7,710 matches
-
primei mele săptămâni la noul serviciu. Mă sunase în fiecare seară, ca să vadă cum îmi mersese în ziua respectivă. La sfârșitul primei săptămâni îmi trimisese și niște trandafiri la birou. Cu o săptămână în urmă, luasem din nou o masă spectaculoasă împreună - de data asta la Le Cirque - care fusese urmată de un sărut de noapte bună încă și mai spectaculos. Eram vrăjită. Găsisem deja nume pentru copiii noștri. Cu o seară înainte avusese loc cea de-a patra întâlnire. Sunasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
sfârșitul primei săptămâni îmi trimisese și niște trandafiri la birou. Cu o săptămână în urmă, luasem din nou o masă spectaculoasă împreună - de data asta la Le Cirque - care fusese urmată de un sărut de noapte bună încă și mai spectaculos. Eram vrăjită. Găsisem deja nume pentru copiii noștri. Cu o seară înainte avusese loc cea de-a patra întâlnire. Sunasem la ușa apartamentului lui la 8:05, iar Randall - într-o cămașă descheiată și cu o pereche de blugi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mi-a divulgat povestea. Ca ultimă armă de șantaj. O armă periculoasă, desigur, ca tot ce îl privea. Era tipul dedat obscurităților și măștilor. Tata se ferise să-l revadă, după ce asistase la rapida sa carieră politică postbelică. O carieră spectaculoasă, în primii ani. Poziția sa ierarhică era, comparativ, neglijabilă acum. Importantă doar prin contacte obscure, vechi și noi, cu REȚEAUA... Deci el supraveghea atunci porțiile acelea de înfometare. Și avea grijă să le vămuiască. Să poată el și alți câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
știți mai bine, doar întruchipează, nu-i așa, simbolizează... — Ei, aici e aici. Rămâne o fascinație asemenea tip? Credeți, credeți? Dar și o primejdie! Nu nemulțumiții de la colțul străzii sunt periculoși, ci acești mari nemulțumițil. Intratabili! Eroii, buni pentru răsturnări spectaculoase. Dar după aceea? Ar trebui să înțeleagă realitatea, concretul. Adică, relativul. Profeții agățați de ideal devin, devin... știți ce vreau să spun. Unde e diavolul? În călugării ăștia încăpățânați, fixați pe o obsesie? Sau în reversul lor, mulțimea adaptabilă, glumeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe care se făcea că nu-l observă. Colega Gina urmărea cu mare atenție fața impasibilă a profesorului, tabloul de bord cu cheile camerelor de păcătuire spre care acesta se întorcea, din când în când, ca și cum n-ar fi văzut spectaculosul obiect de pe masă. Tare ar mai fi vrut să ghicească dacă pezevenghiul pierdut în reverie meditează, de fapt, la mesajul din importantul plic decorat cu atâtea mărci și ștampile sau nici nu are habar de ceea ce, imprudent, a lăsat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nepăsării. Surogate și serii perisabile, în bâlciul planetar! Cum o să pună doamna Veturia țigară în gură... Cât despre băuturi, o amețea până și romul picurat în crema prăjiturilor. Dar n-ar fi putut nega plăcerea de a alinia cutiile, sticlele, spectaculoasele borcane. Privirea lucea, timidă, ca și cum obiectele acelea colorate ar fi un scut contra clisei zilnice. Fortificată, înnobilată... ca și cum ar fi redevenit o adevărată persoană, apărată, zău, așa, prin această puerilă înavuțire. Cum li se întâmplă copiilor când primesc daruri peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
totdeauna, înjurături și pumni. Nu, nu se întâmplă, însă, nimic, erau prea obosiți. Năbădăiosul nu se lăsa, continua bombănelile. Agresiv, arogant, să-l iei la palme, nu alta... Un picior pe scară, pardesiul larg deschis, valize în fiecare mână, valize spectaculoase, piele adevărată, groasă, zeci de etichete colorate, turistul venea de la Monte Carlo. Asta îi și intimidase, probabil, pe toți, îi amuțise, nu răspunseseră jignirilor. Pardesiul elegant, stofa moale, păr de cămilă, culoarea cămilei... La gâtul dromaderei flutura o eșarfă lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
luni. Acesta a fost momentul în care am apelat la Henry Peoples, vechiul meu coleg de la Mid-Atlantic Accident and Life. Fusese unul dintre anchetatorii de vârf ai companiei și, în decursul anilor, rezolvaserăm câteva cazuri împreună, dintre care cel mai spectaculos fusese așa-numita Afacere Dubinsky, care făcuse din Henry o mică legendă în domeniu. Arthur Dubinsky își simulase moartea la vârsta de cincizeci și unu de ani, omorând un vagabond care trăia pe străzile New Yorkului și substituindu-i cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
