5,413 matches
-
nici scena din Castelul Penitenciar, cînd Vania își imaginează dialogul cu căpitanul de jandarmi, și „se vedea refuzînd cu mîndrie și ferocitate să dea vreo lămurire asupra «activității sale revoluționare», dînd fiori de groază «călăului» în uniformă albastră, prin răspunsuri «teribile» la întrebările formale: - «Naționalitate?»... - «Sînt român»... - «A! Român? Sînteți supus al regatului vecin?»... - «Nu sînt supus nimănui [...] Disprețuiesc» - întrerupse fioros teroristul Ion Răutu“ (3, 19). Devine explicabilă folosirea numelui Ion în loc de Vania o dată cu titlul Jurnalul lui Ion Răutu, dar numai
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
un anumit gen de cochetărie inteligentă care îi sporește farmecul și o protejează de orice potențial exces narcisic. Oricât de întunecată și potrivnică a fost Istoria -, iar cele aproape nouă decenii de viață povestite în cadrul acestor convorbiri cuprind multe drame teribile, trăite individual sau colectiv - ea nu a alterat sensul unei existențe trăite după regula simplă a bucuriei - de cărți, de prieteni, de călătorii: "Niciodată nu m-am putut bucura singură de nimic. Nu îmi sunt suficientă, simt nevoia să fiu
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
intenția explicită a romanului, de a conecta planul istoriei particulare a familiei Vălean sensurilor unei familii arhetipale - "acasă" devine Cîmpia Armaghedonului în acord cu scenariul Apocalipsei unei lumi, parte integrantă din supra-istorie și din povestea umanității înseși. Această măruntă dar teribilă apocalipsă este trăită, cu un dramatism ce constituie unul dintre marile merite ale acestei cărți, de către fiecare dintre martorii ei, și, mai mult decât toți ceilalți, de Tabita, cea mai tânără dintre cei trei copii rezultați din mariajul forțat și
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
lume cenușie, fără speranță, dominată de frică și neputință? În registre diverse și pe tonalități variabile, fiecare dintre participantele la acest proiect literar contribuie atât la conturarea siluetei triste a femeii române în comunism, cât și la dezmembrarea unui mit teribil - acela al femeii "multifuncționale", pion central în dezvoltarea societății socialiste multilateral dezvoltate. Problematica genului este explorată cu onestitatea unei mărturii îndelung așteptate. Aproape fiecare autoare semnalează faptul că identitatea de gen determină percepții diferite ale acelorași evenimente, iar situația din
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Miloš Crnjanski sunt o apariție ce nunțează benefic ideea de avangardă istorică, fiind, în același timp, un eveniment important în sfera traducerilor în română a textelor reprezentative din modernitatea literară. "Orizont", nr. 1505/2008 Eseuri și fragmente Confuz, înnebunit, dezagregat... "Teribila întrebare cine anume sunt", este, pentru M. Blecher, autorul romanului Întâmplări în irealitatea imediată, interogația esențială, adresată simultan eurilor ce-i structurează conștiința - eul său real, biografic - scriitorul - eul ficțional. Alături de Urmuz și H. Bonciu, Blecher închide un triunghi incert
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de maestru anonim al unei epoci cvasi-indiferente, recuperat postum din umbra și ecourile tot mai pătrunzătoare ale receptării sale. Alternanțele dintre contemplare/ disoluție/ re- alcătuire în viziune a realității, conturează perspectiva centrală a fiecăruia dintre cele trei romane calibrate în jurul "teribilei întrebări cine anume sunt". Destinația călătoriilor eului prin/ printre lume și lucruri nu are niciodată o finalitate, iar momentele semnificative ale traiectoriei sunt, de fapt, evenimente stranii, veritabile spații onirice în materia fluidă a narațiunii. Romanul însuși devine o călătorie
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a cruzimii și a violenței, aducând cu sine un infern organic coagulat din esențele tari ale unor personaje insolite, apropiat de bolgiile estetizate ale Crailor de Curtea Veche. Memoria copilăriei și a adolescenței este strâns legată de prezența unor personaje teribile, ale căror gesturi șocante îi imprimă lui Ramses o viziune atroce asupra vieții. Această viziune rămâne permanent activă în nivelul de profunzime al narațiunii, fiind cu atât mai vizibilă cu cât povestea este generată printr-un fel de mărturie directă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
după cum îl numește Franco Ferrucci - și până la dramele surde din romanele lui Thomas Hardy, în care copiii eroului din Jude Neștiutul sunt uciși de un copil ca și ei, reprezentările acestei veritabile obsesii romantice delimitează o preocupare vădită pentru o teribilă și greu acceptabilă realitate. Excepțiile merită însă menționate, pentru modul în care acceptarea morții e la fel de neliniștitoare ca și negarea ei: "Draga mea soră Ora, îți trimit această fotografie în scrisoarea lui Roy. Îți voi scrie și eu una în
