4,332 matches
-
apare și la alte popoare: la germani, Pferd-Ritters, la francezi, cheval jupon, sau la englezi, hobby horse.106 Datina arderii butucului în noaptea de Crăciun, răspândită aproape la toate popoarelor Europei, focurile care se fac în dimineața de Crăciun (la slavi și la români) și colacii de Crăciun, care imită forma soarelui, amintind de nimbul lui Mithra, pun în evidență cultul Crăciunului ca strămoș și moș, fiind un cult solar.107 Solstițiul de iarnă sărbătorea, în trecut, ziua de naștere a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
prefață, note și indice de Gheorghe Drăgan, Editura Junimea, Iași, 1984. CARAMAN, Petru, Studii de folclor, vol. II, Ediție îngrijită de Viorica Săvulescu, Studiu introductiv și Tabel cronologic de Iordan Datcu, Editura Minerva, București, 1988. CARAMAN, Petru, Colindatul la români, slavi și alte popoare, Studiu de folclor comparat, Ediție îngrijită de Silvia Ciubotaru, prefață de Ovidiu Bârlea, București, Editura Minerva, 1983. CARAMAN, Petru, Descolindatul în Orientul și sud-estul Europei, Studiu de folclor comparat, Ediție îngrijită și postfață de Ion H. Ciubotaru
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
despre dansul popular românesc, Editura Cartea Românească, București, 1982. BÂRLEA, Ovidiu, Mică enciclopedie a poveștilor românești, București, Editura științifică și enciclopedică, 1976. BERNEA, Ernest, Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român, Editura Humanitas, București, 1997. CARAMAN, Petru, Colindatul la români, slavi și alte popoare, Studiu de folclor comparat, Ediție îngrijită de Silvia Ciubotaru, prefață de Ovidiu Bârlea, București, Editura Minerva, 1983. CARAMAN, Petru, Descolindatul în Orientul și sud-estul Europei, Studiu de folclor comparat, Ediție îngrijită și postfață de Ion H. Ciubotaru
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pp. 239-240. 39 Nicolae Cojocaru, Istoria tradițiilor și obiceiurilor la români, I, Din preistorie până la mijlocul sec. al XIX-lea, București, Editura Etnologică, 2008, pp. 70-71. 40 Ibidem, pp. 126-128. 41 Ibidem, pp. 132-136. 42 Petru Caraman, Colindatul la români, slavi și alte popoare, Studiu de folclor comparat, Ediție îngrijită de Silvia Ciubotaru, prefață de Ovidiu Bârlea, București, Editura Minerva, 1983, p. 338. 43 Nicolae Cojocaru, Op. cit., pp. 140-145. 44 Ion Ghinoiu, Vârstele timpului, Editura Meridiane, București, 1988, pp. 22-25. 45
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Suceava, 1975, v. cap. X, Arta populară în contemporaneitate limbaj și simbolică, pp. 389-411. 85 v. Ion Ghinoiu, Vârstele timpului, Ed. Cit., pp. 40-42. 86 v. Romuls Vulcănescu, Mitologie română, Ed. cit., pp. 329-332. 87 Petru Caraman, Colindatul la români, slavi și alte popoare, Studiu de folclor comparat, Ediție îngrijită de Silvia Ciubotaru, Prefață de Ovidiu Bârlea, București, Editura Minerva, 1983, pp. 344-345. 88 Ion Ghinoiu, Dicționar..., Ed. cit., p. 54. 89 v. Vasile V. Filip, Universul colindei românești, În perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
145. 117 Ibidem, p. 196. 118 Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Ed. cit., p. 333. 119 Ibidem, p. 302. 120 Ibidem, p. 331. 121 Vasile V. Filip, Universul colindei românești, Ed. cit., p. 107. 122 Petru Carman, Colindatul la români, slavi și la alte popoare, Ed. cit., p. 441. 123 Ibidem, p. 442. 124 Ibidem, p. 443. 125 Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Ed. cit., pp. 299-300. 126 Vasile V. Filp, Op. cit., p. 120. 127 Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Ed.
