4,155 matches
-
care știa să descumpănească printr-o frază mușcătoare și să destindă atmosfera imediat după aceea printr-o vorbă de duh al cărei secret îl avea numai el. Fără îndoială că avea adversari, ca orice om politic, însă foarte puțini dușmani, surîsul său legendar și generozitatea sa dezarmîndu-i pe cei mai ostili din-tre ei. Activitatea lui Robert Buron în sprijinul țărilor subdezvoltate, pe care le ajuta cu sfaturi, în calitatea sa de economist, prietenia sa pentru oameni precum Părintele Lebret sau abatele
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
nordul Moldovei. În Herța trec cirezile în sunetele talangei în vreme ce evreul bătrân între flăcările lumânărilor cântă căderea Ierusalimului: Cine-aducea deodată cirezile din cîmp? Aveau și-atunci ochiul de sticlă, gâtul strâmb, dar aduceau în uliți baliga din pășune și în surâs o scamă din soarele-apune... Deodată după geamuri se aprindeau făclii; o umbră liniștită intra în prăvălii prin ușile-ncuiate și s-așeza la masă. Tăcerea de salină încremenea în casă și-n sloiul nopții jgheabul ogrăzii adăpa. Bunicul între flăcări de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
provoacă imaginația. Nașterea lumii din apele Bosforului este primită cu o vie senzație de beție albă, o copleșire dulce a ochiului: „Din azurul mării luna naște plină, Ochiul vede dulce discul aurit Și prin albe valuri pare și dispare Ca surîs ferice p-un chip suferind; Ochiul se Îmbată: vă uitați pe mare, Valul alb de spumă trece clocotind... Ce, treherat de delfini cu aripe lucioase, Revarsă ici și colo torente de fosfor”... ................................................................... Într-un poem marea este cristalină, În altul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ed. București, 2002; Tăcerile casei aceleia, Chișinău, 1970; Pățaniile celor doi verișori, Chișinău, 1981; Elegie pentru Ana-Maria, pref. Aureliu Busuioc, Chișinău, 1983; Scrieri alese, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1986; Mama-mare - profesoară de istorie, Chișinău, 1988; Navetista și pădurea, Chișinău, 1989; Surâsul lui Vișnu, Chișinău, 1993. Traduceri: M. E. Saltâkov-Șcedrin, Basme, pref. trad., Chișinău, 1972; Vasili Șukșin Pământenii, Chișinău, 1976; Valentin Rasputin, Pururea adu-ți aminte. Adio petru Matiora, Chișinău, 1979. Repere bibliografice: Haralambie Corbu, Tact și simț artistic, „Cultura Moldovei”, 1964
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
nega foarte avansate. Dar cu intenția ascunsă fie de a nu le aplica niciodată, fie de a le interpreta, fie de a le restrânge prin legi mai mult sau mai puțin organice. preocuparea de bază este, ca totdeauna (cu un surâs larg, concesiv, cooperant), salvarea aparențelor, punerea cât mai reușită în scenă, mistificarea dacă nu a cancelariilor, cel puțin a unei părți a opiniei publice străine. În schimb, populația, muritorul de rând știe că există, efectiv, o altă Europă, fie și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
când în când ziarele cu o logică aparte, de semidocți, într-o lume de cameleoni, șacali și tigri care fac politică în loc de deparazitare. Alexa Visarion nu-și mai scuză, nu-și mai iartă personajele, nu-și mai mângâie cu un surâs dulce și condescendent eroii, ci îi lasă goi, diformi, păroși, urduroși în fața publicului, condamnându-i cu cruzime. Gagurile trec pe planul doi, deși ele există din abundență, dar cu adresă mai exactă ca altădată, chiar și atunci când nu sunt bine
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
climatul nostru teatral, cam stagnat, are nevoie. Răspunsuri clare și ferme n-am primit. "Mai degrabă m-aș mărturisi", mi-a spus, cu un soi de rezervată melancolie. "Am să-ți spun ce gândesc și-o să alegi ceea ce te interesează". Surâsul stenic cu care m-a întâmpinat în ziua și la ora fixată m-a derutat iarăși, astfel că ne-am instalat pentru un interviu. "încearcă să te situezi față de..."am apucat să spun, când s-a produs declicul. Privindu-mă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Alexa vorbea cu sine însuși, făcând tocmai ce-l rugasem: încerca să se situeze. Reperele, însă, și le stabilise la un nivel care depășea conjuncturalul. A încheiat brusc, de parcă ar fi răsucit un comutator, revenind pe pământ cu un alt surâs, parcă sfios, jenat. întotdeauna o fi fostașa, sau această încordare de arc răsucit până la limită în strădania de a realiza comunicarea cea mai densă, mai concentrată, este rezultatul numeroaselor experiențe de punere în scenă și interviuri în străinătate? m-am
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
