătat interesată în opera de convertire a slavilor. Ea a fost astfel un principal agent al lucrării Bisericii Catolice de construire a unei religii-culturi a Europei occidentale. Ziua ei ca sfântă, 16 Decembrie, este păstrată în muilte dioceze din Germania.
Adelaida de Italia () [Corola-website/Science/324834_a_326163]
-
corespunde landului Bavaria de astăzi, triburile bavarezilor (ba(iu)varilor) au ajuns sub dominația francă. Francii au transformat Bavaria într-o formațiune statală de frontieră, menită să ferească statul franc de eventuale invazii de populații estice, între care avarii și slavii, iar populația din Bavaria a devenit o sursă de recrutare pentru armatele france. În jurul anului 550, francii au pus provincia sub administrația unui duce, fie de origine francă, fie recrutat din familii locale înstărite, având rolul de guvernator regional și
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
parte a componentă a posesiunilor regelui francilor răsăriteni, Ludovic Germanul, fapt confirmat în 843, prin Tratatul de la Verdun. Ludovic a transformat Regensburg în centrul posesiunilor sale și a contribuit la dezvoltarea Bavariei, asigurându-i securitatea prin numeroasele sale campanii împotriva slavilor. În 865, când și-a divizat posesiunile, Ludovic a acordat Bavaria fiului său mai vârstnic, Carloman, cu titlul de rege, care deja se ocupa de administrarea provinciei. După moartea acestuia, în 880, și a scurtei domnii a lui Ludovic al
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
cult este mult mai veche. Bălan la rândul lui a susținut că apariția vieții monahale în nordul Buzăului ar fi avut loc în secolele IV-VII, pe fondul distrugerii în secolul al VII-lea a celor mai multe orașe și mănăstiri dobrogene de către slavi (act care ar fi forțat călugării să se refugieze în Munții Buzăului). Alte speculații leagă denumiri geografice locale precum cele care conțin particole ca "Martiri" sau "Cecilia" fie de perioada persecuțiilor anticreștine gotice din secolul al IV-lea, fie de
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
cum ar fi: Popescu, Popești, Popa, etc. Pop și Popa se găsesc mai ales în Transilvania. Există de asemenea, alte variațiuni de nume, apropiate de Pop, după limba de origine ancestrala: Pap (maghiară) sau Popp / Papp (maghiară), Popper (evreiesc), Popov (slav), sau chiar Popovici sau Popoviciu (rusesc/sârbesc/croat etc.)
Pop (nume) () [Corola-website/Science/322685_a_324014]
-
a-i învinge pe cumani. Hanul cumanilor a fugit la curtea ginerelui său, prințul Mstislav cel Viteaz al Galiției, pe care l-a convins să-l ajute în lupta contra mongolilor. Mstislav cel Viteaz a format o aliantă cu principii slavi, inclusiv cu Mstislav al III-lea al Kievului. Armata slavă combinată a învins la început ariergarda mongolă. Slavii i-au urmărit pe mongoli timp de mai multe zile, dar s-au împrăștiat pe o distanță prea mare. Mongolii s-au
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]