4,708 matches
-
zonă de silvostepă, cea mai apropiată pădure fiind cea de la Beuca, situată la c. 3 km. de sat. Lângă sat se află cel mai bătrân copac din nordul județului, un stejar vechi de câteva sute de ani, rămas dintr-o străveche pădure. Până la sfârșitul secolului XIX, o altă pădure se întindea de la marginea satului spre unul din satele vecine, Ciolănești. Întâlnim rozătoare (iepuri de câmp, șoareci de câmp), căpriori și păsări de luncă și stepă (fazani, potârnichii, prepelițe) Satul Plopi este
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
comuna Beuca. În 2016, aproape jumătate din cele peste 300 de persoane plecate din Plopi, în ultimele decenii, în țară și străinătate, țin legătura între ele și cu cei din sat prin facebook. Se mai păstrează și astăzi un obicei străvechi, cel al Călușului, care se desfășoară în fiecare an, de Rusalii, după vechiul ritual, puțin alterat, dar total diferit de ceea ce cunoaștem a fi Călușul, așa cum apărea el la Cântarea României. Un alt obicei interesant, cu origini străvechi, precreștine, ca
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
un obicei străvechi, cel al Călușului, care se desfășoară în fiecare an, de Rusalii, după vechiul ritual, puțin alterat, dar total diferit de ceea ce cunoaștem a fi Călușul, așa cum apărea el la Cântarea României. Un alt obicei interesant, cu origini străvechi, precreștine, ca și Călușul, era cel al ,"Mamaiacei"". ,Mamaiaca" sau ,Mama Iaka"(Mama cea puternică) se făcea când era secetă. Atunci, femeile mai în vârstă puneau pe copii să facă o păpușă din lut (numită ,mamaiacă", de la care numele obiceiului
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
au în vedere: numărul și dinamica populației, structura pe sexe și grupe de vârstă, structura profesională, structura pe medii socio-economice și geografice, densitatea populației, nivelul de trai, structura națională etc. Izvoarele istorice susțin că teritoriul comunei este populat din timpuri străvechi. Din timpul perioadei romane se poate aminti existența castrului roman de la Tihău, precum și a altor fortificații ridicate pe înălțimile din jur (Dealul Hrăii etc.). Cercetările vechi au arătat, iar cele mai noi au confirmat, ridicarea acestora de către unități auxiliare, precum
Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/301836_a_303165]
-
din niște Hrisoave ale moșiei Urlați, ctitorie a marelui voievod și cărturar umanist Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei, în perioada martie-aprilie 1693 și anii 1710-1711, iar din punct de vedere geografic este așezată în Podișul Moldovei, în județul Vaslui, pe străvechi meleaguri încărcate de istorie și spiritualitate ortodoxă. Locul pe care s-a ridicat mănăstirea a fost dat de către Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei, unui ostaș erou al său, cu numele de Stan Posatnicu, ca răsplată pentru faptele de mare vitejie
Grumezoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301887_a_303216]
-
a acestei mănăstiri a început cu mult timp înainte de anul 1666, an care rămâne ca sursă de atestare a pomelnicului amintit mai sus, în care sunt specificate numele ctitorului, fapt ce denotă o intensă trăire a vieții spirituale din acest străvechi așezământ românesc. Mănăstirea a funcționat ca chinovie de monahi până în anul 1802, iar după aceea, ca mănăstire de maici. Dintre nenumăratele vitregii ce s-au abătut asupra acestui sfânt lăcaș, amintim epidemia de holeră care a secerat viețile multor maici
Grumezoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301887_a_303216]
-