va avea dreptul la mai multă fericire. Incluzîndu-ne aici și pe noi, atît de doritori de a reînnoda o istorie ce începuse, în debutul secolului trecut, să ne surîdă, dar care fusese fracturată de invazie. Să credem cu ardoare că surîsul acesta, acum, în debutul altui secol, ne aparține din nou! 2000 ...Anonimul venețian 4 ianuarie Scriu aceste rînduri pline de silă, în timp ce, dincolo de fereastră, continuă să explodeze petarde. Deși termenul impus folosirii lor a expirat. Aș fi putut "sări", ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de a instrui, de a lămuri pe cei înțeleniți în neștiință. Și, totodată, de a tâlcui întâmplările pe care se apucă să le depene. Copilăria, cu ingenuitățile și șăgălniciile ei, este evocată în volumul Zori de iulie (1912) cu un surâs cât duios, cât amuzat (Din vacanțele de iarnă, La cireșe, Din vremea răcanului, Varga domnului, Hotărâre nestrămutată). Într-o seamă de „copii după natură” sunt surprinse, apoi, alte imagini, întunecate, ale vieții de clăcaș. Ajunși la sapă de lemn, obidiții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
poezie sobră, reținută, a alunecărilor și încetinirilor de ritm, cu o mimică de ciudată, uneori, elocvență, în rolul femeii care, prin evoluția ei, pare că dezvoltă și un subțire comentar de subtext acțiunii din piesă. Acordat ambianței, cu abordarea unui surîs al suficienței, Florin Mircea joacă cu aplomb rolul inginerului Ștefan, cumnatul lui Ilie, iar Liana Mărgineanu, prezentă, ca totdeauna, cu vioiciune, împlinește în caricatural o schiță reușită a Verei, sora Minei, contrastînd față de aceasta, prin banalitatea simțului comun. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
apoi, pe fiecare participant, ce tip de comportament le-a fost prezentat și care sunt caracteristicile verbale și non verbale ale acestuia. Apoi animatorul exprimă în cadrul jocului de rol un comportament asertiv și spune, cu o voce clară, cu un surâs larg pe față: Terapeutul - Pardon, domnule, înțeleg că doriți să fumați o țigară după o masă atât de bună, dar fumul de țigară mă deranjează. Mi-ar face mare plăcere dacă ați avea amabilitatea, vă rog, să binevoiți a înceta
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cu calm în jurul lor („Nu privesc, supraveghez”). Ei își focalizează în mod automat atenția și reflexele asupra semnalelor care indică un pericol eventual (o ridicare de sprâncene, o față încruntată) și nu asupra semnalelor care securizează (o frază binevoitoare, un surâs). Handicapul Fobia socială este una dintre tulburările anxioase cu cele mai dăunătoare consecințe, deoarece alterează accesul la beneficiile relațiilor interpersonale indispensabile oricărei ființe umane. Această supraviețuire sub formă de „viață de mâna a doua” are un impact material, atestat de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și un travaliu terapeutic asupra comportamentelor non verbale care sunt duse la bun sfârșit astfel încât pacientul învață să-și armonizeze expresiile non verbale și cele verbale. Atunci când exprimă un sentiment de angoasă, Doamna B. nu poate să-și stăpânească un surâs, situație care îl obligă pe interlocutor să se confrunte cu o disonanță între ceea ce pacienta spune și arată, și care constituie o sursă de disconfort. Animatorii o invită pe Doamna B. să identifice mușchii faciali și corporali implicați în exprimarea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
altei persoane. Producerea de emoții opuse permite detașarea, pentru un anumit timp, de emoția negativă. O bucată de gheață ținută în mână produce senzații fiziologice care concurează cu cele produse de emoția negativă. Practicarea de exerciții de afișare a unui surâs schițat pe jumătate modifică expresia facială și contrabalansează expresiile faciale asociate trăirilor emoțiilor negative. Doamna B. constată faptul că senzațiile fiziologice pe care i le procură bucata de gheață ținută în mână îi permit să contracareze accesele de furie pe
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
competenței sau al statutului administrativ, poate fi exercitată în numele unui angajament responsabil față de o sursă, poate fi efectul unei proces de învățare (îndoctrinare), se poate prezenta ca o putere exercitată prin cuvânt (promisiuni, flatări, amenințări) sau prin gesturi (atingere, privire, surâs). În fiecare dintre aceste situații un rol important îl joacă contextul social și politic, normele culturale, situația concretă și nu în ultimul rând gândirea socială dominantă. „Explorările” celor patru autori ai volumului la care mă refer sunt gândite ca altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de spirit călinescian. Observația morală se află și aici în prim-plan, profilul personalității unui om domină judecata estetică asupra operelor acestuia, stilul este cuceritor prin vervă, nonconformism, deschidere analogică. Și însemnările pe teme curente din Ocolul pământului într-un surâs (1980) îmbină scepticismul, umorul, inteligența observației cu capacitatea de a defini exact, în puține cuvinte, o situație politică. Contract special de închiriat oameni (1983) este cea mai izbutită producție dramatică a lui M., imaginând situații exemplare pentru a deconspira prezența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
