4,334 matches
-
care voi fi răpită. Ochii Sabinei răspândeau o lumină neagră, toată făptura ei radia energie și zâmbet nervos. De la spatele ei, noi îi făceam semne complice chelnerului. Omul, care chiar părea să aibă ceva sub calota craniană, a continuat să surâdă afabil, dând din cap cu înțelegere. Explicațiile tinerei fistichii din fața lui îi păreau perfect plauzibile. Îmi displăcea profund să fac echipă cu Maria în situația aceea de criză, dar n-aveam ce face. În felui ei o iubea nespus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-ului virtual. Cu puțină îndârjire și petrecând minimum zece ore pe zi în fața monitorului, nimic nu te împiedica să strângi voturi, să fii ales în guvernul virtual sau, în cinci-șase ani, să devii prim-ministru. Lui Cosmin i-ar fi surâs să dețină un portofoliu la Ministerul Familiei și al Ocrotirii Copilului, însă gândul de a petrece zece ore zilnic legat de monitor îl oripila pur și simplu, deși Iolescu îl avertizase că nivelul de acces obținut în diversele activități virtuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
n-a mai dat de mine. De atunci trecuse o lună. Ajunseserăm să ne vorbim ca doi prieteni. Într-o vacanță scurtă mi-a cerut să vin să o văd, să clarificăm o dată pentru totdeauna situația dintre noi. Nu-mi surâdea ideea de a juca ultima partidă pe terenul ei, dar în București ar fi fost stresant, din cauza vigilenței Adelinei. Am acceptat - trebuia să fiu bărbat măcar o dată. S-a bucurat mult. M-a rugat să iau la mine și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
foarte bine, nu trebuie insistat, atâta lucru pot să Înțeleagă și ei. Neîncrederea povestitorului și a celor de o vârstă cu el este Însă foarte mare. El continuă să povestească tocmai pentru că nu crede că ceilalți vor Înțelege totul. Popescu surâde În colțul lui Întunecos; nu vei convinge niciodată pe nimeni cu o poveste care să fie simplă descriere și nu narațiune cu Întâmplări atractive și semnificative. Cel așezat În fața focului, concentrat asupra ritmului În care acesta trebuie Întreținut, făcând pauze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
imediatul, înlocuit cu un inventar intangibil, peste care ninge din aștri, în vreme ce iubita, corelată, pe deplin, cu acest construct, e îndemnată să-și abandoneze preocupările teoretice (Ecuațiile tale ciudate), în care o vagă urmă de atmosferă domestică - Chipul tău îmi surâde prin aburul unui ceai / Printre abscise și coordonate - nu reușește să îmblânzească universul rece care o absoarbe, iubirea însăși având aici o configurație sui-generis, fiind armonia jocului de sfere / Ce cad într-o spirală-nnebunită. Contemplarea sacerdotală, lucidă, echilibrată a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-se la creația sa. Iubita însăși e desemnată tot cu gesturi largi, e colombă (Colombă ești în sclipăt când dansezi / cum într-un parc glicina de zăpezi / și viscolul îți suflă împrejur / volanele de ape și velur), cu surâs strein (Surâzi strein ca luna la pătrar), iar lacrima e anahoretă. Sentimentul e omniprezent, iar numeroasele titluri - de volume sau de poeme - stau mărturie în acest sens: Frumoasa adormită; Mireasă cu voal; Eurydice; Nuntă neagră; Ești tu aceea care vine?; Exil cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cărei reazem Ea ar fi împlinită. În toată pledoaria despre bărbat se concluzionează că bărbatul ideal nu există, la fel cum nu există mâna sigură și blândă de care să te sprijini ușor cu două degete, să treci grațios și surâzând peste prăpăstii ca un acrobat pe sârmă, găsind cumpăna supremelor măsuri ale fericirii. Viața ca acrobație este pentru Manuela o generatoare de pasiuni, dar nu și de energii. ZILE DE PLOAIE Ca un lait motiv, ploaia este ecoul trăirilor Manuelei
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
petale, Colo, roi ușor de fluturi(...) .......................................... Cerințe: 1. Memorați versurile. 2. Subliniați expresiile frumoase. 3. Explicați sensul expresiilor scrise cursiv în text. Zăpada, tinerețea mea Eugen Jebeleanu Zăpada, tinerețea mea, copilărie pală, mută, tu, care ești lumină, stea ce piere surâzând tăcută cazi lin pe mâinile aceste și luminează-le mereu, pe tâmple așterne-te și peste sprâncene, pe obrazul meu, pe-ntregul trup așterne-mi, clară, aceste muzicale oști și ocolește-mi ochii doară, doar ochii - să mă recunoști... Cerințe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
