33,401 matches
-
ritmul de creștere, se manifestă din ce în ce mai mult caracterele sexuale secundare (primele menstre la fete și ejaculările spontane la băieți, pilozitatea pubiană se extinde, cea axilară începe să se dezvolte, se modifică vocea, care, la băieți, devine aspră, nemelodică, inegală ca timbru și tonalitate etc.). Se dezvoltă sentimentul de independență, viața interioară devine preponderentă; caracteristice pentru această perioadă sunt dezvoltarea imaginativă și o mai mare aventurare a intelectului în diferite domenii. Postpubertatea, cuprinsă între 14 și 15 ani, se caracterizează prin instalarea
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
minte, propriul trup. Nu puteam face nimic. Eram furios și stăpânit de o mânie oarbă, cauzată de propria mea neputință. Și în tot timpul ăsta, vocile îmi răsunau din ce în mai clar în minte. Fiecare cu glasul său, cu timbrul său, fiecare independentă și clară. Individuală. Toate intonând același "imn": "Nemuritor". Mă simțeam ca un copac pe care o voință de nestrămutat cresta însemne de altoi, care de nicăieri începeau să se lege de mine și de sufletul meu, forțându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
răsfoind reviste specializate ca să-și găsească coafura perfectă înainte de întâlnirea cu foarfeca. Geraldine merge direct spre un bărbat tânăr, cu părul închis la culoare, castaniu și lucios, prins pe spate într-o coadă de cal. ― Geraldine! spune el, cu un timbru puternic de bariton, oprind föhnul și plecând imediat de lângă clientul lui. Ce mai faci? O sărută pe ambii obraji, e evident că Geraldine e o clientă specială, că vine aici de ani de zile. ― Ea e Jemima, îi explică Geraldine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o scrisoare azi-dimineață. Lauren aruncă cumpărăturile pe masa din bucătărie. ― Hmm? Unde e? ― Am lăsat-o pe măsuța de cafea. Lauren vine și dă la o parte o revistă, după care scoate la iveală un plic mare și maro, cu timbre de Londra. Inima mi se oprește în loc când mi-l dă, numai dar nu e de la Ben. E de la Geraldine, aș recunoaște oriunde scrisul. Rup plicul, îl deschid și scot din el un decupaj dintr-un ziar și un bilețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
legătura cu ei. — Da’ Jack? El mai joacă? — El? Îl vezi tu pariind? Exact atunci apăru Jack de după colț, cu scrisoarea-n mână. Purta un pulover, o pereche de pantaloni uzați și niște ghete de box. — Hogan, n-ai un timbru? Întrebă el. — Dă-mi scrisoarea, spuse Hogan. O trimit eu. — Auzi, Jack, spusei eu, tu nu pariai pe mârțoage cândva? — Ba sigur că da. — Știam eu. Știu că te mai vedeam pe la Sheepshead. Și de ce te-ai lăsat? Întrebă Hogan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fetișizare subiectivă a valorii unor obiecte. În mod subiectiv li se atribuie o valoare de vânzare pentru sume exorbitante de bani. În felul acesta, în loc de bani, se stochează obiecte care pot fi vândute pe sume fabuloase. Aici se pot încadra timbrele (mărcile) poștale și picturile. Ce este o pictură, un tablou: o pânză pe care s-a desenat ceva, care poate fi utilizată ca obiect decorativ, interior (de atârnat pe perete) și pe care o poți privi. Nici într-un caz
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
-o la spate... O ai, da? Sigur? OK, acum o să amestec cărțile. Cărțile zburară și bătaia din aripi se auzi. — Lucrurile nu sunt Întotdeauna ceea ce par, intonă Rupert. Și nu Întotdeauna primești ceea ce alegi. Altcineva poate să aleagă În locul tău. Timbrul vocii i se schimbase total. Era mai adânc, rezonant, ca al unui bărbat mult mai În vârstă. Citise o carte clasică pentru magicieni, Expertul la masa de joc, și știa că, cu ajutorul iluziilor, Îndemânarea se află În mâini, În ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o persoană care n-ar simți nici cea mai mică nedumerire printre streini, cu mâinile fără mâneci în mânuși lungi, cu fața pudrată prea mult. A fost întrebată ceva de profesor și a răspuns cu un glas melodios, cu un timbru ușor, tremurător, franțuzesc. Răspunsul, cu toate că încetișor, era dat fără ezitare, întreg, explicit. Însă cu tot glasul franțuzesc și sigur, picioarele dezvelite și fardul mi se păruseră exagerate. Și în altă sală, în aceeași zi, impresie diferită. Pe neașteptate o zării
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
un aer de ușoară superioritate. Nu mai eram impresionat de vreun aspect de-al ei. Odată o fată o întrerupse cu o voce răgușită și întrebuințînd mulți "la dracu" în vorbă. "Sora mea Elena", prezintă Irina fără să încerce cu timbrul vocii să o scuze. Altădată, Irina făcea planuri pentru viitorul nostru, fără să mă numească pe față. "O să mă scol târziu, să mi se aducă la pat cafeaua cu lapte." Orice socoteală de viață tihnită mi s-a părut totdeauna
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
iepurește într-un curcubeu de culori. Îmi place Dascălul... Are picioare de două ori mai lungi ca pantalonii și mâinile de două ori mai lungi decât mînicele. E cel mai înalt din toți și pare făcut numai din chibrituri. Apoi timbrul vocii îi este de "biserică". Numai timbrul. Cuvintele îi sunt lumești. Minte cuprinzătoare, imaginează cu ușurință spiritele celorlalți. Marți. Suport mai ușor pe Dascălul. Seara a venit la mine la pat cu o bomboană... Irina, lângă mine, citește ce scriu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
