6,584 matches
-
mănâncă exact ceea ce trebuie să mănânce, iar preferințele alimentare sunt adecvate nevoilor organismului”. Progresele tehnico-științifice și În pas cu ele civilizația, au produs Însă schimbări profunde, la fel ca În multe alte domenii și În modul de alimentație, zdruncinând din temelii teoria lui Richter În cazul ființei umane, pentru că ea nu se mai regăsește ca atare decât În restul lumii animale. Acest aspect se datorează faptului că utlizând alimentele prelucrate după tehnologiile moderne utilizate În industria alimentară adică; rafinarea, ultrarafinarea, concentrarea
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
neamurilor și apoi națiunilor. În acest context nu este de mirare că pentru antinaționaliști sau internaționaliști (de regulă oameni fără patrie) distrugerea familiei a fost și este o țintă, pentru că ei știu foarte bine că subminând-o și distrugând astfel temelia unei națiuni poți distruge națiunea Însăși. Politicile agresive de deznaționalizare ale marilor imperii, mișcările culturale care Însoțeau valurile migratoare: panelenismul, panslavismul, pangermanismul, comunizarea omenirii din secolul al XX-lea și actuala globalizare sau mondializare, au avut și au ca țintă
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
epoca primelor călătorii transatlantice spre Massachusetts. William Pynchon a venit în America împreună cu John Winthrop, autorul celebrei predici puritane "A Model of Christian Charity", conținând sintagma "city upon the hill", predică scoasă din contextul britanic inițial și devenită piatră de temelie a exceptionalismului american. Și în secolul al XIX-lea familia era foarte cunoscută. Atunci când Nathaniel Hawthorne a invocat în mod nepotrivit numele Pynchon-ilor în Casa cu șapte frontoane (The House of the Seven Gables), Pynchon-ii i-au trimis autorului câteva
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
de moștenirea veșnică, căci pe El Îl vor moșteni. IV.2. Distincția spirituală a creștinului este iubirea aproapelui În numele lui Dumnezeu Iisus Hristos a arătat că distincția spirituală a creștinu‑ lui este iubirea aproapelui În numele lui Dumnezeu. Dra‑ gostea constituie temelia poruncilor, a legilor divine și porunca de frunte a Mântuitorului Iisus Hristos (Ioan 15, 12), Care a așezat‑o ca lege de temelie la lumea nouă pe care voia s‑o reînnoiască și s‑o mântuiască. Concluzia pe care o
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
a arătat că distincția spirituală a creștinu‑ lui este iubirea aproapelui În numele lui Dumnezeu. Dra‑ gostea constituie temelia poruncilor, a legilor divine și porunca de frunte a Mântuitorului Iisus Hristos (Ioan 15, 12), Care a așezat‑o ca lege de temelie la lumea nouă pe care voia s‑o reînnoiască și s‑o mântuiască. Concluzia pe care o desprinde Sfântul Ioan Gură de Aur cu privire la acest fapt este urmă‑ toarea : „Dragostea este Începutul, rădăcina, izvorul și maica tuturor bunurilor (...) Acesta este
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
frați ai lui Hristos, e vremea să cercetăm pe Hristos, să‑l apropiem pe Hristos, să Îngrijim pe Hristos, să hrănim pe Hristos, să‑l cinstim pe Hristos”82. Slujirea omului e mai mare decât orice lucrare și virtute, iar temelia vieții sociale și „rădăcina tuturor bunurilor este iubirea de oameni”83. Fericitul Augustin, ale cărui opere sunt o contribuție nepie‑ ritoare la patrimoniul culturii universale și a cărui viață a fost Împodobită Îndeosebi cu două dintre cele mai frumoase virtuți
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
valoare Înaintea lui Dumnezeu numai ceea ce este Împlinit cu dragoste și jertfelnicie. Astfel, paha‑ rul de apă dat unui frate de‑al nostru În numele Mântuitorului 84 Suferința și creșterea spirituală (Matei 10, 42), capătă o sempiternă valoare. Dragostea, care este temelia legilor dumnezeiești și maica virtuților, se face tuturor toate. Ea Îmbrățișează pe prieten și ridică pe cel căzut În abisurile patimilor sau În adâncul deznădejdii, mân‑ gâie și Îmbărbătează pe cel disprețuit, insuflă bărbăție, tărie, curaj și duh stăpânitor celui
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
omului. Dragostea face pe cel ce o are și o dezvoltă neîncetat să fie inundat de o sfântă bucurie, bucuria de a aduce altora bucurii, bucuria Împlini‑ rii dragostei de frate care este porunca divină de căpătâi ce stă la temelia celorlalte și constituie o condiție sine qua non intrării În Împărăția promisă. Iubirea creștină activează deci prin ceea ce Hristos Domnul a numit slujirea semenilor. Într‑adevăr, a te pune În slujba aproapelui din iubire pentru Bunul Mântuitor și a‑ți
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
nu o naște nimic pământesc ca pe cealaltă : nici Împreună viețuirea, nici binefacerea, nici firea, nici timpul, ci coboară de sus, din cer. De nimic rău nu poate fi zdruncinată. Nimic nu este așa de tare ca legătura Duhului. La temelia acestei iubiri fervente nu stă nici rudenia după trup sau de sânge, nici preocupările comune, nici bineface‑ rile, nici interesul, nici altceva de acest fel, ci stă Însuși Hristos și credința În El. „Care prietenie ar putea să reali‑ zeze
