5,450 matches
-
cu jele răspunzătoare, Acei stîlpi de foc cu pară prin verdeață mișcătoare Închipuind focul nostru din dragoste cu-nfocare, Cărările cele strîmpte de pîndă și de tîlnirc, Unde-ți furam cîte-o gură supt a crengilor dosîre, În sfîrșit, locul cel tainic, de fericirea cea mare, Unde, În genunchi, la poale-ți, spre asfințitul de soare, CÎștigînd prin rugăminte scumpa ta făgăduință, Ți-am dat ceriul chezășie de o vecinică credință.” Spațiul liric conachian iese mai limpede din această evocare: loc tainic
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tainic, de fericirea cea mare, Unde, În genunchi, la poale-ți, spre asfințitul de soare, CÎștigînd prin rugăminte scumpa ta făgăduință, Ți-am dat ceriul chezășie de o vecinică credință.” Spațiul liric conachian iese mai limpede din această evocare: loc tainic Într-un decor grandios; cărări strimte, locuri de pîndă și, În fine, sacralizarea amorului: Îndrăgostitul stă În genunchi la poalele ibovnicei și depune jurămîntul de vasalitate. Primește În schimb făgăduita, investitura (Iată-mă-s lipsit de tine). Aceleași elemente le
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu marc frică, Acolo, bietul Ikanok, acolo, biata Zulnie S-o-ntîlnit, ah, cine poate Înlîlnirea lor s-o scrie! Orice condeiul s-arăte, orice graiul să rostească. Nimic spre asămănare nu pot să Închipuiască!” Există, În fapt, două peisaje: unul intim (locul tainic, ferit, „sub copaciul cel mare”, unde relația de vasalitate, de robire veșnică se săvîrșește) și peisajul vast simbolizator care supraveghează idila și-i dă o justificare cosmică. Conachi are În chip evident simț pentru monumentalitate, vede grandiosul din natură. G.
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
n-a putut Înfrunta timpul. A rămas celălalt peisaj, Însă pe acesta imaginația obosită a poetului nu-l mai cuprinde. Dacă revedem formele și etapele acestui surghiun, constatăm următoarele: Conachi caută În natură un nou iatac (cronotopul său): un loc tainic, ocrotit, Într-o vale dosnică, sub un copac mare... Aici se desfășoară ceremonia jurămîntului, aici se primește făgăduința, aici, În fine, se petrece „fericirea cea mare”. Voind (afectînd) să fie un anahoret, Conachi rămîne un seducător. Figura ascezei voluntare este
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Aici, da, puterea de invenție e mare și originală. Pann se bizuie, În esență, pe știința lui de a personifica. Poemul Despre beție, iarăși, din ciclul Povestea Vorbei, cuprinde o galerie de caractere din lumea legumelor și fructelor. Migdalul e tainic, strugurele este zavistnic, intrigant, delator, arțăgos, varza este Îngîmfată, gutuia e nobilă etc. Există și o ierarhie socială. Prazul este mojic, aparține, adică, unei categorii inferioare, este Înfumurat și umblă cu „obrazul tras”. Urzica este și mai năpăstuită: mereu necăjită
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dorul. 10. Milostivirea. Strategia seducției. 11. Semiologia erosului: armele de represiune. 12. Mecanismele imposturii erotice: durerea Întoarsă spre plăcere. 13. CÎnt amorul și armele lui... Atoposul discursului Îndrăgostit. 14. Arta fugii. Exilul amoros. Peisajul erotic. Spațiile securizante: iatacul și locul tainic. „Copaciul cel mare”. 15. Un obiect metonimic: umbreluța. 16. Un univers erotizat. Soarele și alte stele... Demersul conachian: ceremonia apropierii. 17. Obiectele erotice. 18. Instrumentele muzicale: scripca, chitara și harpa. 19. Timpuri și anotimpuri În iubire. CÎnd iubesc primii noștri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Era vară, ziua se mărise. Băiatul urca pe Monte Consolino până la ruinele Castelului. Aici venea cu caprele lui don Terentio și cu câinele, se așeza în firida unui zid la adăpost de soare, și scruta orizontul. Natura își dezvăluia culorile tainice, cele ale înfloririi și ale veștejirii, se oferea în toată splendoarea sa. Era Dumnezeu atât de nemărginit încât putea să se aștearnă deasupra tuturor pământurilor și apelor? Ce erau brațele sale, ochii săi, mintea sa? Dumnezeu se ascundea în acea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a plantelor, a micilor animale ce se ascundeau în tufișurile și ungherele grădinii mânăstirii. Natura era o carte imensă, mult mai grăitoare decât paginile cărților, dar nu era ușor de priceput acel limbaj al culorilor și al sunetelor, al glasurilor tainice, al nuanțelor, al tresăririlor părelnice, al aluziilor. Își zise: învăț mai bine din anatomia unei furnici și a unui fir de iarbă decât din toate cărțile scrise de la începutul veacurilor și până acum. Se gândi în toate zilele acelea, în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ziuă și se așeza la masa de scris, fără să contenească truda până la ora prânzului, și imediat după acesta începea din nou. La întâlnirile din faptul serii era de-acum istovit și nu-i mai ardea de glume sau de tainicul lui legământ politic. Dacă vreunul îl provoca, îi răspundea cu un surâs, se referea la subiect schițând cu mâna o linie, după care renunța la orice replică. În câteva săptămâni, pentru a face praf acel atac "nefast și mincinos, lipsit