Ședința, București, 1972; Un proces posibil, București, 1973; Teatru. Trei simple texte antifasciste, București, 1973; O întâmplare la sectorul suflete, București, 1974; Examenul de dinaintea examenelor, București, 1975; Minimum, București, 1975; Scene, București, 1975; Ziariștii, București, 1976; Ocolul pământului într-un surâs, Tel Aviv, 1980; Contract special de închiriat oameni, Tel Aviv, 1983; Dicționar neconvențional al scriitorilor evrei de limba română, I-II, Tel Aviv, 1986-1997. Traduceri: Kamen Zidarov, Blocada, București, 1959 (în colaborare cu Mircea Popescu); George Simenon, Prima anchetă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
fost făcuți 500 de prizonieri germani și a fost capturată o mare cantitate de arme și material de război. "A fost o bătălie bine organizată și victorioasă. Era o atmosferă de victorie. Toată lumea mergea cu fruntea sus. Răniții erau cu surâsul pe buze." Istoricul diviziei germane Blumm, divizie care apăra capul de pod, descrie aspecte ale înfrângerii suferite, spaima teribilă de tancuri care i-a cuprins pe soldații germani. În zilele de 28 și 29 mai 1940, o unitate de tancuri
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
vagă stânjeneală. Aveam impresia că o încolțim pe femeia singură din fața noastră. Cu toate acestea, nici nu părea să observe prezența noastră încordată. Mâinile îi rămâneau mai departe nemișcate pe genunchi, privirea i se topea pe cerul străveziu. Licărirea unui surâs îi lumina chipul... Puțin câte puțin, ne-am lăsat în voia acelei liniști. Aplecați peste balustradă, cu ochii larg deschiși, încercam să vedem cât mai mult cer. Balconul se legăna ușor, fugindu-ne de sub picioare, începând să plutească. Orizontul se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
masculină prefigurată. Și ea a întrebat în rusește - parcă pentru a exprima mai clar misterul neliniștitor al acelei prezențe dorite în taină: „Și cu Félix Faure ce s-a întâmplat?” Charlotte mi-a aruncat o privire rapidă, colorată de un surâs. Apoi a închis cartea pe care o ținea pe genunchi și, suspinând ușor, a privit în depărtare, spre orizont, unde cu un an în urmă văzusem ivindu-se Atlantida. - La câțiva ani după vizita lui Nicolae al II-lea la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
spălăcit al zilei înghețate, a simțit mirosul unui foc de lemne. Gustul plăcut și puțin acrișor se îmbina cu răcoarea brumei de pe câmpul golaș. Bătrânul a tras adânc în piept, cu lăcomie, o gură de aer de iarnă. Unda unui surâs i-a colorat chipul auster. Și-a mijit puțin ochii. El era bărbatul ce respira cu nesaț vântul înghețat mirosind a foc de lemne. El. Aici. Acum. Sub cerul acesta... Bătălia la care avea să ia parte și războiul și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
constrâns de un motiv serios. Poate că s-a gândit la toate conversațiile noastre fără noimă din ultimele săptămâni, la tradiția poveștilor noastre de la asfințitul soarelui, ritual trădat în vara aceea. După un minut de tăcere, a suspinat cu un surâs ușor în colțul gurii: - Dar ce pot eu să-ți povestesc? Știi acum totul... Stai, mai degrabă am să-ți citesc un poem... Și aveam să trăiesc cel mai extraordinar început de noapte din viața mea. Căci Charlotte n-a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
descleștez degetele încrucișate... - Mă duc să-ți fac patul, mi-a spus ea în cele din urmă, plecând de pe balcon. M-am îndreptat, am aruncat o privire mirată în jurul meu. Scăunelul Charlottei, lampa cu abajur turcoaz, bacanta de piatră, cu surâsul ei melancolic, balconul acela îngust atârnat deasupra stepei nocturne - totul mi-a părut dintr-o dată atât de fragil! Năucit, îmi aminteam de dorința mea de a distruge cadrul acela efemer... Balconul devenea minuscul - ca și cum l-aș fi privit de la o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
veci. Nr... Anul 18... Undeva în spatele copacilor s-a auzit un fluierat urmat de o conversație. Doi bărbați, doi paznici urcau pe alee. M-am ridicat încet și, prin oboseala și toropeala de început de boală, am simțit reflectarea unui surâs pe buzele mele: „Probabil că deriziunea intră în natura lucrurilor din această lume. La fel ca și legea gravitației...” Toate porțile cimitirului erau acum închise. Am ocolit cripta în spatele căreia mă lăsasem jos. Ușa ei cu geam a cedat ușor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]