despre marketing, ci și despre afaceri În general... despre modul În care lucrează oamenii... despre viața Însăși. Entuziasmul din glasul lui Connor e ca sarea pe rană. Deci, ia să mai recapitulez eu un pic și să văd cât de spectaculos m-am dat În stambă. Așa care va să zică. Sunt În avion, așezată lângă marele și genialul Jack Harper, o adevărată sursă de Înțelepciune În toate domeniile afacerilor și marketingului, ca să nu mai vorbesc din domeniul marilor mistere ale vieții Înseși. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
monotonă. La apariția mea începu să sufle înveselit în fluierul de alamă, iar un câine albinos prinse a coborî în salturi mari, hiperbolice promontoriul, care de aici pare greu accesibil. Eu plecasem de-a lungul plajei, să caut ghiocii aceia spectaculoși pe care Marea îi aducea la țărm, de obicei sparți. De data asta umblam cu o motivație mai specială, știind că undeva în dreptul corturilor o fată șic, într-un tricou pe care vântul de dimineață i-l face harcea-parcea, dezvelindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mâine dimineață în camera supraîncălzită, călcat de labele moi ale lui Suzy, invadat de mirosul de țigară al blănii ei; după plecarea tuturor musafirilor s-a retras și ea în sufragerie, să doarmă printre scrumierele pline-ochi cu mucuri. Anne-Marie învie spectaculos după ce înghite un pumn de pilule și stă jumătate de oră în baie, de unde iese gata îmbrăcată de zi, chiar și cu ochelarii de soare fixați în lăcașurile înguste ale ochilor. Chestia asta cu medicamentele am crezut că e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dar care, așa cum ai să vezi, nu i-au prea folosit. În schimb, a trebuit să suporte toate inconvenientele ulterioare. Poate să se fi adunat În sufletul lui o nemulțumire pentru că În tinerețe fratele lui mai mare Îl eclipsase, era spectaculos, iar mai târziu, din câte spunea, a fost ca o ghiulea atârnată de piciorul lui. Poți Înțelege astfel de resentimente? Ce Întrebare! Cum să nu poată să-l Înțeleagă? Klara și buna dispoziție cu care se trezea dimineața și cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vinovat de moartea mătușii Venețiana, se mai alesese și cu povestea unei iubiri nefericite pentru Maria, fiica mătușii. Simple zvonuri, ziceau unii. Însă cei mai mulți credeau că numai iubirea fusese, de fapt, adevăratul mobil al crimei. Din fericire, chiar atunci sosiră spectaculos sarmalele înecate în smântână și aburind de jur-împrejurul unei mămăligi fierbinți. Două codane înalte, subțiri purtau tipsia pe umeri. Intrarea lor, marcată de strălucirea și candoarea sacră a portului românesc, captă atenția tuturor și trezi nu doar exclamații, ci și stări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vă pot spune că el nu povestea din ceea ce citise, deși citea enorm și frecventa o bibliotecă secretă cu manuscrise rare, extrem de valoroase. El povestea doar ceea ce trăise. În două rânduri m-am numărat printre aleșii martori ai transmutațiilor sale spectaculoase. (D’Autrey se opri ca să-și admire îndelung piatra neagră.) A fost ceva teribil, vă asigur. Imposibil de reprodus în cuvinte. Așa ceva trebuie să fie văzut cu ochii tăi ca să poți crede. Oh!... (Își reluase între timp plimbarea.) Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în goana celor patru cai, pe un drum pustiu, mărginit de câmpuri. Cuibărit între perne, simțindu-se înghesuit la propriu și la figurat, Iancu urmărea îngrijorat norii fumurii care îi ascundeau orizontul în oricare parte se uita. Câteva fulgere crăpară spectaculos cerul în mai multe rânduri. Câteva tunete năprasnice. Apoi se porni vântul și, cu totul nedorită, furtuna. Câmpiile nemișcate prinseră deodată viață. Sub șfichiul ploii, lanurile cu grâul abia săltat de o palmă de la pământ, ca și cele de porumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu brațele ridicate, în timp ce asistentul se grăbi să acopere umerii Venerabilului cu o amplă pelerină aurie. ― O, Lumină Prea Înaltă, binecuvântează ofranda noastră! În acel moment plin de tensiunea așteptării, culoarea albă a pulberii viră încet, dar cu atât mai spectaculos, devenind cu totul roșie în final. Masonii începură să cânte pe notele cele mai joase un imn destul de lung, în care cuvintele laudă Luminii se repetau la sfârșitul fiecărei strofe. ― Veniți să ne împărtășim cu Lumină! Masonii se așezară unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ar fi fost locul cel mai indicat. Aici i s-ar pierde cu totul urma. Ucis, aruncat în pădure, mâncat de fiare, cu oasele risipite... Zăpada, ploile