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
am chemat medicul. b. Aseară, Ion se simțea rău și l-am chemat pe medic 167. (15) a. Cum îl fac pe un băiat din școală cu mine să mă placă? (http://sfaturi.eva.ro) b. Scene de un dramatism teribil în momentul atacului armat de la Brașov: o martoră a povestit cum le-a văzut pe cele două victime imediat după ce au fost împușcate. "Plecasem să cumpăr ceva de mâncare pentru șeful meu și, la un moment dat, am auzit împușcăturile
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de discipoli și nu de o calitate intrinsecă a liderului. Interesele private și materiale ale celor mai mulți oameni se opun devoțiunii persistente față de lider. Oamenii trebuie să-și îndrepte atenția către alte chestiuni precum locurile de muncă sau locuințele. Cele mai teribile crize nu durează mult sau cel puțin oamenii nu rămân în mod continuu conștienți de existența acestora. Dacă oamenii simt că se află într-o etapă de criză acută, atunci caută să schimbe aceste condiții. În măsura în care carisma apare în perioade
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
cu Utilitatea, cu Tehnica, cu Vizibilul și Practicul. Nu e cumva această adulare a utilului, a „practicului”, nu altceva decât o formă evidentă și generalizată a decadenței, „formă” anunțată deja de un Nietzsche la sfârșitul secolului al XIX-lea, profet teribil al scufundării sale europene și nu numai, Încă o dată, În adorarea acelui vițel de aur pe care Aaron a reușit să-l re-Înalțe pe piedestalul credinței mulțimii rătăcite În deșertul oricărei credințe, În timp ce fratele său, Moise, iluminatul, „aventurierul”, Întârzia nepermis
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
primat ciudat care s-a rupt de congenerii săi, prin nu știm ce accident fizic sau cosmic, prin nu știm ce „aruncătură de zar a zeilor, a lui Zeus”, cum credea Heraclit?!...Ă 8 Ceea ce nu Înțelegem!... Și această spaimă teribilă a „neînțelesului”, de parcă am fugi, ca În medievalitatea timpurie, de taifunurile holerei ce Înainta victorioasă pustiind satele, cetățile, holdele și căminele. Nu este cumva, această „isterică nesiguranță” față de ceea ce e „neînțeles”, una dintre ultimele consecințe, nu ale victoriei raționalului și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Democrit și alți șefi sublimi de școală Îndrăzneau să cuprindă „totul”, ce nu era decât Unul și, În ființele lor de carne și nervi, cosmosul, care azi ne umple de o ciudată admirație impregnată de o insesizabilă oroare - În fața disproporției teribile ce se instalează Între făptura noastră și infinitul firmamentului vizibil și invizibil! - da, În ființele lor rătăcitoare și calme, „bolta” vizibilă, ca și principiile ei, se reflectau Într-o unitate perfectă. Și „falsă”, poate, văzută printr-una dintre acele „refracții
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
bineînțeles explozie În creierul meu pentru că venea din partea unei „autorități”, dar și pentru că se potrivea cu propria mea părere despre mine, În perfectă - și sinistră! - concordanță cu bietele mele scrieri de atunci, cu grava mea stângăcie comportamentală și socială, cu teribila bănuială a Eului meu, aflat În crize sceptice, că „marile mele calități”, Încă defel omologate, se află În perfectă discordanță, nepotrivire, nu numai cu „lumea comunistă, stalinistă românească”, dar... și cu lumea În general! Un mărunt, biet tinerel paranoid ce-
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
instrumentul limbii, elementele esențiale ale firii și devenirii sale, ceea ce numim „temele” sau „motivele” abisale: iubirea, ura, zeii, prietenia, instinctul păcii și al războiului, justiția, injustiția, singurătatea, deliciile și torturile memoriei și alte câteva. Evident, Grecii, acești „copii precoci și teribili” ai umanității, le-au Împrumutat și „fețe umane”, ușor monstruoase, acestor „teme”, nesuportând Întotdeauna purul abstract și, Încă o dată suntem nevoiți a omagia geniul enorm, sălbatic, al lui Abraham, care, cu secole Înainte de poeții și geometrii greci, a gândit, a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Sigur, În acel lung deceniu al treilea al vieții, Între 18 și 30 de ani, nu aveam de unde să știu că „atracția literelor” se va confunda cu o luptă acerbă pentru libertate. Libertatea me individuală care se câștigă cu eforturi teribile și, În primii „timpi”, nu pare a servi la mare lucru, dar care, odată „instalată”, Îți acordă, ca În basme, acea prerogativă a „invizibilității”, cum e scufia fermecată din basmele lui Grimm: oriunde ți se află trupul, pe un vârf
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
