11,293 matches
-
cunoașterii intime a mediului și aptitudinilor sale de a aprecia reacțiile unora sau ale altora față de o acțiune pe care avem de gând s-o întreprindem (ibidem, p. 457). În cursul studiului condus de Merton la Rovere, cercetătorii s-au străduit să localizeze elitele (adică persoanele ce exercită un maximum de influență asupra concetățenilor lor) procedând într-o manieră „încrucișată”, astfel încât să dispună de evaluări reciproce. Astfel, informatorii au fost situați într-o „structură de influență” și împărțiți în trei categorii
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
al lui Floyd Hunter. În opinia sa, nu putem discerne o „elită a puterii” care să-și impună punctul de vedere în toate cazurile. Luările de decizii rezultă din interacțiuni constante între masa populației și lideri. Aceștia din urmă se străduiesc să înțeleagă ceea ce este acceptabil din punct de vedere politic de către masă, acționează în consecință și, astfel, încearcă să-și asigure niște loialități care să le întărească poziția față de o eventuală opoziție. Astfel de studii pot duce la analize foarte
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Paul Valéry) „Valoarea omului nu stă - spune Epictet - În ce pare, ci În ce este el În realitate”. Dar atitudinea etică față de sine este adesea precară: „Foarte puține ființe Își dau de gol dintru Început cusururile. În general, fiecare se străduiește să se prezinte cu o Înfățișare atrăgătoare” (H. de Balzac). * „Tot ce este real e rațional.” (G.W. Hegel) Și totuși există, uneori, o logică și În imaginar, În ireal - ex: literatura absurdului (E. Ionescu, Urmuz etc.). * „Există cinci forme
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ocupație, căci ocupația Înseamnă preocupare; iar omul preocupat nu este nici fericit, nici nefericit, ci pur și simplu viu și activ, ceea ce este mai plăcut decît orice fericire”. Sensul vieții. Nevoia de ideal „Nu există rai, dar trebuie să ne străduim a merita să existe unul.” (J. Renard) Pentru aceasta trebuie să avem Însă demnitatea de a ne depăși pe noi Înșine: „Viața - spune A. de S.-Exupéry - nu are sens decît dacă o schimbi puțin cîte puțin... Pare-se că
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
că aparține Întregii umanități l-a urmărit pe Einstein Întreaga viață: „De sute de ori pe zi Îmi spun că viața mea lăuntrică și cea exterioară se Întemeiază pe eforturile altor oameni, vii sau morți, și că trebuie să mă străduiesc să dăruiesc În aceeași măsură În care am primit și mai primesc Încă” (idem). Pe un alt meridian, un alt geniu, Giovani Papini, spunea: „SÎnt ca oamenii vîrstei de aur: nu deosebesc ce e al tău de ce e al meu
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ce-a spus Ioan: copii, iubiți-vă unii pe alții. Mai bine decît atît nu se poate spune, pentru că În aceste cuvinte se află tot ce le trebuie oamenilor. Dacă oamenii ar pune În aplicare aceste cuvinte, dacă s-ar strădui să se dezvețe de tot ce se opune iubirii, de certuri, invidie, ocări, condamnări și alte sentimente rele față de frații lor, cu toții ar trăi bine și În bucurie. Iar toate astea nu sînt imposibil de Înfăptuit, nici măcar greu, ci lesne
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
limba pusă la punct e mai greu de învățat, de reținut, de stăpânit, cu atât utilizarea ei lesnicioasă devine privilegiul unui număr mic de oameni, în mod obligatoriu minim, și astfel distingem mai ușor eforturile și docilitatea individului care se străduiește să-și însușească discursul respectiv. Exercițiu inițiatic și, simultan, instrument de măsură eficace a plasticității mentale a subiectului, a determinării sale de a accede în rândul inițiaților. Astfel, învățăcelul gnostic trebuie să țină cont de Eonii proveniți dinspre Pro-Părinte și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
femei diferite. Las pe seama celor scrupuloși să stabilească niște contabilități precise... Uneori recursul la numere ține de registre mai puțin surâzătoare. Gnosticii se servesc în cea mai mare parte de cifre pentru a tempera mania lor genealogică. Pentru că ei se străduiesc efectiv să găsească originea lucrurilor, să explice ce se întâmplă în lume, în ce mod decurge realul dintr-un principiu inițial înainte de a se diversifica după un model reductibil la abordări filosofice. De la Unu la Multiplu, evoluția prodigioasă are realmente
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