ar șterge orice urmă... Întoarse capul speriat. Un cerb mare cu coarne înalte, spectaculos ramificate, îl privea neclintit, mișcându-și ușor nările, ca și cum ar fi știut că era cineva acolo, după perdea, în trăsură. Apărură și câteva ciute. Apoi, pe neașteptate, fugiră cu salturi lungi, sincronizate, înapoi în pădure. Manuc își simți gura uscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în viață, respira și se bucura de existența ei. De asta ar trebui să fiu recunoscătoare și să mă bucur de viață la maximum, și-a spus ea zâmbind și uitându-se, prin fereastra piscinei, la un strat de flori spectaculos de frumos. Ea fusese cea care alesese hotelul ăsta, după ce cercetase zona pe Internet. Și era foarte mulțumită de alegerea pe care o făcuse. Aranjase ca înainte de cină să le fie adusă în cameră o sticlă de șampanie roz, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să cred câte-am pierdut! a exclamat Nick cu lacrimi în ochi. Timpul pe care-l petreci cu un copil, timpul ăla în care nu faci nimic deosebit, îți oferă o răsplată mult mai mare decât orice petrecere sau eveniment spectaculos la care ai putea participa. Mi-e rușine să recunosc că n-am ajuns să-mi cunosc cu-adevărat fetița decât în aceste ultime săptămâni. Întoarsă acasă, Susan zăcuse în convalescență, fiindcă abia dacă putea să facă trei pași fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din rădăcină buruiana păcatului, făcând-o să se dezică de meteahna ei, și n-aveai decât s-o admiri cum se pocăia postind și miluind copiii cu mâncarea din sufertașe, adusă de-acasă. Îți făceai un merit din convertirea asta spectaculoasă și, totodată, te amăgeai cu gândul că găsiseși un înlocuitor de nădejde pentru Milică. Îi dădea femeii ce-i trebuia și-și spunea că-i spre binele copiilor, bineînțeles, în timp ce-i făcea și ei un mare bine, care bine s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
duci la un film căruia i s-a făcut enorm de multă reclamă și, după zece minute, Îți dai seama că singurul aspect demn de luat În serios la el e bugetul pentru publicitate. Pe scurt, nu se Întâmplă nimic spectaculos, mai puțin faptul că m-am trezit privind același rând de trepte din piatră pe care-l coborâsem mai devreme. Am grăbit Înapoi pe coridor către birou, am rupt o bucată de carton gros dintr-o cutie care conținea rezerva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
multă vreme, omul forte al imperiului nu se mai gândește decât la locul său În istorie. Preferă vorbele adevărate cuvintelor care plac, este gata să-l sfideze pe sultan până la capăt. S-ar spune chiar că Își dorește o moarte spectaculoasă, o moarte pe măsura sa. O va obține. Atunci când Malik Șah primește solia care l-a Întâlnit pe Nizam, nu-i vine să creadă ceea ce i se aduce la cunoștință. — Chiar a spus că e tovarășul, egalul meu? După ce emisarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cea mai temută din istorie. Împotriva acesteia a apărut, totuși, o alta, În acel sângeros sfârșit de secol, și anume Nizamiya, care, din fidelitate față de vizirul asasinat, va semăna moartea prin metode diferite, poate mai subtile, cu siguranță mai puțin spectaculoase, dar ale cărei efecte nu vor fi mai puțin devastatoare. XX În vreme ce mulțimea se Îndârjea asupra rămășițelor Asasinului, cinci ofițeri s-au strâns plângând În jurul cadavrului cald Încă al lui Nizam, cinci mâini drepte s-au Întins, cinci guri au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
unei sticle culcate, largă la răsărit și cu gâtul alungit spre apus. Intrarea Îngustă era un coridor foarte bine păzit. Casa lui Hasan se găsea la capătul lui. Singura ei fereastră dădea spre o prăpastie. Fortăreață În fortăreață. Prin uciderile spectaculoase pe care le-a poruncit, prin legendele care s-au țesut În jurul lui, al sectei și al castelului său, Marele Maestru al Asasinilor a terorizat vreme Îndelungată Răsăritul și Apusul. În fiecare cetate musulmană, au căzut Înalți demnitari; cruciații au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
au impresionat felinarele și pietrele cu forme ciudate. Am cotit la dreapta și după ce am ieșit din crâng, am văzut o clădire din beton, cu două etaje. Deoarece se afla pe un teren excavat, nu mi s-a părut nimic spectaculos la ea. Fusese proiectată într-un stil simplu, dar trebuie să mărturisesc că lăsa impresia de curățenie desăvârșită. Intrarea era la etajul întâi. Am urcat scările și am intrat pe o ușă mare din sticlă. La recepție am dat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]