că ne-am ucis sau marginalizat profeții! Că nu-i mai recunoaștem, că vocea lor - a Poeților, de exemplu, sau a „nebunilor” din științe și artă! - se Îneacă În hărmălaia „bunului-simț” a atotputernicei mass-media?! De ce ne prezintă această oglindă „neagră”, teribilă, a „feței noastre”? La ce ne mai servesc „noile instituții”, democrația, libertatea, inculcate miilor, milioanelor de contemporani, la ce e bună dezvoltarea tehnicii, care „va face omul mai liber și munca mai ușoară”? (Vai, se pare că munca nu devine
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ori de generații servile, pe acești zei ce Îi irită mai tare este propria imagine, aroganța altor zei, prezența unui „alt orgoliu” când se așteaptă la ofrandeă Da, l-aș fi privit În ochi, i-aș fi susținut privirea-i teribilă, tocmai În ciuda acestui fapt, adică a insuportabilității ei, așa cum e privirea unor nebuni: rozete colorate ce se rotesc, discuri care nu primesc lumină sau imagini, ci aruncă În spațiu scântei și culori stridente parcă râzânde de spectacolul amuzat și ridicol
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
unui mormânt uitat. Eul ca portavoce a personalității, dar nu cumva și mai ales În momentele de acut pericol, de criză reală a persoanei, de scufundare a tuturor criteriilor care făcuseră până atunci o posibilă supraviețuire, nu cumva... În acele teribile secunde sau ceasuri când avem penibila senzație că plutim cu capul În jos - ca unii piloți de avioane supersonice -, nu cumva atunci, sub acel Eu, atât de cunoscut, de Îndrăgit și disprețuit În același timp, apare un... alt Eu? Numit
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În amploarea și În Întreaga ramificație a tuturor consecințelor care decurg din aceasta - lumea, pătura intelectuală. Un stat național, o comunitate, oricât de amplă, are și trebuie să aibe reflexele unui singur individ, mai ales În acele momente, rare și teribile, ale unei crize istorice, ale unei crize ideologice; ei bine, ce face un individ, să spunem, care comite o eroare capitală, o crimă, o lezare profundă a normelor de conviețuire umană? Dacă acest individ are puterea de a-și contempla
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
posedă un minim mister existențial, o minimă abilitate de a „imita existența”!... De a o imita nu pentru a deveni credibilă acea ficțiune, ci tocmai, paradox ultim pentru naivii adevărați, pentru a o destabiliza, „descalifica”, pentru a detrona În sfârșit teribila existență din tronul ei maiestuos În aparență, al cărui lemn sau bronz sau aur milioane de „credincioși ai vieții” le cred veritabile! Da, Parisul a fost, pentru mine, pur și simplu neschimbat, Într-un fel, față de fostul adolescent În ale
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
veșnică problematizare a aceleiași chestiuni de partea germană cu care, noi, Românii, În ciuda atâtor lucruri „care ne separă”, avem totuși unele asemănări frapante În istoria modernă și recentă - constituirea târzie, foarte târzie Într-un stat unitar și, mai recent, experiența teribilă, ca să zic așa, a unei „catastrofe ideologice”! O „greșeală de diagnostic” asupra situației actuale ne poate costa mult mai scump decât avatarurile pe care le atrage după sine „o fericită prăbușire politică, economică, socială”, cum am trăit-o noi după
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mele, după o expresie a lui Hamlet, nu numai că au cuprins, dar au și suportat! Deoarece rostul nostru ascuns, tăcutul nostru eroism, al celor care „creăm din nimic!” este acela de a suporta ceea ce, În fulgerări ciudate, scurte, uneori teribile, Întrevedem din uriașul mister, fenomen, uragan, ce se cheamă viață!... Sau ființă! Am mai amintit acel citat din Nietzsche pe care l-am pus În exergă la romanul meu Îngerul de gips, apărut În ’73 și care trebuia, Într-un
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai sus, și nu numai pentru țara noastră, ci pentru toate țările din Est, căzute, ca și noi, sub puterea Rusiei sovietice, dar, cred eu, vedea și Înțelegea drama românească - ca și Blaga, Închis În cetatea roșie! -, ca una dintre teribilele și „absurdele” dictaturi și „năvăliri” pe care populația și populațiile românești le-au suferit, suportat și, până la urmă, absorbit, de-a lungul acelui mileniu și mai bine de când Aurelian și-a retras trupele și administrația la sud de Dunăre. De
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
totală la orice formă a luptei sau a Împotrivirii, În indiferent ce formă, și o supunere - o supunere nu față de forțele vizibile, convenționale, fizice, ci față de istoria, de capriciul ei grosolan - și, În astfel de momente, istoria - Istoria! - Îți arată teribila-i față, ieșind din cețurile prezentului ca o zeiță antică, dezarmându-ne și bulucindu-ne În cortegii uriașe, oarbe, pur instinctuale, robi ai unei fatalități ce nu poate fi contrazisă. Tipică acestei apatii este nu numai abandonarea oricărei Împotriviri, dar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]