5,059 matches
-
îi primesc pe Marduk și Calder în reședința lor fabuloasă dețin secretele timpurilor de dinaintea timpurilor. Metalul râvnit de norlandieni este, în fine, obținut, nu înainte ca Marduk și Calder să o elibereze pe Sylvia din captivitatea în care o plasează suveranul acestui regat misterios. În cele din urmă, utopia lui Jacobs își atinge punctul culminant. Geniul solar al lui Marduk oferă omenirii șansa unei vieți luminate de știință. Răul este evacuat, prin acțiunea temerară a călătorilor din Norlandia. Happy-end-ul istoriei lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
insula uitată de hărți ca și cum ar fi existat dintotdeauna, drapat în veșmântul său de eremit care îi ascunde chipul și biografia, Călugărul este un personaj conradian ros de propria sa taină. Domnind peste un regat ce nu cunoaște un alt suveran decât bunul său plac, Călugărul intră în acest joc al Marelui Război, optând să îi asiste pe germani în campania lor disperată de corsari moderni. Călugărul și armata lui de oceanieni visători și cruzi este aliatul pe care Germania imperială
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
combină decorurile retro cu abilitatea ficțională a unui thriller. Dincolo de suprafața de turtă dulce și de respectabilitate a principatului german, Molly descoperă realitatea unei lumi stratificate, crude și misterioase. În jurul ei se adună firele unei conspirații ce vizează asasinarea bunului suveran Gustav și înlocuirea sa cu tiranicul duce Albrecht. Iar profesorul Pammer, gazda lui Molly de la spital, nu este altul decât cel ce duce la bun sfârșit, în tihna unui laborator secret, misiunea infernală de a crea otrăvuri și germeni care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cum oamenii iubesc mai degrabă siguranța nelibertății decât nesiguranța datorată schimbărilor, primul om care va deschide cartea (și se parte că ar fi fost un modest slujbaș de la poștă, „sindicalist activ“), auzind dialogul din Împărăția umbrelor, va pricepe aluziile la adresa suveranului și va azvârli cartea cât acolo, „cu groază și scârbă“. Nădăjduind că va fi promovat În slujbă, va denunța cazul poliției. Când agenții poliției vor deschide cutia cu cărți, contrabandistul de tutun, sincer mirat, va jura că acela care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
15 aprilie 1865. Din pricina unei ploi torențiale de primăvară, ca și a tăcerii presei, la proces participară câțiva curioși ocazionali. Prin sentința tribunalului cartea va fi interzisă și confiscată, iar Joly condamnat - „pentru provocarea urii și a disprețului față de guvernarea suveranului“ - la o amendă de două sute de franci (prețul acidului și manoperei) și la cincisprezece luni de Închisoare. Însemnat cu pecete de anarhist, alungat de prieteni, dar neînduplecat, va pricepe că nu prin cărți se va putea Îmbuna lumea, așa că Într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rari sunt cei care nu ar fi dispuși să sacrifice bunăstarea celorlalți pentru propria bunăstare...“ (Conspirația, p. 216) Sau: „Dreptul nostru constă În forță. Unde Începe dreptul? Și unde se termină? Într‑un stat unde organizarea puterii este slabă, puterea suveranului este slabă, slăbită fiind și puterea legislativă, denaturată prin inflația de drept de sorginte liberală, tocmai de aceea eu aș veni cu un drept nou - m‑aș năpusti, În virtutea dreptului celui puternic, și aș sfărâma În bucățele Întreaga orânduire ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
PRIMEJDIE ÎN PICIOARE PROPRIA SA CONSTITUȚIE. \ CONSTITUȚIA NOASTRĂ, SPUSE CU DEMNITATE CONSILIERUL MAI VÎRSTNIC RAYJD ROBERTS, CERE SĂ ÎNTREPRINDEM ORICE ACȚIUNE NECESARĂ PENTRU MENȚINEREA SITUAȚIEI NOASTRE. PREVEDEREA LEGALĂ CA ACEST LUCRU SĂ SE FACĂ FĂRĂ A ATACA PERSOANA SAU REȘEDINȚA SUVERANULUI ISHER AFLAT PE TRON, ȘI NICI PE MOȘTENITORII ORI SUCCESORII ACESTUIA, NU MAI ARE NICI UN SENS ÎNTR-O SITUAȚIE EXTREM DE GRAVĂ CA ACEASTA. VEI OBSERVA, SPER, CĂ NE-AM ASIGURAT DE ABSENȚA MAIESTĂȚII SALE ÎN CURSUL ATACULUI. AICI TREBUIE SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
s-a născut la Braunschweig, oraș din nordul Germaniei, între Hanovra și Berlin, la 30 aprilie 1777. A murit în 1855 la Göttingen, în vârstă, așadar, de 78 de ani neîmpliniți. Braunschweigul era pe atunci capitala unui ducat suzeran. (Nu suveran; depindea militar de Hanovra.) Tatăl și bunicul lui Gauss au fost oameni de rând, de meserie nedefinită, muncind cu ziua pe la negustorii din piață; în acte sunt trecuți ca "Gassenschlächter", măcelari, prin tradiție, ai uliței în care locuiau. Mai sus
