5,198 matches
-
calificați ai Domnului Iisus Hristos. Sunt multe cauze pentru care lumea noastră intelectuală și artistică a rămas streină ca nici o altă țară de Biblie. Una e ruptura spiritului modern, de import, de tradiția noastră cultural ortodoxă, dar alta e nefamiliarizarea teologilor cu sfintele comori ale splendorilor biblice, pe care să le poată comunica mai departe. De la Eliade Rădulescu încoace, sunt cazuri excepțional de rare ca un artist sau un cugetător român să între în contact cu Scriptura și să se lase
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din afară de creștinism. A pune pe același plan sfințenia canonică și creativismul artistic, cu precădere în viitor pentru acesta din urmă, ar însemna să alegem ca model de viață pe Sapho în locul Maicii Domnului și pe Homer în locul lui Grigore Teologul. A declara mai departe sfințenia osificată, iar creativismul singurul lucru viu, ar însemna să credem că Duhul Sfant și-a schimbat planul de reînnoire a lumii, mutându-și lucrarea desăvârșiloare din sfinți în genii, adică din nemurirea reală în imaginea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Paradis. Scolastica și mistica occidentală îi dau scheletul ideologic pe care îl îmbracă în carnea frumuseții. Singura libertate personală ce și îngăduie e să-și înfunde vrăjmașii în infern și să-și strecoare prietenii în paradis. Încolo, Dante e poetul teolog și nu o dată cânturile lui sunt pură teologie versificată magistral. Aceasta se vede mai ales în Paradisul, unde „materia” inspirației fiind necorporală și pur spirituală, artistul a simțit nevoia s-o contureze cu ajutorul cerurilor aristotelice, al silogismelor scolastice și al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care i se aduc, atunci când era combătut doar la nivel argumentativ, Galilei 141 încearcă să-și susțină ideile prin toate argumentele posibile, inclusiv de natură teologică. Pornind de la prevederile Conciliului de la Trento, apelând la prieteni, încearcă să combată toate argumentele teologilor, fără succes. Treptat argumentele se transformă în capete de acuzare și totul se finalizează cu un proces monstruos și un bătrân pus să retracteze idei pe care le demonstrase prin toate mijloacele posibile. Considerăm că procesul lui Galilei a fost
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
pe bună dreptate acest argument irelevant, cu atât mai mult cu cât nu există nici o legătură între înfrânarea arghirofiliei și problema patriarhului-regent, un aspect dogmatic care antrenează însăși esența Ortodoxiei 10. O replică elevată la argumentația naeionesciană vine din partea unui teolog, cărturar de marcă al Bisericii Ortodoxe Române, vicarul arhiepiscopal Tit Simedrea Târgovișteanul, care admite gradul de compatibilitate între funcția de patriarh și cea de regent. Examinând argumentele vicarului arhiepiscopal Tit Simedrea, după legile țării, Nae Ionescu arată, pe baza articolului
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
1583 care îi anatemiza pe cei care ar fi intenționat să aducă modificări în problema prăznuirii sfintelor sărbători. De fapt, materialul transpus reprezintă unul din cele trei răspunsuri pe care Patriarhul Ieremia al II-lea al Constantinopolului îl dă unor teologi protestanți din Tübingen, între 1573-1581. Acest text este considerat de unii dogmaticieni ai Bisericii Ortodoxe precum I. N. Karmiris, în Monumente dogmatice și simbolice ale Bisericii Ortodoxe Sobornicești (Editura Limba greacă, 2 vol., Atena, 1960-1963), ca făcând parte dintre acele
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
protectori ai dogmelor și canoanelor, o autoritate mai mare decât cea ierarhică. Existența autorității harismatice, dincolo de contestările venite din partea autorității ierarhice, a trebuit în cele din urmă să fie recunoscută de ierarhia eclezială ( a se vedea situația Sfântului Simeon Noul Teolog care, la două secole după moartea sa, era discutabil pentru ierarhia bisericească, autoritatea sa harismatică fiindu-i cu greu recunoscută, ea provenind din acțiunea nevăzută a Sfântului Duh care lucrează continuu). Nae Ionescu a reprezentat în cadrul acestei campanii pascale paradigma
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
se menține în Orient, dincolo de 1435, regăsindu-se și astăzi, în mentalitatea națiunilor est-europene1. Problematica reală este amestecul spiritualului și al temporalului, de dincolo și de aici, teologia și politicul pe care numai instituționalizarea precisă o poate descurca. Polemica dintre teologul care pretinde să extragă esența pură și omul politic care stabilește compromisuri adesea îndoielnice, este permanentă 2. Viziunea Orientului este cea a unei simfonii sau armonii a autorității spirituale și a puterii temporale, fără ca una să o excludă pe cealaltă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