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la români, Ed. cit., p. 319. 145 Ibidem, p. 309. 146 v. Jean Chevalier, Alain Geerbrant, Dicționar de simboluri, I, Ed. cit., pp. 290-292. 147 Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Ed. cit., p. 309. 148 Petru Caraman, Colindatul la români, slavi și alte popoare, Studiu de folclor comparat, Ed. cit., p. 60. 149 Vasile V. Filip, Op. cit., p. 196. 150 Sim. Fl. Marian, Sărbătorile la români, Studiu etnografic, vol. I, II, Ediție îngrijită și introducere de Iordan Datcu, Editura Fundației culturale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Descolindatul în Orientul și sud-estul Europei, Studiu de folclor comparat, Ediție îngrijită și postfață de Ion H. Ciubotaru, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 1997, pp. 278-279. 323 Ibidem, v. Nota 107, p. 365. 324 Petru Caraman, Colindatul la români, slavi și alte popoare, Ed. cit., p. 37. 325 Ibidem, pp. 37-38. 326 Ibidem, p. 182. 327 Elena Niculiță-Voronca, Op. cit., vol. II, p. 126. 328 Tancred Bănățeanu, Op. cit., p. 378. 329 Ibidem, p. 380. 330 Ilie E. Torouțiu, Frunză verde, Cântece
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Folclor din Țara Fagilor, Ed. cit., p. 44. 372 Ibidem, p. 47. 373 Nicoleta Coatu, Structuri magice tradiționale, Ed. cit. p. 205. 374 Ibidem, p. 208. 375 Ibidem, p. 215. 376 Ibidem, p. 275. 377 Petru Caraman, Colindatul la români, slavi și alte popoare, Ed. cit., p. 580. ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
instituției în cauză. Între 1903 și 1913 statistică a înregistrat trei titulari ai unui doctorat în științe sociale (doi ruși și un belgian), zece în științe economice (cinci belgieni, doi ruși, un japonez, un ungur și un constantinopolitan cu nume slav), trei în științe politice (câte unul din Belgia, Japonia și Suedia), 11 în științe politice și administrative (câte patru din Belgia și Polonia, respectiv câte unul din Bulgaria, Italia și Rusia); așadar, dintr-un total 27 de doctori ai Școlii
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
a se prăbuși. Dar ea a devenit creștină, iar moștentorii apostolilor se duc la "barbari", pe care îi convertesc. Axa civilizației se deplasează către nord. Insulele britanice, Irlanda, Scandinavia fac de acum parte din Europa. Carolingienii lărgesc frontierele către est. Slavii și un-gurii se alătură creștinismului. După un îndelungat proces de îndepărtare, ruptura definitivă între Roma și Bizanț se consumă în 1054, dată fatidică, pentru că destinele Occidentului și Orientului se separă, luând o orientare diferită. Frontierele se stabilesc pentru un timp
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
au determinat decisiv cursul istoriei. În secolele următoare se va produce expansiunea germană și în teritoriile din est, presiune ce nu se va opri decât la jumătatea secolului la XIV-lea (linia ce va separa după această epocă germanii de slavi nu se va mai modifica până în timpul celui de-al Doilea Război Mondial). Expansiunea spre răsărit este tot consecința acestei bătălii și, într-o perioadă foarte scurtă, edifică politica lui Otto I față de mărcile de graniță. În acest fel, transformările
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
ascuțite de rivalitățile apărute odată cu expansiunea economică de la finele secolului al XIX-lea. Austro-Ungaria și-a văzut blocate de politica Rusiei intențiile expansioniste în direcția Mării Egee. Imperiul său se confrunta și cu dificultăți interne, din cauza mișcărilor de eliberare națională ale slavilor de sud (croați, sloveni, bosniaci etc.), ale cehilor și românilor. Germania se afla în fața unei opoziții de interes economic, devenise a doua putere industrială a lumii după SUA. Împăratul Wilhelm al II-lea dorea să-i asigure o poziție strategică
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Dar nimic din el nu-i era familiar lui Faulques. European, a conchis, cercetându-l mai Îndeaproape. Vânjos, ochi albaștri, mâini puternice. O cicatrice verticală peste sprânceana dreaptă. Un aer cam butucănos, atenuat de ochelari. Și acel accent ușor. Poate slav. Balcanic, ori de pe-acolo. - Mi-ai făcut o poză. - Am făcut multe În viață. - Aceea nu era ca toate celelalte. Faulques s-a dat bătut. Și-a băgat mâinile În buzunarele pantalonilor, dând din umeri. Îmi pare rău, a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
micul dejun luat În odaie, cu ochii la insula San Giorgio, și, la dreapta, Vama și intrarea pe Canal Grande, În ceață. În noaptea Sfântului Silvestru se Îmbrăcaseră pentru cină, dar restaurantul era plin de americani gălăgioși și de mafioți slavi Însoțiți de femei blonde, așa că Își luaseră paltoanele și hoinăriseră pe străzile albe și Înghețate până la o mică trattoria de pe cheiul Zattere. Acolo, el În smoking, ea cu colier de perle și rochie neagră și ușoară, care părea să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și a celei lingvistice a lui Ovid Densusianu, multiple aspecte ale culturii populare românești, între care balada și colindul dețin un loc central. Obrzęd kolędowania u Slowian i u Rumunów (1933), apărută târziu și în limba română (Colindatul la români, slavi și alte popoare, 1983), este o monografie a obiceiului colindatului la români, bulgari și maloruși. Lucrarea examinează, în prima parte, cele două tipuri ale speciei (colinde cântate la fereastră și colinde cântate în casă), iar în cea de-a doua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