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
cu darul lui Hristos, a fost păzit nevătămat”123. În concluzie, subliniem că Împlinirea poruncii iubirii aproa‑ pelui a fost urmărită cu deosebită râvnă de toți sfinții creștini. Preocuparea de a sluji cât mai mult pe aproapele a stat la temelia mărețelor Înfăptuiri de folos obștesc, ca : bolnițe, azile, spitale etc. Cuvioșii părinți și credincioșii Bisericii au Înțeles că fericirea În lumea aceasta și mântuirea sufletului pot fi dobândite atunci când, eliberați de lanțurile egoismu‑ lui, reușesc să‑și consacre tot zelul
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
complet. Scarlat Calimachi s‑a ținut de cuvân‑ tul dat, care privea construirea mănăstirii. După câțiva ani, a urmat la tronul Moldovei (1806) și a ridicat mănăstirea Sfântul Pantelimon din Muntele Athos În apropierea mării. Domnitorul moldovean a zidit din temelie biserica centrală și imensa trapeză, poate cea mai mare din tot Muntele Athos, la care se adaugă clopotnița și o parte din corpul chiliilor. Este o zestre care dăinuie ; hrisoavele vechi și chiar croni‑ carii și monahii ruși și greci
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de idei al tendințelor „moderniste” ale momentului, neavând în ele însele nimic șocant. Vorbind despre „sufletul nou în poezie”, un Ovid Densusianu le anunță încă în spațiul simbolist, iar pentru E. Lovinescu „spiritul veacului” va constitui una din pietrele de temelie ale doctrinei sale. Și când Voronca afirmă, în primul număr al revistei Integral, că: „tăria însăși a curentului actual constă în integralul tuturor eforturilor de pretutindeni, filon unitar, nerv vibrând același în plastică, literatură, muzică, arhitectură, teatru” - adăugând că: „Există
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ca atâtea alte plante Dar nu simți cum izbucnește din țesuturile mele o flacără Nu simți cum armăsari năzdrăvani gândurile imaginele mănâncă jăratec Sângele meu ca o lance izbește lespezile cerului Deschidă-să mormintele și iasă fiul omului Pumnii mei zguduie temeliile soarelui Temeliile nopților Și ca Prâzlea cu cuțitul insomniei sub bărbie aștept venirea pasărei măiastre .......................................... Când izbucnirea magneziului într-o zecime de secundă A făcut ca placa fotografică a creierului să prindă conturul revelației Când cometele desfac o perdea de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
alte plante Dar nu simți cum izbucnește din țesuturile mele o flacără Nu simți cum armăsari năzdrăvani gândurile imaginele mănâncă jăratec Sângele meu ca o lance izbește lespezile cerului Deschidă-să mormintele și iasă fiul omului Pumnii mei zguduie temeliile soarelui Temeliile nopților Și ca Prâzlea cu cuțitul insomniei sub bărbie aștept venirea pasărei măiastre .......................................... Când izbucnirea magneziului într-o zecime de secundă A făcut ca placa fotografică a creierului să prindă conturul revelației Când cometele desfac o perdea de iederă peste
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
dintr-un poem în metale Tu, omule cu fața ca un talger căzut la pământ Desfă-ți în locul somnului un steag de viziune Apasă genunchii pe șaua colinelor ca un războinic Azvârle peste plete o chivără de flăcări ............................................... Să zgudui temelia de fapte-n răsărire Și-n biruinți și-nfrângeri cu pieptul în vâlvătaie Văzduhul să te afle și-o auroră să-ți răspundă. Sunt accente prezente, cum am remarcat, și în cărțile precedente, dar capătă acum o extensiune și o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
uzul și abuzul unei disoluții principiale” caracteristice „poeziei moderniste” în genere - cum observă criticul cu altă ocazie - dar, nu mai puțin, prin frecventa neglijare de către poet a „principiului ordonator” capabil să asigure „grămezii de semnificanți” minima coerență, fie și pe temeliile mișcătoare ale luxuriantei „imagi-NAȚIUNI”. În fond, neglijarea „compoziției”, la care se referea și Al. Philippide („Voronca neglijează cu desăvârșire compoziția. Poemele lui apar ca o înșiruire de versuri pline de imagini, unele din ele de o adâncă rezonanță, - însă mereu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
lumea din nimic. Dar Dumnezeu nu a destinat lumea să se întoarcă la nimic, ci i-a hărăzit-o omului. Această realitate simplă și complexă deopotrivă creează în teologie paradoxul apofatic / catafatic al întâlnirii omului cu Dumnezeu, aspect care constituie temelia cea mai adâncă a teologiei Părintelui Dumitru Stăniloae. El refuză paradoxul în spațiul teologiei palamite care pornește de la distincția între Ființa lui Dumnezeu și energiile divine. Părintele Stăniloae, deși purcede din Grigorie Palama 13, face un pas mai departe, ieșind