România, formată din satele Bosanci (reședința) și Cumpărătura. Populația comunei este de locuitori. Este situată la 8 km de municipiul Suceava și la 70 km de municipiul Câmpulung Moldovenesc. Teritoriul actual al satului Bosanci a fost locuit încă din vremuri străvechi. Astfel, în punctul "La pod la Rediu", aflat kilometrul 5 al șoselei Suceava-Pașcani, au fost descoperite urme ale prezenței umane din neolitic. Acolo a fost scos la veală un sit arheologic, care este inclus în prezent pe Lista monumentelor istorice
Comuna Bosanci, Suceava () [Corola-website/Science/301932_a_303261]
-
mai nou preotul Ursuleasa Tache. În localul școlii noi,() există o colecție de tablouri de mare valoare, donate de pictorii satului.() Comunitatea locală, conform estimărilor făcute de primăria orașului Liteni în anul 2007 numără 1.024 de locuitori. Satul are străvechi și bogate obceiuri de iarnă, transmise din generație în generație și a caror semnificații se pierd în negura timpurilor. Puteți vedea o superbă și în egală măsură fidelă reprezentare a acestor obiceiuri aici:http://www.youtube.com/watch?v=c1wsKncfma0
Corni, Suceava () [Corola-website/Science/301942_a_303271]
-
3%). Pentru 1,58% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Denumirea inițială a comunei era de Dorna, iar odată cu noua împărțire administrativă din 1968 a fost schimbat în cea de Dorna-Arini. Teritoriu actualei comune a făcut parte, în vremuri străvechi din Ocolul Câmpulungului. Acest teritoriu nu era supus boierimii și bucură de privilegii garantate de domnie. Statutul special al zonei, precum prosperitatea asigurată de resursele naturale deosebite, a atras emigranți români din zona Ardealului. În 1774, odată cu ocuparea Bucovinei de către
Comuna Dorna-Arini, Suceava () [Corola-website/Science/301948_a_303277]
-
în timpul viiturilor. De asemenea, însăși poziția comunei în apropierea vechilor drumuri comerciale care legau orașele de la Marea Neagră cu Polonia și cu orașele de la Marea Baltica pe văile Șiretului și Sucevei ne dau certitudinea că aici a existat o populatie din timpuri străvechi, care se ocupă cu agricultura și cu creșterea animalelor. În documente, sătul Fântânele apare și sub denumirea de Stârceni. Într-un document din 22 martie 1621, Alexandru Ilieș întărește schimbul de moșii: Mitropolia Moldovei da satul Stârceni Ținutului Sucevei și
Comuna Fântânele, Suceava () [Corola-website/Science/301952_a_303281]
-
cu strugurele ursului, Rezervatia naturală mesteacănul pitic, Rezervatia geologică Cheile Lucavei, prin care se ajunge la Herghelia Lucina de cai huțuli. Ca avantaje turistice sunt de menționat tradițiile locale de Paști, de Crăciun, de Rusalii ș.a.m.d., tradiții bucovinene străvechi, la care se adaugă pitorescul tradițiilor huțule. Deși huțulii sunt sub 8% din populație, relațiile într-adevăr frățești dintre români și huțuli din comuna Moldova-Sulița s-au manifestat și în sprijinirea tradițiilor huțule, în care se implică adesea și majoritatea
Comuna Moldova-Sulița, Suceava () [Corola-website/Science/301974_a_303303]
-
expoziție permanentă cu vânzare pune la dispoziție vizitatorilor produsele de Marginea. Ceea ce impresionează foarte mult pe turist în această zonă este arhitectură populară, al cărei specific este dat de casele și porțile de lemn frumos ornamentate. Marginea este și o străveche vatra folclorica, cu obiceiuri și datini păstrate din străbuni, cu port bucovinean de o rară frumusețe și sobrietate. Activitățile agricole care se desfășoară, în majoritatea lor, în gospodăriile populației, fiind dezvoltată în egală măsură atât cultură vegetală cât și creșterea
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
de ideea de a învăța și de a cunoaște lucruri noi despre aceste locuri. Turismul rural (agroturismul) deține o pondere considerabilă în zonă, el fiind concentrat în jurul localităîilor cu foarte multă încărcătură istorică, culturală și foarte multe tradiții și obiceiuri străvechi. Datorită unui exces de spațiu în gospodăriile țărănești există posibilitatea găzduirii turiștilor în gospodărie, oferindu-se acestora camere aranjate și mobilate în stil bucovinean tradițional, cu elemente folclorice de o valoare deosebită. Un alt element de atracție pentru turismul rural