neînfricat, visam un cer senin și un țărm cu raze, zări și zile înstelate. Vrăjit de acest vis ardea în pieptul meu dorul urcușului tot mai sus, chemare cerească. Acum, împovărat de greul anilor mulți și ostenit, nu mai pot surâde revărsărilor sufletești de altădată și privesc înapoi. Decepție-o lume infamă care bate din palme, urlă și așteaptă. Forța idealului creștin s-a alterat de mult și speranțele luptei noastre gem neîmplinite. Trăim zile amare. Căldura frățească nu o mai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Făgărașul, nu se putea visa. Exista o viață culturală bogată, nu se lâncezea ca în provincie. Eu am ignorat, însă, toate aceste stimulente, m-am închircit în bârlogul meu interior, fără să profit în nici un fel de norocul care îmi surâsese. Mai rău, la "Spiru Haret" am descoperit pentru prima oară umilința și ranchiuna, ceea ce a avut, probabil, efecte dezastruoase asupra psihologiei mele. Îi invidiam pe colegii mei că erau bine îmbrăcați, că știau să se poarte și că nu aveau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
orice altceva vă trece prin gând dar popou nu se poate! - Fetele sunt făcute ,,cadou,, de mamare, vecina! Sunt verificate și curate, vedeți și voi! Spuse împăciuitor colonelul. Ele vă stau la dispoziție pe gratis, să le acceptăm toanele! Încheie surâzând condescendent în hohotele mesenilor și atmosfera se destinse. După alte parlamentări ,,serioase,, legate de această problemă, profesorul o luă pe cea drăguță de mână și dispăru. Au râs zgomotos, - Obișnuință de mocagiu! Cum a auzit că sunt moca s-a
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ce! Această scenă nu o va uita curând cum se încăpățâna Magi să privească tabla neagră de aproape, sperând că îi vine vreo idee, aproape îl distra. Se uita Neacșu la el.. se uita la cei din clasă și a surâs satisfăcut, - Nota 4 ! Stănescu vino la tablă... Iese și el.. continuă exercițiul dar se încurcă și atunci repede să nu-i vină vreo idee spune sec, - Treci la loc..! Nota 4 ! După el scoate două fete care imediat au terminat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
chioșc din cartier descoperise țigările Aroma pentru taică-său și de aceea știa atât bine de unde se luau. La lecția următoare îl ridică în picioare și cu un rânjet triumfător îi spune, - Îți voi anunța părinții că fumezi Aroma! Stani surâde și-i mărturisește profesorului, - Ai mei nu vă vor crede... știu că nu suport mirosul de tutun ! Neacșu a înghițit în sec, iar el a luat loc în bancă... era adevărat că mergea în pauze cu băieții să tragă o
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și poeți și semnifică arheotipul uman. ─ Bravo, foarte bine, se zice arhetip, nu-i nimic, să lăsăm și pe altcineva. Ia zi tu, Cristi. Băiatul din banca a treia o privește aiurit. Un motiv în poezia lirică? încearcă el. Sorana surâde viclean. Din clasa alăturată se pornește repetiția de pian și după violența cu care sunt atacate clapele, oricine-și poate da seama că Izabela Ciortea e iarăși beată. D-șoara Filip își dă ochii peste cap și face pfff! din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
prin casă, dar când am musafiri o închid, să nu deranjeze. Dar poate că dumneavoastră nu v-ați supăra...? Vai de mine, iubesc păsările, zice Pascal. De fapt cred că iubesc toate animalele. Și arborii, adaugă el. Și vișinata. Gazda surâde. Iar Pascal bagă de seamă că atunci când zâmbește, nu mai pare atât de cercetătoare în domeniul muzicologiei comparate. Și când pleacă de pe canapea ca să dea drumul păsării și se ridică în vârfurile picioarelor și întinde brațele, cu toate că undeva la suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
eu, dacă e cu putință, să mi scrieți și mie câteva cuvinte. Aa, vrei să-ți faci testamentul? Te simți slab? Te dai cumva danie? Aa, nu mă simt slăbit. Ce danie? Nu cumva mă vedeți deja mort? Ți-ar surâde agoniseala mea de o viață? Băi, Ghiță, eu tot nu înțeleg ce vrei? Păi, să-mi faceți cronică despre compunerea asta. Las zdreanța asta de caiet să mai zace colea jos, poate se mai coace, că eu am un maldăr
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
rîndul ei cu copii, vei fi cu alte cuvinte bunică. Iată răsplata vieții, ca și cum am fost meniți numai acestei stricte biologii. Singură Keti va rămîne tînără, la vîrsta adolescenței, pentru că acolo unde se află totul este În afara timpului, numai ea surîzÎnd trecerii noastre aberante, omițînd că ea Însăși se află În cea mai aberantă ipostază a existenței. - „Nu se poate, răspunse. Nu ne putem rezuma la o simplă trecere biologică. Trebuie să ne vedem, ai să vii din cînd În cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