analitică diferențele specifice, care nu sunt nici puține, nici neînsemnate. Studiul este o erudită demonstrație a vechimii datinii românești, a originii ei romane: „Nu poate fi nici o îndoială - scrie el - că înainte de a se începe viul contact al românilor cu slavii, cei dintâi aveau datina colindatului în floare și anume în forme romane, așa cum o primiseră direct de la izvor, prin elementul latin venit să romanizeze provinciile tracice, dintre care unele sunt leagănul poporului nostru.” Împreună cu M. Drinov și cu C. Jirecek
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
datina colindatului în floare și anume în forme romane, așa cum o primiseră direct de la izvor, prin elementul latin venit să romanizeze provinciile tracice, dintre care unele sunt leagănul poporului nostru.” Împreună cu M. Drinov și cu C. Jirecek, C. susține că slavii au împrumutat, pe teritoriul Daciei, datina și termenul care o denumește de la „acea populație traco-romanică, vorbitoare de limbă latină, răspândită pe spații foarte întinse, pe care au întâlnit-o la năvălirea lor spre sudul Europei”. În noile spații, datinele romane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
românesc, îngr. Octav Păun și Maria Mărdărescu, București, 1969, 376-401; G. Ibrăileanu-profesorul, istoricul culturii, scriitorul beletrist, în Amintiri despre G. Ibrăileanu, îngr. Ion Popescu-Sireteanu, Iași, 1974, 77-114; Literatură populară, îngr. și introd. Ion H. Ciubotaru, Iași, 1982; Colindatul la români, slavi și la alte popoare, îngr. Silvia Ciubotaru, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1983; Pământ și apă. Contribuție etnologică la studiul simbolicei eminesciene, îngr. și pref. Gheorghe Drăgan, Iași, 1984; Studii de folclor, I-III, îngr. Iordan Datcu și Viorica Săvulescu, introd
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
astăzi se poate vorbi despre diversitate culturală și lingvistică stabilă sau în schimbare? Răspunsul este afirmativ dacă avem în vedere că în România trăiesc astăzi, pe lângă români, dar împreună cu ei: albanezi, armeni, bulgari, cehi, croați, evrei, germani, greci, italieni, macedoneni slavi, maghiari, polonezi, ruși lipoveni, sârbi, slovaci, tătari, turci, țigani, ucrainieni și alte minorități. Rămâne de văzut care va fi politica guvernelor viitoare, cum va fi gestionată o astfel de bogăție naturală și cum vor putea profita urmașii de aceasta în
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
fost cheruscul Arminius. În pădurea Teutoburg, generalul Ariminius împreună cu armata lui de răsculați i-a nimicit pe romani iar guvernatorul și-a spălat rușinea, punîndu-și capăt zilelor. Altă trăsnaie a istoricilor noștri este infirmată de tăblițe, nu ne-au boierit slavii, sîntem neam de boieri(crescători de boi, măi boilor!) de cînd ne-a lăsat Domnul pe pământ. În tradiția populară se păstrează foarte bine acest adevăr istoric. ,,Românii nu au venit de nicăieri ci s-au pomenit aici’’ sau ,,românii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
prea lat din aur, ce avea fixat în dreptul frunții o piatră prețioasă sau o figurină din același metal și de aici disprețul poeților greci care au satirizat obiceiul arimaspilor, scriind despre ei că poartă un ochi în frunte. La vechii slavi răsăriteni și baltici care au practicat religia geților pînă prin secolul Xl, dar fiind adaptată la limba și obiceiurile lor, zeul Rod era considerat creato- rul cerului, pămîntului și a celorlalte duhuri din Cer. El a izvodit toate ființele vii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
plin de putere cu straie lungi, purtînd pe frunte o bandă din aur ce are fixată o piatră prețioasă rotundă pe a cărei suprafață sînt sculptate șapte frunze asemănătoare cu cele ale răchitei. Era stăpînitorul legii divine și ocrotitorul poporului slav precum și a descendenților acestui neam, adică rudelor după graiul nostru. Îndrăznește să spună careva că există o asemănare uluitoare cu Sîntu? În metocul get de la Șinca Veche, Sîntu sau Senta poartă pe cap o bentiță cu un obiect mic poziționat
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
care locuiesc lîngă numitele Păduri, anume românii/Olaci și secuii/Siculi, au închis trecătorile pentru ca tătarii să nu poată tre-ce prin ele” Încă din primăvara anului 1245 din Lyon, papa Inocențiu lV îndruma misionari franciscani spre ,,țările bulgarilor, vlahilor, cazarilor, slavilor, sîrbilor, alanilor, goților, iberilor și celorlalți creștini din Orient” să accepte Unirea cu Biserica romană pentru organizarea rezistenței antimongole. Și după prăpădul tătarilor în Ardeal au rămas destui români care să participe alături de secui la ,,închiderea trecătorilor munților de zăpadă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Șt. Nicolaescu, Diaconul Coresi și familia sa, București, 1909; D.R. Mazilu, Diaconul Coresi, Ploiești, 1933; Dan Simonescu, Diaconul Coresi, București, 1933; Cartojan, Ist. lit., I, 55-64; Gheorghe Ivănescu, Problemele capitale ale vechii române literare, Iași, 1947, passim; Maria Rădulescu, Originalul slav al „Evangheliei cu învățătură” a diaconului Coresi, București, 1959; Panaitescu, Începuturile, 132-163; Dicț. lit. 1900, 217-219; Cele mai vechi texte românești. Contribuții filologice și lingvistice, coordonator Ion Gheție, București, 1982, passim; Mazilu, Proza, 21-37; Păcurariu, Ist. Bis., I, 549-563; Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]