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
cu șareta cu cai și sania. Secțiunea 7. Specific regional/local Din punct de vedere al specificului regional și local, Comuna Marginea este cunoscută pe plan național și mai ales internațional prin păstrarea și perpetuarea într-o formă autentică a străvechilor îndeletniciri din epoca bronzului (sec. V - V I ) de modelare manuală a lutului argilos în scopul fabricării vaselor cu întrebuițare casnica pentru gătit sau pentru prelucrarea laptelui și diverse alte forme ornamentale. Unicitatea ceramicii de Marginea pe plan internațional este
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
între Munții Făgărașului la Nord, Munții Coziei la Sud-Est și culmea Câinenilor din Munții Lotrului spre Sud-Vest, despărțiti de Râul Olt, în ținutul istoric Muntenia. Această depresiune, cunoscută în geografia României - după Simion Mehedinți- sub denumirea de Bazinul Titeștilor, este străvechiul ținut “Țara Loviștei”, amintit sub numele de “Terra Loysta” în diploma dată de regele ungurilor Bella al IV-lea contelui Conrad de Tălmaci în prima jumătate a veacului al XIII-lea, prin care-i întărește stăpânirea acestui ținut. Primul document
Comuna Boișoara, Vâlcea () [Corola-website/Science/301989_a_303318]
-
de profesorul de geografie Ion Conea în lucrarea Tara Loviștei, această carte fiind prima lucrare științifică de referință care vorbește despre Boișoara. Istoricul Comunei Boișoara se confundă cu istoricul Loviștei. În centrul Loviștei se află Comuna Boișoara, prin care trece străvechiul drum de legătură dintre Curtea de Argeș, vechi scaun domnesc. Populație în Loviștea a existat din preistorie, fiind un ținut înconjurat din toate părțile de munți înalți, ca o cetate. În trecut în Ținutul Loviștea nu se putea pătrunde decât pe două
Comuna Boișoara, Vâlcea () [Corola-website/Science/301989_a_303318]
-
războaie, exista în fiecare sat câte un magazin, denumit boltă, și câte-o cârciumă, unde se vindeau băuturi alcoolice. Negoțul s-a intensificat după războaiele mondiale, cel particular dispărând - apărând cel cooperatist și de stat. Loviștea fiind populată din timpuri străvechi, locuitorii ei au acumulat de-a lungul secolelor credințe, datini, obiceiuri care au format un adevărat tezaur folcloric. Ocupația de bază fiind păstoritul o dată cu ea au fost transmise de la păstorii vârstnici la cei mai tinerii și tradițiile folclorice, acești învățau
Comuna Boișoara, Vâlcea () [Corola-website/Science/301989_a_303318]
-
descoperite 5 ciocane de piatră șlefuită de tip neolotic. Cercetătorii au situat aici fostul castru roman Pons Vetus, datând din secolul al II-lea, era noastră. Acesta se află pe malul stâng al Oltului, în satul Câinenii Mici (La Turnulețe). Străvechea vatră a Câinenilor este atestată documentar pentru prima dată de hrisovul domnesc din 25 martie 1415, din care reiese că voievodul Mircea cel Bătrân dăruiește vama de la Genune spre administrare Mănăstirii Cozia. Dania lui Mircea cel Batrân este întărită de
Comuna Câineni, Vâlcea () [Corola-website/Science/301996_a_303325]
-
Notarului Anonim al regelui Bela, către stăpânirea ducelui bihorean Menumorut. În zona Călatei se regăsește, de altfel, și toponimul "Marothlaka" (Morlaca, CJ), care poate fi pus în legătură cu numele lui Menumorut și a bunicului acestuia, Morut. Prin apropierea Mănăstireniului trecea o străveche linie de hotar, păstrată în primele secole ale stăpânirii ungare. Ea a rămas, până in secolul al XVI-lea, linia de delimitare dintre Voievodatul Transilvaniei și Ungariei. Zona Călatei, situată la răsărit de izvorul Crișului Repede, aparținea, în Evul Mediu