rochie maro cu dungi verticale subțiri, galbene și verzi. De dumneata, de ce nu vorbește nimeni? Vezi? Mai spuse două, trei cuvinte dar nu se auziră. Profesoara Își aminti deodată de ceva - de adevăratul scop al venirii ei aici, nerostit - și surîse. Vru să răspundă Însă tăcu. Femeile, asmuțite din teritoriul lor de siguranță, Începură să comenteze „naivitatea” profesoarei care putuse să pună la Îndoială o afirmație ce făcuse de mult ocolul orașului. Profesoara, rupînd firul discuțiilor, Întrebă, părînd a Întreba Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
timp, se porni, dar numai pe durata ei, pentru noi, o dulce adiere astrală din apus. CÎnd ne-ntoarserăm la masă, domnul Pavel, care gîndise Între timp la unele evoluții ale tinereții lui, În segmentele petrecute În această Grădină și surîdea acelor amintiri fără mărturisiri către soție, Întrerupt Își ridică privirea spre noi și, adresîndu-se Anei și fiicei sale, rosti Înviorat: - Nu-i așa că-i măreț? - În adevăr, răspunse Ana, spre Încîntarea nereținută a domnului Pavel, cutremurat de un nostalgic patriotism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lui Vitellius. Soldații sunt agitați - Allius Cerpicus împinse deoparte tava pe care i-o întindea Listarius. Nu cred că medicul a înjunghiat-o pe preoteasa batavilor. Oare lupul aplecat deasupra mielului nu are nimic de-a face cu moartea acestuia? surâse Vitellius, apoi își șterse sosul care îi picura pe bărbie și-și linse degetele. — Medicul nu avea nici un motiv s-o ucidă pe vrăjitoare. Mi s-a spus că o iubea de multă vreme - Vitellius încerca să-și scoată dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
capul. Bău repede câteva înghițituri de vin, apoi întrebă: — Ucis? Dar cum s-a întâmplat? — Înainte să vină în ținutul nostru, medicul a fost în castrul Legiunii Galbiana, în Pannonia. Era acolo când a venit un mesager de la Roma... — Ucis, surâse Vitellius. Asta-i cea mai bună veste pe care mi-o puteai aduce! Cu mâinile tremurând de nerăbdare, Vitellius căută în vas bucățile cele mai mari din stufatul de căprior pe care hangiul i-l pusese în față. — Povestește-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Salix - e faimos, mulțimea îl iubește. Dacă va fi învins, toți vor cere să nu fie ucis. Atunci poate că Vitellius îl va cruța. În noaptea aceea, Valerius rămase multă vreme treaz în cortul său. Asculta vântul și chemarea cucuvelelor. Surâse fericit când Velunda veni alături de el. O îmbrățișă și îi respiră parfumul. Simți pe piept mâinile ei ușoare și mângâie trupul acela care continua să-i aparțină. 21 Primăvara, când începeau luptele de gladiatori, amfiteatrele de pe tot teritoriul Imperiului erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fu cuprins de neliniște, căci Salix se pregătea pentru o luptă în care putea să-și piardă viața. Splendid în armura sa de secutor, Salix înaintă calm, drept și mândru, mergând solemn, asemenea unui tânăr zeu căruia nu-i putea surâde decât victoria. Un manșon gros din piele îi acoperea brațul drept. Piciorul stâng era protejat până la genunchi de o bucată de bronz de sub care se ivea o bucată de lână. Tunica albastră, care în față se termina în colț, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și două cupe. Le umplu și-i întinse una lui Antonius. — Curieri numizi? Las asemenea lucruri rafinate pe seama romanilor. Există și alți mesageri. Te referi la spiritele aflate în slujba ta? Știu că, prin magie, poți face și asta. Proculus surâse din nou. — Antonius, nu te mânia pe mine, zise cu glas scăzut. Antonius lăsă capul în jos. — Iartă-mă, maestre. Nu știu de ce m-am simțit așa de furios dintr-odată... Poate pentru că ar fi trebuit să-l înveți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
palme, chemându-și sclavul. — Valerius e al tău, spuse, fixându-l pe Proculus cu o privire inexpresivă. El te va conduce. Antrenează-l cum crezi de cuviință. Aceste Ludi și toate mijloacele mele îți stau la dispoziție. E bine? Da, surâse Proculus. E bine. — Mediculus... Mai trăiești? Valerius era întins pe paie. Îl durea spatele și toți mușchii îi erau contractați de durere în urma antrenamentului. Se simțea atât de rău, încât nu putea nici măcar să deschidă ochii. — Mediculus... Așa îl alinta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]