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lui Marin Tărniceru. Colegul de armată, Marin Tărniceru, fusese militar nou, în trupele de grăniceri, ca și Nicanor, dar folosea, cu plăcere, bereta de fost vânător de munte, pe care o primise, odinioară, taică-său de la Regele Carol al doilea, Suveranul României burgheze. Nu trecu pârleazul, așteptând. Rămase dincolo, unde scotoci, spăsit, în pachetul de țigări. Alese, îndelung, una mai moale, o îmbălă cu limba și și-o puse, pe îndelete în gură, aprinzând-o, cu dichis. Pâcâi din ea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu puișori de sub fotele femeilor se ridicau, pălălăind în vânt, ca odinioară, pe când erau fete mari și își permiteau cu plăcere aprinsă această obscenitate, admisă chiar și de veacuri mai morale -arătându-și pulpele rotunde. Bărbații, care făcuseră armata, pe vremea Suveranului, la cavalerie sau, mai încoace, după război, la alte arme, bunăoară, în trupele de Securitate, unde cizmele intră în echipamentul de instrucție și de paradă, minunându-se de atâtea frumoase și albe rotunjimi, exclamară, ca niște cunoscători de seamă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
curați: totul pe lume se naște din păcat. Dacă în locul Monarhului ar fi un Președinte, înțelegerea acestuia față de îndeletnicirile Magistratului, nu tocmai limpezi, ar fi, probabil, aceeași: nu ucizi găina care face ouă de aur. Magistratul se bazează pe logica Suveranului; locuitorii Stațiunii, nici buni, nici răi, pe aceea a Magistratului. Iunie, dimineață. Pasărea este la locul ei, semn al statorniciei; soarele - în sfârșit - dogorește blând, bucurându-i pe turiștii care umblă în sus și-n jos pe Strada Mare. Doamnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Voastre nu mă ating, Excelență. Dacă aș face caz de poziția mea pentru a-mi atinge niște scopuri personale. Zeul Adormit nu ar suporta mult timp asemenea blasfemie. Enro șovăi. Fața i se calmă, iar Gosseyn avu impresia că puternicul suveran al unei treimi din galaxie se simțea, pe un teren periculos. Nu era de mirare. Ființele umane păstrează o afecțiune trainică pentru locurile de baștină. Dincolo de reușitele lui Enro, de învelișul acestui om ale cărui cuvinte erau lege pentru nouă sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nu se potrivea rangului său. Era hărăzit să ajungă peste ani rege, nu tot ce zbura era de mîncare, Ingrid avea ceva din rigiditatea avionului cu care străbătea văzduhul, o duritate abil - sau instinctiv - disimulată, așa i se păruse viitorului suveran; țara lui era bine să aibă o regină soft, chiar așa declarase acesta Într-un interviu, fără să facă, În vreun fel, referire la preafrumoasa daneză zburătoare, Întîlnită, cîndva, deasupra Atlanticului, prințul aproape că o și uitase. Thomas era chiar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fac un joc de cuvinte - gust conceptist -, deși Larraza însemnează pășune. Și Jugo nu prea știu ce, dar nu ce însemnează jugo în spaniolă. U. Jugo de la Raza se plictisește în chip suveran - și ce mai plictis cel al unui suveran! - din cauză că nu mai trăiește decât în sine însuși, în bietul său eu de sub istorie, în omul trist care nu s-a făcut roman. Și tocmai de-aceea îi plac romanele. Îi plac și le caută ca să trăiască în altul, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ales olăria, a făcut-o din pricina unei conștiente și manifeste vocații de modelatoare, deși decizia i-a fost influențată și de faptul că, în familie, nu erau frați bărbați care să continue tradiția familială, fără să uităm nici un al treilea, suveran motiv, adânca iubire filială care nu i-ar fi permis niciodată să-și lase, la bătrânețe, părinții în voia sorții. Cipriano Algor deschise televizorul, închizându-l însă imediat. Dacă, în această clipă, cineva i-ar cere să spună ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mătasea. Își drege glasul Înainte de a explica: — Aveam un frate, cu zece ani mai mare decât mine, era de vârsta ta când a murit. A fost sfâșiat În bucăți, În orașul Balkh, pentru că a compus un poem care-i displăcuse suveranului din acea vreme. L-au acuzat că urzea o erezie, nu știu dacă era adevărat, dar i-am purtat fratelui meu pică fiindcă că și-a riscat viața pentru un poem, pentru un biet poem, cu puțin mai lung decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cadiul Îl lasă să crească puțin, Înainte de a-l domoli printr-un gest și de a continua: — Fapt Încă și mai grav, În bazar a fost cât pe ce să izbucnească o răzmeriță. O răzmeriță, În ajunul vizitei preaslăvitului nostru suveran Nasr Han, Soarele Împărăției, care trebuie să sosească chiar În această dimineață de la Buhara, după voia Domnului! Nu cutez să-mi