acestei mișcări de glisare spre catolicism, prin alterarea ființei Ortodoxiei, se loveau de opacitatea ierarhiei bisericești, ce nu mai era pătrunsă de duhul pravoslavnic. După episodul arborării mănușilor roșii, apare proiectul de regulament al Patriarhiei, întocmit de doctorul I. Matei, "teolog absolut", "unul din indispensabilii părintelui patriarh". Articolul 1 cu care începe acest regulament, stipulează un fapt extraordinar: capul Bisericii Autocefale Române este Î. P. S. Sa Patriarhul Miron Cristea. Prin urmare, Patriarhul devine capul Bisericii Ortodoxe Române. Pornind de la simbolul de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de teologie de la Chișinău, înființată în 1926 și plasată sub tutela Universității, și nu a Bisericii, s-a dovedit a fi numai o facultate în plus, întrucât nu fusese gândită ca o academie teologică. La puțin timp după aceea, studenții teologi de la București și din alte centre universitare au manifestat pentru obținerea dreptului de a se putea transfera la alte facultăți sau, cel puțin, de a urma două facultăți, în paralel. Nae Ionescu propune înființarea unui Institut de Înalte Studii Ortodoxe
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
intitulate: La vie religieuse en Roumanie; La vie religieuse en Russie; Revue critique; Les publications religieuses à l'étranger; Les publications religieuses en Roumanie; Actes officiels; Faits du jour. Informations. Prima secțiune cuprinde șapte studii, dintre care trei ale unor teologi de marcă ai Ortodoxiei ruse din exilul parizian: Georges Florovsky 9, Nikolai Berdiaev și Léon P. Karsavin. Studiul lui Georges Florovsky L'idée de la création dans la philosophie chrétienne 10 constituie rezumatul preliminar al unui capitol din cartea sa Philosophie
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și ale filosofiei europene: N. N. Glubokovsky 14, Thomas Greenwood 15. Glubokovski publică un studiu despre esența Ortodoxiei (L'Orthodoxie dans son essence), oferind o solidă argumentare istorică menită să elimine toate neînțelegerile (mal-entendus) cu care era privită Ortodoxia, în Occident. Teologul rus formulează esența Ortodoxiei din perspectiva neopatristicii: Ortodoxia nu se ridică deasupra celorlalte confesiuni prin orgoliul dominării, ci prin faptul că ea reprezintă un tot unitar în raport cu alte fracțiuni. Ortodoxia îi invită pe toți să se unească cu ea, în numele
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
aceea, nu se poate echivala nici măcar acest hibrid intitulat "ortodoxismul" cu ceea ce istoricul Keith Hitchins numea "o filosofie a culturii și o teorie a dezvoltării". Sintagma cea mai cuprinzătoare cu privire la raportul dintre tradiția religioasă și națiune rămâne cea conturată de teologul Dumitru Stăniloae, Ortodoxie și românism. Într-un context al multiculturalismului și al lui political corectness, al globalizării endemice, o privire critică, lucidă asupra proiectului romantic al ideii de națiune se reclamă cu atât mai mult a fi făcută. Un recurs
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
din pleiada de patrologi și istorici ai creștinismului antic care-i mai cuprindea pe: Teodor M. Popescu, Ioan G. Coman, Iustin Moisescu, Dumitru Fecioru, Olimpiu Căciulă ș.a. Plecând de la ideea lui Bulgakov potrivit căreia lumea este Sofia în formă creată, teologul Dumitru Stăniloae consideră că națiunea are drept fundament "un model dumnezeiesc etern", model pe care națiunea trebuie să-l realizeze la modul absolut. Un aspect grav apare în momentul în care "diversificarea omenirii în națiuni ar fi o urmare a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ontologică potrivnică lui Dumnezeu -, datoria oricărui creștin constând tocmai în implicarea sa pentru scoaterea umanității din această stare de păcat. Se ridică, acum, o întrebare firească: oare "diversificarea omenirii în națiuni" constituie un păcat sau o consecință a păcatului? Răspunsul teologului român este revelator în acest sens: "Națiunea, în faza păcatului, are manifestări păcătoase, pentru că natura omenească în general, cu toate diversificările în care se înfățișează, este păcătoasă. Scoaterea oamenilor din starea păcătoasă nu se face prin anularea calităților naționale, ci
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
transmis într-un cadru eclezial, printr-o participare efectivă a credincioșilor, într-un mod viu și practic, prin mărturisire și rugăciune. Într-adevăr, această transmitere nu poate fi numai opera, prin excelență teoretică, a unei autorități bisericești sau a unor teologi. Conținutul și modul de transmitere a Tradiției trebuie să-și evidențieze caracterul lor mântuitor, ajutând pe credincioși să înțeleagă că "mântuirea lor depinde de ajutorul lui Hristos cel mărturisit cu toată convingerea, cel a cărui putere este primită și exprimată
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
păcatele în numele lui"15. John Meyendorff consacră un capitol extrem de important aspectului privitor la Taine și ierarhie în Biserică, pornind de la cartea lui O. Cullmann, Saint Pierre, disciple, apôtre, martyr (Neuchâtel-Paris, 1952), lucrare a cărei miză vizează dialogul ecleziologic 16. Teologul rus consideră pe bună dreptate că problema Tradiției și cea a a ierarhiei post-apostolice este strâns legată de natura sacramentală a Ecclesiei, atât sub raport istoric, cât și doctrinal. Exegeza romano-catolică consideră pasajul de la Matei XVI, 18 despre întemeierea Bisericii