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în celelalte țări foste comuniste. Și prinde ca orice simulacru sau kitsch, așa cum au prins mărgelele de sticlă la popoarele ameridiene, atunci când au venit europenii, exersați în viclenii, ca să le jefuiască aurul strămoșilor. Fenomenul a fost înlesnit de lipsa unei temelii postindustriale, având rapiditatea de răspândire caracteristică oricărei forme fără fond, care, la drept vorbind, în România, s-a așezat temeinic pe o tradiție de două veacuri. Lucian Sârbu, comentând, pe internet, reacțiile la stufoasa carte a lui Patapievici, Omul recent
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
înainte de a fi "ontologică", așa cum a arătat cu luciditate teologală Părintele Stăniloae. Straniu e că tocmai acest fundament dialogic creștin este ocultat de arhitecții Noii Europe și asta s-a văzut clar din proiectul definitivat al Constituției Europene, când recunoașterea temeliei creștine a Uniunii a fost eliminată, la insistențele Franței 164, în pofida insistențelor Poloniei. Prin aceasta, Suveranul Pontif Papa Ioan Paul al II-lea a suferit cea mai mare înfrângere a pontificatului său, care este și cea mai grea înfrângere a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a treia, ceea ce atestă temeinicia concluziilor sale. El găsește că rădăcinile tradiționalismului contemporan sunt din Europa medievală catolică (în legătură cu Europa creștin-ortodoxă, el tace, neavând cunoștințe). Acesteia i s-a opus protestantismul (teză preluată, tacit, de la Max Weber), care a pus temeliile modernismului, secularizat odată cu iluminismul. Tradiționalismul recent s-a dezvoltat ca reacție rurală și nativistă, din el cristalizându-se, în secolul al XIX-lea, fundamentalismul, ca rezistență la modernizare. În Statele Unite, tradiționalismul de azi se manifestă ca nostalgie după micile orașe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Dumnezeu, în ultimă instanță. Fără voia lui, transmodernismul părintelui Fanella pare a fi extrema transmodernismului lui John Zerzan, căci unul recuza total Cuvântul, pe când celălalt îl repune pe calea regală a cunoașterii. În ce mă privește, am încercat să pun temeliile unei hermeneutici noi, pornind de la distincția capitală dintre "complexele de cultură" (care au traversat culturalul din Renaștere și până la postmodernism) și "complexele de profunzime" (zonele de transparență). Aceasta este calea transmodernistă în cultură și în critica literară, în particular. Constat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la concluzia inevitabilă că autorul româno-american este un minunat întemeietor al eonului transmodern, având, nu înțeleg de ce, eronata convingere că vorbește despre postmodernism. Poate fiindcă logica fuzzy e în stare să înglobeze și postmodernismul în conceptul vag de transmodernism. XI. TEMELIILE TRANSMODERNISMULUI 1. Cadre generale. Am văzut cum conceptul de transmodernism pare deja disponibil pentru diverse interpretări, dar în esență tinde să semnifice tot ceea ce depășește diversele isme de la tradiționalism până la postmodernism, tocmai fiindcă e capabil să le înglobeze fără a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
comunism etc. Se distinge, așadar, o clară voință de a depăși carențele modernismului printr-o întoarcere la religie din perspectivă științifică, ceea ce dă caracter de neo-gnoză acestei mișcări. Ne-am aștepta ca gnoza de la Princeton să satisfacă aspirațiile postmodernismului, dar temeliile sale religioase trimit la altă perspectivă istorică, mai apropiată de transmodernitate. Teza capitală e că lumea-i dominată de Spirit, fiind creația Spiritului 265. Neo-gnosticii nu agreează fundamentul ludic al postmodernismului. Ei tratează jocul din unghiul de vedere al cărții
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Dar proba centrală la care a căzut creștinismul e atitudinea față de eros și de femeie. Religiile orientale au avut marele avantaj că au văzut în eros supremul sacrament, iar religia isiană cu atât mai mult, cu cât a avut ca temelie sacrul feminin, salvat în Occident doar de eretici, de alchimiști, de unele societăți masonice. Abia în zilele noastre Occidentul redescoperă erosul, dar și acum este interpretat ca pornografie, sub influența Bisericii anti-feministe. Vinovată de pedofilie, de violuri și de alte
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu Petru și cu împăratul Constantin cel Mare, și alta "feministă", în frunte cu Maria Magdalena. Rivalitatea a existat între religia oficială a imperiului și creștinismul minoritar, persecutat (5,8% din populație). Pricina persecuției nu venea pe criterii sexuale, fiindcă temelia oricărei religii este modalitatea de a valorifica sacrul, adică de a "gestiona" criza sacrificială. Marea diferență dintre religiile precreștine (sau postcreștine, ca Islamul), fie ele politeiste sau monoteiste, vine din natura sacrificiului: cum am mai spus-o, în vreme ce până la creștinism
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]