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Poate că nu pricepuse bine simbologia și nici ceea ce urmăreau cu adevărat. Sau poate că era vorba de niște exaltați, care nu voiau absolut nimic, exorcizau răul cum credeau ei mai nimerit. Inchiziția, dacă ar fi aflat de acel loc tainic, ar fi avut de lucru, nu glumă. Într-o seară, în timpul uneia din aceste adunări vesele și agreabile, la poarta palatului au bătut jandarmii trimiși de Vicerege: Se află găzduit aici dominicanul fra' Tommaso din Stilo? Servitorul i-a dat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
favoruri speciale. Dimpotrivă, era dușmănit chiar și de cei, ce cunoscându-i operele, se temeau să nu-i devină complici. Papa Urbano, după primirea entuziastă, după prietenia și experiențele de magie și după învățămintele primite în legătură cu influența aștrilor și alte tainice inițieri, îl lăsase de izbeliște, compromis fiind și rău văzut de sinod și, deci, temător de a fi el însuși considerat eretic dacă s-ar fi opus tuturor. Existau însă cei care voiau să-l vadă pe rug și zvonurile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
frumoase, dar, crede-mă, atunci când străbat mările, adesea îmi vin aceleași gânduri ca și ție și le țin numai pentru mine, pentru a nu fi considerat nebun. Au dreptate oamenii, ești într-adevăr mare dacă știi să povestești și gândurile tainice ale oamenilor solitari de teapa mea. Dumnezeu ți se alătură dacă iubești lumea și viața. Chiar așa. Căpitane, dacă marea ar fi mereu supusă și vânturile ar sufla lin și binefăcător în orice cursă, ai naviga fără să încerci spaime
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a accentuat faptul că experiența spirituală nu e o simplă relație cu Dumnezeu, ci o prezență vie și conștientă, în fața Ziditorului, în care activitatea spiritului nostru se desfășoară pe un plan suprasensibil și paradoxal<footnote Magistrand Ion I. Bria, „Simțirea tainică a prezenței harului după Sf. Simeon Noul Teolog”, Studii Teologice, Anul VIII (1956), Nr. 7-8, p. 476. footnote>. Între experiențele trăite și relatate de Sfântul Simeon, vederea luminii dumnezeiești ocupă primul loc în experiența sa mistică<footnote Arhiepisopul Basile Krivocheine
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
câștigă luminozitatea transparentă proprie, sau libertatea, sau însușirea de foc mobil, nefixat și nerobit prin nici o pasiune<footnote Ibidem, p. 478. footnote>. Fiind de ordin supranatural, fiind o lumină care umple mintea, lumina aceasta e o descoperire a unei realități tainice. Este o lumină ce nu poate fi înțeleasă, dar sub razele ei se înțelege totul. Ea este o cunoaștere mai presus de limita puterilor naturale la care nu se poate ajunge oricât ar evolua spiritul nostru. La ea se ajunge
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
discursurilor etice. Discursul 4 , p. 215. footnote>. Participarea la lumina dumnezeirii nu se limitează la suflet sau la minte, ci trupul însuși participă deopotrivă la ea. Fixarea în lumină și cunoașterea negrăită a luminii se realizează în inimă. Lumina rămâne tainică și inexprimabilă, însă comunicabilă celor vrednici de ea: ce anume este ceea ce lucrează întru mine? Acel lucru pe care îl văd, dar nu îl pot spune. E un lucru cu neputință de ținut pentru toți, dar în același timp sesizabil
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
p. 479. footnote>. Prin harul Sfântului Duh revărsat în suflet ca lumină la botez, creștinul devine frate al lui Hristos și fiu al lui Dumnezeu. Prin primirea harului omul devine asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu care-l preface în mod tainic în fiu al lui Dumnezeu, făcându-l iarăși nou și nemuritor, pe omul care până la Botez era vechi și muritor. Prin botez și harul Duhului noi devenim asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu care ne preface în mod tainic în fii
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
în mod tainic în fiu al lui Dumnezeu, făcându-l iarăși nou și nemuritor, pe omul care până la Botez era vechi și muritor. Prin botez și harul Duhului noi devenim asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu care ne preface în mod tainic în fii ai lui Dumnezeu și ne face iarăși noi și nemuritori, pe noi, care eram vechi și muritori. Apa și Duhul ne fac să renaștem, ne creează din nou și ne dau harul Duhului<footnote Sf. Simeon Noul Teolog