Închipui În ce nenorocire ne-am găsi astăzi dacă mulțimea n-ar fi putut fi ținută În frâu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de nepăsare le-ar transforma din nou În deșert. Mereu la cheremul unei furtuni de nisip! Printr-o fereastră situată la stânga sa, cadiul a cântărit cu o privire expertă poziția soarelui. S-a ridicat. — E vremea să mergem În Întâmpinarea suveranului nostru, spune el. Bate din palme. — Să ni se aducă oarece pentru drum! Căci Îi stă În obicei să-și ia cu sine niște stafide, pe care să le ciugulească pe drum, obicei pe care apropiații și oaspeții săi Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-i cadă În gheare, Nasr Han Își Înșfacă veșmintele de ceremonie, le scoate unul după altul, le aruncă, furios, la pământ și le calcă În picioare, urlând, În dialectul său turco-mongol din Kashgar, potopuri de sudălmi răsunătoare. Potrivit obiceiului, suveranii poartă trei, patru, uneori șapte veșminte brodate, unul peste altul, pe care le leapădă În cursul zilei, așezându-le solemn pe spatele celor pe care Înțeleg să-i cinstească. Procedând așa cum tocmai o făcuse, Nasr Han Își manifesta intenția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-i cinstească. Procedând așa cum tocmai o făcuse, Nasr Han Își manifesta intenția de a nu răsplăti, În acea zi, pe nici unul din numeroșii săi oaspeți. Aceea trebuia să fie, totuși, o zi de sărbătoare, ca la fiecare vizită a suveranului la Samarkand, dar bucuria s-a stins din primele clipe. După ce a străbătut calea pavată cu dale, care urcă dinspre râul Siab, hanul și-a făcut intrarea solemnă prin Poarta Buhara, situată În nordul orașului. Surâdea cu toată fața, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cel mai mic răspuns la ovațiile repetate ale miilor de cetățeni care se Înghesuiseră din zori să-i salute trecerea; unii agitau În vânt Înscrisul unei jalbe alcătuite de vreun scrib public. Zadarnic. Nimeni n-a cutezat să o Înmâneze suveranului, oamenii se adresau mai curând cămărașului, care se apleca de fiecare dată să primească foile, având Întotdeauna pe buze o vagă promisiune că va da curs plângerilor. Precedat de patru călăreți care purtau stindardele brune ale dinastiei, urmat pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de duzi răsuciți, a ocolit bazarurile, a mers de-a lungul principalelor canale de irigație, așa-numitele ariks, până În cartierul Asfizar. Acolo ceruse să i se amenajeze un palat vremelnic, la doi pași de reședința lui Abu Taher. În trecut, suveranii rămâneau În interiorul fortăreței, dar, fiind din cale-afară de dărăpănată În urma luptelor recente, trebuise să se renunțe la ea. De atunci, numai garnizoana turcească Își ridica uneori acolo iurtele. Văzând starea prea puțin binevoitoare a suveranului, Omar ezitase să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lui Abu Taher. În trecut, suveranii rămâneau În interiorul fortăreței, dar, fiind din cale-afară de dărăpănată În urma luptelor recente, trebuise să se renunțe la ea. De atunci, numai garnizoana turcească Își ridica uneori acolo iurtele. Văzând starea prea puțin binevoitoare a suveranului, Omar ezitase să se ducă la palat spre a-i prezenta omagiile, dar cadiul Îl obligase s-o facă, fără Îndoială În speranța că prezența eminentului său prieten ar putea constitui o schimbare bine-venită. Pe drum, Abu Taher Își făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-l lămuri pe Khayyam În legătură cu ceea ce tocmai se Întâmplase: oficialitățile religioase ale orașului hotărâseră să un participe la ceremonia de primire, reproșându-i hanului că a incendiat până În temelii Marea Moschee din Buhara, unde se retrăseseră adversarii săi Înarmați. — Între suveran și oamenii Bisericii, rostește cadiul, războiul este neîntrerupt, uneori pe față, sângeros, dar cel mai adesea surd și perfid. Se zvonea chiar că ulema ar fi Înnodat contacte cu numeroși militari de rang Înalt, exasperați de purtarea hanului. Strămoșii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de purtarea hanului. Strămoșii săi, se spunea, mâncau Împreună cu trupele, nu pierdeau nici un prilej să amintească faptul că puterea lor stătea În vitejia războinicilor poporului căruia Îi aparțineau. Dar, de la o generație la alta, hanii turci căpătaseră obiceiurile supărătoare ale suveranilor persani. Se considerau un fel de semizei, Înconjurându-se de un ceremonial din ce În ce mai complicat, de neînțeles și chiar umilitor pentru militarii lor de rang Înalt. Un mare număr dintre aceștia intraseră, așadar, În legătură cu conducătorii religioși. Nu fără plăcere, Îi ascultau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]