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
elitei intelectuale creștine era una foarte clară: mărturisirea credinței că Sfântul Duh a grăit prin Sinoadele Ecumenice; că oamenii fie ei episcopi și patriarhi sunt supuși greșelii, că adunări de episcopi pot greși; că numai Biserica este infailibilă; că teoria teologilor ruși moderni asupra autorității și asupra criteriului de adevăr în Ecclesia constituie o eroare primejdioasă; că, cel puțin, pe temeiul deciziilor Bisericii din timpul celor șapte Sinoade Ecumenice se poate dialoga cu oamenii de bună credință și cu pregătire teologică
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
moderni asupra autorității și asupra criteriului de adevăr în Ecclesia constituie o eroare primejdioasă; că, cel puțin, pe temeiul deciziilor Bisericii din timpul celor șapte Sinoade Ecumenice se poate dialoga cu oamenii de bună credință și cu pregătire teologică. Prezența teologului George Racoveanu și a revistei sale în peisajul interbelic erau salutare în măsura în care Biserica Ortodoxă era supusă unor provocări dintre cele mai diverse: de la duhul modernității care încerca să se infiltreze, prin vocea unor chiriarhi, în structura eclezială, până la dialogul ecleziologic
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
poate realiza cantitativ ecumenicitatea. George Racoveanu demontează această concepție aritmetică a ecumenicității, străină și periculoasă duhului Ortodoxiei, ea vădind o lipsă de contact cu realitatea vie a credinței și conducând, inevitabil, la pierderea semnificației majore a dimensiunii spirituale (duhovnicești). Astfel, teologul român repune în discuție o problemă esențială care vizează raportul dintre sobor; sobor ecumenic și ecumenicitate. Pentru o mai bună comprehensiune a ecumenicității, George Racoveanu își fundamentează întregul său demers hermeneutic pe o analiză riguroasă a unor fapte esențiale pentru
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Mărturisirea Patriarhului Dositeiu al Ierusalimului. Toate aceste mărturisiri, adevărate cărți simbolice, reprezintă, împreună cu catehismele, o sursă pentru cunoașterea credinței ortodoxe, dar nu un izvor principal. Se cunoștea tentativa catolică de a proba, invocând în susținerea propriei argumentații și opinia unor teologi răsăriteni, Andrutsos și Balanos, că Mărturisirea lui Petru Movilă era calchiată, ca metodă și fond, după catehismul latin al lui Canisius, cel mai răspândit în secolul al XVII-lea. Dacă teza catolică 14 se dovedește, aparent, validă, aceasta se datorează
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
noțiunile de supra-bun și supra-existent reprezintă negații afirmații, conținând o anumită descriere a lui Dumnezeu care este inconceptibil. Teologia apofatică se situează în orizontul experienței creatoare de unitate, precum taina comuniunii euharistice. Ca metodă, apofaza indică atitudinea adecvată a oricărui teolog: omul nu teoretizează, ci se schimbă 2. Dacă pentru Occident, lumea este reală, iar Dumnezeu ipotetic, fapt ce incită la căutarea argumentelor în favoarea existenței Sale, pentru Răsărit, lumea este cea care prezintă o existență îndoielnică, singurul argument al realității ei
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
identifică cu cea a Revelației. Evidența reprezintă modelul adevăratei cunoașteri trecute prin filtrul apofatic. Este vorba de noțiunea de cunoaștere vie, cunoaștere-viață, cunoaștere-iubire, în sensul teoriei lui Homiakov. Cu alte cuvinte, Adevărul nu se descoperă decât iubirii reciproce a tuturor. Teologul rus relevă enciclica Patriarhilor răsăriteni trimisă Papei Pius al IX-lea, în 1848: Păstrătorul Adevărului este tot poporul Bisericii, aceasta fiind formula noțiunii de sobor sau de colegialitate. De fapt, unitatea dintre rațiune și credință se stabilește pe măsura apartenenței
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ousia inaccesibilă și dynameis sau energeiai care pogoară până la noi. Se cunoaște importanța pe care o au puterile și energiile de care vorbesc Sfinții Vasile cel Mare și Grigorie de Nyssa în teologia bizantină propriu-zisă, după Dionisie Areopagitul îndeosebi la teologii secolului al XIV-lea. În contrapunct cu Eunomie care separa energeia de ousia divină pentru a o atribui Logos-ului, singura ființă creată nemijlocit de Agennetos (Cel Nenăscut), Sfântul Vasile cel Mare a susținut inseparabilitatea acestor două aspecte. Altfel, Dumnezeu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
-și originea în neascultare. George Manu avea sensibilitatea religioasă care îi permitea ca omul de știință sau savantul să nu elimine ex suppositione ipoteza Dumnezeu din demonstrația sa. Altfel spus, avea un ochi al savantului, dublat de un ochi al teologului, ce funcționau benefic în această ecuație. Din păcate, modernitatea a atrofiat într-un mod fraudulos ochiul teologului astfel încât ochiul omului de știință a intrat într-o sferă a autonomiei excesive, uitând complet de utilizarea factorului religios. S-a născut, deci
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]