referă chiar la Eseurile sale! S-o luăm cu maximum de atenție, pentru că ea explică totul. Când unii se întreabă asupra structurii interne, ascunse, voalate, dezvăluite, secrete, vor să descopere palindroame structurale sau procedează asemeni numorologului care caută, „numărul” Eseurilor, străduindu-se să afle ce loc ocupă acesta în ochii altora, este proiectată o preocupare stranie asupra autorului însuși - slab la calcule, neînzestrat pentru cifre și încă și mai puțin pentru arhitecturile insidioase. Montaigne elaborează Eseurile odată cu trecerea timpului. Terța persoană
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pentru că n-a fost niciodată creștin... Cum să renegi o religie căreia nu i-ai aparținut? Montaigne face un portret foarte elogios acestui om de stat care, în momentul în care Biserica devine oficială și profită de această situație, se străduie să restaureze cultele păgâne și religia politeistă - o religie tolerantă și sincretistă. Iulian? Un bărbat cast, drept, avizat în chestiuni de filosofie, virtuos, deloc sângeros, sobru, auster, cultivat, excelent soldat, viteaz și curajos, crezând în existența unui suflet nemuritor, cu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și postura hedoniste -, cum să nu ne gândim la elaborarea psihanalitică a conceptului de sublimare? Diversiunea - Pascal își amintește de ea scriind divertisment... - este utilă, scrie Montaigne, pentru evitarea bolilor sufletului. Ne roade în mod dureros o afecțiune? Să ne străduim s-o deturnăm, s-o canalizăm spre alte obiecte ale acestei energii care, în caz contrar, amenință cu distrugerea dar se poate transforma în forță de construcție. Eseurile ca sublimare, deci ca diversiunea în fața evidenței morții: hedonismul însuși considerat ca
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
adevărat importanță: un pic de avere mai puțin, ei și? Esențialul nu e în asta ci în liniștea și în seninătatea sa care i-ar fi periclitate în cazul în care ar cere cumva socoteală, reparații, dreptate. Montaigne s-a străduit să nu recurgă niciodată la justiție. întrucât s-a tot învârtit în lumea tribunalelor vreme de treisprezece ani, el știe prea bine că justiția nu-i deloc dreaptă și că e mai bine să nu ai de-a face cu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și, în consecință, cum poate fi fabricată plăcerea: o tehnică simplă, clară, precisă, care nu suportă înflorituri. Este suficient să abordăm fie și numai această problemă a economiei contractului în geneza unui hedonism generalizat ca să realizăm cât de mult se străduiește cvadruplul remediu să cuprindă întreaga bogăție a gândirii lui Epicur... Contractul hedonist împiedică debordarea efectelor ignoranței și ale lipsei de înțelepciune a semenilor asupra liniștii înțeleptului. A trăi ca un filosof într-o lume care ignoră sau își bate joc
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de către oamenii politici - o piatră în grădina lui Piso? -, Philodemos laudă meritele unui instrument în slujba unei cauze demne. El respinge atât abilitatea dialectică pură fără conținut, cât și ideile necinstit prezentate, propuse sau susținute. în Despre semne, Philodemos se străduiește să elucideze chestiunea inferenței și reflectează asupra trecerii de la ceea ce este văzut, constatat de trupul filosofului, la ceea ce poate fi dedus: de exemplu, cum vom deduce realitățile invizibile ale atomului și vidului plecând de la realitățile vizibile? Cum am putea ajunge
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Conflictul de rol interemițători se manifestă atunci când doi sau mai mulți emițători diferă în privința așteptărilor lor față de cel ce ocupă un anumit post. Acest tip de conflict de rol apare mai frecvent la ocupanții unor roluri de graniță, care se străduiesc să satisfacă atât organizația, cât și clienții săi: profesori, ofițeri de poliție, vânzători, etc. Conflictul între roluri caracterizează situațiile în care un anumit angajat ocupă roluri care implică așteptări incompatibile. Acest tip de conflict poate apărea la granița rolurilor desemnate
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
colectivă, presupunând participarea fiecărui membru la exercitarea ei, cu toate responsabilitățile, dar și privilegiile ce decurg de aici. Leroy (2001) definește echipa de lucru precizând că aceasta „cuprinde două sau mai multe persoane, conștiente de interdependența lor pozitivă, ce se străduiesc să atingă scopuri împărtășite, aflate în interacțiune în urmărirea acestor scopuri, conștiente de cine este sau nu este membru al echipei, asumându-și roluri sau funcții specifice în acțiune”. Conceptului de „echipă de lucru” i se atribuie valențe superioare celui
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