Comuna Mănăstireni, Cluj () [Corola-website/Science/300338_a_301667]
-
1 km distanță), Stolna (4,5 km distanță) și Vlaha (9,3 km distanță). Din punctul de vedere al distribuirii gospodăriilor în teritoriu, Lona este un sat linear așezat de-a lungul drumului. Aceste teritorii au fost locuite din timpuri străvechi, fiind în apropierea castrului roman de la Gilău, a cetății fetei de la Florești, și pe drumul dintre Clujul medieval și cetatea Lita. Până la sfârșitul secolului al XVI-lea sașii mai puteau fi întâlniți în sat. În Evul Mediu sat săsesc, aparținând
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
un nou și modern așezământ cultural, dat în folosință în anul 1983. Cu toate că procesul de modernizare și-a pus pecetea pe viață materială și spirituală a satului, desi noul pulsează în toate domeniile, totuși ocupația de bază a rămas agricultură, străveche îndeletnicire a poporului nostru, precum și creșterea animalelor, în special a oilor și vitelor. Școala, ca factor de cultură și civilizație, asigură instruirea și pregătirea tinerei generații prin strădania cadrelor didactice: educatoare, învățătoare și profesori. Începând cu anul școlar 1974-1975, în
Bobohalma, Mureș () [Corola-website/Science/300364_a_301693]
-
în chiar marginea a ceea ce s-ar putea numi depresiunea Bujorăscului, acolo unde aceasta e impusă de vârfurile de lance ale luncilor dinspre miazăzi. Triunghiul format din localitățile Mătăsari-Motru-Ciuperceni este, din punct de vedere geologic, rezultatul unor formațiuni și straturi străvechi din epocile geologice de dupa eocen-miocen,adică pliocen-pleistocen, cu statornicire în cuaternar. Zona unde se află orașul Mătăsari e o zonă în același timp colinara, subcolinară și de depresiune plata, cu un climat propice diverselor culturi, solul prezentând un puternic orizont
Comuna Mătăsari, Gorj () [Corola-website/Science/300462_a_301791]
-
departe de hotarul cu Bulgaria). Rămâne de stabilit dacă originile cumanilor și pecenegilor făgărășeni au fost aceleași cu cele ale rudelor lor de sânge din Meglen, dat fiind faptul că numele Berivoi apare atât ca denumire actuală a unui sat străvechi din Tara Fagarașului cât și ca nume al căpeteniei valahe din secolul al XI-lea din Grecia de azi, "Verivoi". (P. Diaconu, "Les Petchénègues au Bas-Danube", Bucarest, 1970, 34-35; G. Gyorffy, ˝Sur la question de l'établissement des Petchénègues en
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
puține, doar legenda mai oferă ceva informații despre fondarea satului. Zona ocupată de această așezare a fost propice locuirii, urmele de activitate umană coborând în timp mii de ani, până în epoca bronzului și probabil, până in neolitic.Dovezile acestei locuiri străvechi se mai pot găsi în pământ, în locul numit La Cărămizi, ce se află la o distanță de câteva sute de metri în spatele fostului CAP, pe malul singurului ochi de apă rămas din lacul numit , sugestiv, Cărămiziul. Aici, după arat, solul
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
biserică a suferit lucrări ample de restaurare, cu care ocazie pisania originală, scrisă cu chirilice, a dispărut. Din fericire a fost totuși transcrisă și avea următorul conținut: Observăm aici numele unor urmași direcți ai întemeietorilor legendari ai satului, precum și utilizarea străvechiului slavonism sin pentru fiul lui. Prima pictură a fost executată în frescă, după canoanele bizantine, iar cea de-a doua, de după restaurare, este opera preotului C. Bârneanu, din Craiova. Biserica s-a resfințit în anul 1941, aprilie 27, de către mitropolitul
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]