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
p. 268. footnote>. Fiecare om are de la botez harul Duhului Sfânt în sufletul său, dar puțini sunt cei care ajung la vederea luminii harice. Sfântul Simeon spune că abia unul dintr-o mie, sau din zece mii a cunoscut această vedere tainică. Toți ceilalți sunt copii născuți morți<footnote Idem, Imnele iubirii dumnezeiești, imnul 50, la Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Studii de Teologie Dogmatică Ortodoxă, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1991, p. 649. footnote>. Sfântul Simeon simte profund tristețea duhovnicească a umanității, mergând încet
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
e suficient să ne amintim de Povestașul lui Mario Vargas Llosa. Maestrul înființează o fundație, Filantropica, un fel de vas colector al milei. Inginerie financiară, cum a fost denumită printr-un eufemism splendid romănesc postdecembrist. Mila însă are un mecanism tainic, e legată de poveste. Povestea face banii. Nu spunea Augustin în Confesiunile lui că teatrul își datorează succesul tocmai acestei nevoi irepresibile a omului de a compătimi alt om? Ori teatrul e poveste prin excelență. Maestrul din Filantropica însă, mai
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
a forma preferințele celorlalți. La nivel personal, suntem cu toții familiarizați cu puterea de atracție și de seducție. Într-o relație sau într-o căsnicie, puterea nu este deținută în mod necesar de partenerul mai mare, ci se regăsește în chimia tainică a atracției. Iar în lumea afacerilor, liderii inteligenți știu că abilitatea de a conduce nu constă doar în a emite ordine, ci și în a conduce prin puterea exemplului și în a-i atrage pe ceilalți să facă ceea ce dorești
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
este un munte de om, dar cu sufletul rămas la vârsta adolescenților pentru care lumea este o învălmășeală de aventuri și de mistere ce-și așteaptă dezlegarea, este mândru că are îngropată undeva, în "curtea" sa, macaraua lui Ceaușescu, acoperită tainic de brusturi și oțetari. 25 mai Ne întîlnim, la circiuma " La Cocoșatu", profesorul Setlacec, elevul lui mult-iubit, Irinel Popescu (chirurgul care a inaugurat transplantul de ficat în Romînia), Andrei și eu. Irinel Popescu este abătut: îl operase pe Doinaș de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
râde) Se înțelege de la sine de ce se căsăpesc unii pe alții așa de bucuroși... este satisfacția feminină. Amintește de împotrivirea propriului trup. (Bea din nou) Ar fi trebuit să existe măcar un om în stare de fapte... și, în loc de asta, tainic dar întreprinzător alcoolic. Fiecare sticlă e un om, care nu vrea să existe... pe de o parte scapă omul de toate grijile... e și asta o totalitate cu gradul ei de vehemență. Pe de altă parte, dacă s-ar fi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de asta vorbesc eu prea mult. Asta se numește demonie. EL: Fiecare nevoie este afacerea mea. Aștept la o fermă a mea și sper că nu va apărea pe acolo nici un om. Și halele de rebuturi sunt bineînțeles cele mai tainice gospodării de bunuri. EA: Acum vorbirea poate să se dizolve. Mult străucitorul prospect este mărunțit pentru a fi aruncat la gunoi. Eu am încetat să vă mai observ. Nu mă mai privește nimic. Realitatea se naște ca o muzică, și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
întâlnite la Geoffrey Chaucer în Povestirea răzeșului (Arveragus, pentru a câștiga mâna soției sale, trece prin mai multe probe, în cele din urmă femeia înduioșată îl acceptă; tot pentru a o atrage pe Dorigena, Aurel cântă și dansează, își păstrează tainică dragostea timp de doi ani), a morarului (Avesalon îi dedică serenade înfocate iubitei lui, Alison, sub fereastră) sau a negustorului (Damian suferă cumplit din dragoste pentru Mai până ce îi câștigă mila, îndurarea și grațiile). Cei zece membri ai brigatei Decameronului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este comună cu cea a naratorului boccaccesc), își cunoaște propriile sale reguli, și unde totul este făcut cu grație și stil. Elementul fantastic nu putea lipsi: un cățel îl ghidează în vis pe narator spre adâncul unei păduri, un loc tainic unde descoperă un personaj misterios, „un om în negru nveșmântat” 636 , un cavaler „desăvârșit/ De mândru la înfățișare -/ Rare-nsușiri părea că are -/ Voinic și tânăr foarte”637. 632 „Chaucer nu plânge dispariția acestei mari doamne în mod subiectiv, la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]