a acestuia, investită cu multă încredere și expectanțe înalte. Acești angajați tind să obțină un nivel superior de performanță celui atins de membrii out-group-ului. Performanța este explicată pe modelul schimbului: liderul face mai multe favoruri membrului in-group iar acesta se străduiește, în schimb, să întrunească cu mai mare succes (și chiar să depășească) exigențele și expectanțele liderului. Oportunitățile de a promova sunt mai mari și mai previzibile decât ale membrilor out-group-ului. Relația fiecărui membru out-group cu liderul nu depășește cadrul oficial
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
nu unul în care merge orice. Cum îmi spunea foarte bine doctorul, creația fantastică trebuie să se acrediteze ontologic, să aibă ceea ce nemții numesc Gestaltung, adică o configurație, care să se impună. Incredibilul nu e creație fantastică, în zadar se străduie unii autori nedotați să înșire istorii fără cap și coadă: creația fantastică are cap și coadă. Adică are o noimă (gr. noema, de la noeo = a gândi, a înțelege). Când spunem despre niște închipuiri că sunt „cai verzi pe pereți” le
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
amintire pioasă și să le dăm prilejul să se adape cu puțină viață În cuvintele noastre. Dacă va dori să supraviețuiască În amintire sau Într-un text, Anatole France va trebui să găsească pe altcineva decât pe Valéry, care se străduiește pe Întreg parcursul intervenției sale să nu Îi aducă nici un omagiu. Într-adevăr, discursul lui Valéry constă Într-un șir interminabil de perfidii la adresa predecesorului său, urmând principiul reiterat al complimentului ambiguu: Publicul i-a purtat o recunoștință infinită ilustrului
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
noi e uitare de sine. Subiectul lecturii a cărui imagine se desprinde din aceste pagini ale lui Montaigne nu e așadar un subiect unificat și sigur de el, ci o ființă incertă, pierdută Între fragmente de texte pe care se străduiește să le identifice, și pe care viața nu Încetează să o confrunte cu situații terifiante În care, devenită incapabilă să separe ceea ce e al ei de ceea ce e al altcuiva, e În orice clipă În primejdie să se confrunte, În
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
În care e necesar să seducem, să fim capabili să Îi semnalăm celuilalt că Împărțim un univers cultural comun. Pregătindu-se să cunoască lecturile preferate ale Ritei și să pătrundă cât mai adânc posibil În universul ei intim, Phil se străduiește să dea senzația că că lecturile lor sunt identice. Și poate o dragoste Împărtășită În mod ideal ar trebui să dea Într-adevăr acces la textele cele mai secrete cu care s-a format celălalt. Însă numai o dilatare indefinită
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
străbătută de violență și facută din aproximări. Acest sentiment de rușine mai mult sau mai puțin inconștient apasă asupra majorității raporturilor noastre cu cărțile și asupra cuvintelor pe care le rostim despre ele, În măsura În care cultura - și imaginea pe care ne străduim să i-o dăm - este un scut care ne ascunde de ceilalți și de noi Înșine. E necesar să știm că există și să-i analizăm dedesubturile pentru a avea vreo șansă să găsim soluțiile potrivite În situațiile de zi
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
și dând atenție la ceea ce spun mai profund și mai de neînlocuit aceste elemente despre noi. Sinele este cel care ascultă și nu cartea „reală” - chiar dacă aceasta poate să slujească uneori ca motiv - și compunerea sinelui este cea care se străduiește să se denunțe, veghind să nu ne lăsăm deturnați de la această datorie. Inventarea, În fiecare context al spunerii sau al scrierii, cărții apropriate va fi cu atât mai credibilă cu cât va fi transpusă prin adevărul subiectului și se va
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
se teme, acela uită ușa deschisă. (Paradoxal, dar grija persistentă de a nu uita să facem un anumit lucru ne obosește până la urmă În așa măsură, Încât devenim, fără să vrem, mai puțin vigilenți În raport cu acel lucru: „Cu cât te străduiești mai mult ca să ții ceva ascuns, cu atât se află mai repede”; „De ce te temi nu scapi”.) „Profeția este, de multe ori, cauza principală a evenimentelor prezise.” (Th. Hobbes) Dacă pică drobul de sare? (Firile panicarde pun Întotdeauna prezentul sub
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
face distincția Între „bine” și „rău”, Între „adevăr” și „minciună”, și să nu-ți poți forma un punct de vedere propriu.) „Trei lucruri sunt pe lumea aceasta pe care omul trebuie să le Îngăduie și pentru care trebuie să se străduiască: felul de a câștiga existența, relațiile sociale și amintirile frumoase pe care trebuie să le lase În urmă. Alte lucruri, În schimb, opresc reușita unei trebi - printre acestea, lentoarea În acțiune, pierderea ocaziei, credulitatea... Trei feluri de creduli există: cel
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]