place Dascălul... Are picioare de două ori mai lungi ca pantalonii și mâinile de două ori mai lungi decât mînicele. E cel mai înalt din toți și pare făcut numai din chibrituri. Apoi timbrul vocii îi este de "biserică". Numai timbrul. Cuvintele îi sunt lumești. Minte cuprinzătoare, imaginează cu ușurință spiritele celorlalți. Marți. Suport mai ușor pe Dascălul. Seara a venit la mine la pat cu o bomboană... Irina, lângă mine, citește ce scriu. O amuză. E bună, așa de bună
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu care de obicei nu poți vorbi decât lucruri umile (despre muzica de la grădina publică sau despre cofetăria centrală), și să suporte, mai ales, omul care n-a mers poate niciodată pe drumul preocupărilor ei, care râde poate cu un timbru prea greoi (căci nu era nimeni de care să nu ne batem joc, și mai mult ca sigur, de-aș fi fost de față la întîlnirile lor, aș fi sugerat Irinei vreun aspect de-al lui ridicol, ar fi râs
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și Hacik, așa de străin și totuși atât de apropiat de peisagiul acesta, că nu l-aș putea închipui în alt loc. Un om ridicol: mic, subțire, păros, cu sprincenile împreunate, fără vârstă. Limbaj amuzant, dar și mai amuzant e timbrul vocii, pe care nu-l pot reda prin scris. O caracteristică are că te salută ori de câte ori te-ar întîlni, și te întîlnește de o sută de ori pe zi. Prima dată l-am descoperit pe o bicicletă, cu o cutie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
gesturi sublime, fără inspirație profetică. Într-adevăr, ce sunt cuvântările lui Salazar - texte îndelung meditate, calm scrise, moderat rostite - pe lângă neistovita oratorie a unui José Antonio de Almeida? Cum îndrăznea acest cărturar să vorbească maselor cu același lexic și același timbru cu care vorbise studenților de la Coimbra, maselor portugheze care fuseseră ani de-a rândul dinamizate, posedate, isterizate de verbul frenetic al lui José Antonio de Almeida?!... Și cu toate acestea, Salazar, îndrăznea să rămână el însuși: un dictator care nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
spună că sunt bucuroși sau că sunt triști. Acuma nu mai sunt scrisori, ci doar email pe calculator..., dar mie îmi pare rău că au dispărut și măcar noi ar trebui să trimitem, așa, ca înainte, scrisori pe hârtie. Și timbrele erau frumoase. Le lipeai cu limba. Așa, au intrat cei doi pui de mierlă în acea cutie poștală întunecoasă și au găsit scrisorile de hârtie. Era comod, era moale pe ele și au rămas acolo. Numai că oamenii au venit
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
lungi ale tavanului. O umbră i se postă în față. Pe fundalul luminii proiectate de flacără, văzu aplecându-se asupra lui chipul unei femei. — Te-ai trezit. Bine! auzi în galo-romană, însă cu inflexiunea tipică a helveților. Glasul, cu un timbru puțin aspru, îi păru a fi al unei femei nu foarte tinere. — Ți-e foame? Gura sa încleiată părea să se deschidă cu greu pentru răspuns. înghiți înainte de a vorbi. Nu... sete! Mi-e foarte sete. Femeia, care îngenunchease lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sau, mai exact (fiindcă cuvântul este pe de o parte debil și pe de alta impropriu), i-l ador numai întrucît este expresia ființei ei intime: senzații, emoții, imaginație, turnura spiritului - femeia din ea. Opiniile, ideile ei, dacă n-au timbrul vieții ei, mi-s absolut indiferente, deși tot ce spune mi se pare inteligent (și desigur este, căci acum trei ani, când n-o 1 A abhora - a detesta, a avea oroare de... (fr. abhorrer). iubeam, era inteligentă). Mai mult
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
întotdeauna vreau să public. E vorba de felul în care doresc s-o supun revistei spre publicare. De fapt, numai despre asta-i vorba. Cred că știu. Știu foarte bine că știu. Vreau să ajungă la revistă fără să folosesc timbre sau un plic galben. Dacă e o descriere adevărată, ar trebui s-o urc în tren, poate să-i dau un sandviș și ceva cald într-un termos pentru drum, și asta-i tot. Ceilalți pasageri din vagon trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
răposați. Îți lua ceva să te obișnuiești. Suc de grapefruit bea dintr-o cutie cu două găuri triunghiulare ținută pe pervaz. Draperiile se desfăcură când se Întinse și privi afară. Fațade continue de piatră brună, balustrade, bovindouri, fier forjat. Ca timbrele din album - rozul fumuriu al clădirilor anulat de negrul greu al grilajelor, al burlanelor de tablă. Cât de deosebit de greu atârnă viața umană aici, În forme de soliditate burgheză. Tentativa de permanență e tristă. Acum zburăm spre lună. Oare chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de muncă. Copiii au fost sechestrați și deportați pentru exterminare. Era foamete. Morții erau aduși pe trotuar și zăceau acolo În așteptarea căruței de cadavre. În mijocul a toate acestea, Rumkowski era rege. Își avea propria curte. Tipărea bani și timbre cu portretul lui. Avea serbări și piese organizate În cinstea lui. Existau ceremonii la care el purta veșmânt regal și mergea peste tot Într-o caleașcă stricată din secolul trecut, foarte ornamentată, aurită, trasă de o mârțoagă albă pe moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o dovadă că se poate număra infinitul cum îmi pot număra și eu viețile nu cele care nu au fost nici cele care nu vor fi cine știe poate că o scrisoare îmi pot permite la urma urmei nu am timbru nici cutie poștală nici măcar nu știu cum să împăturesc cerul m-am amestecat cu verdele sub înaltul gândului tău locuiesc pajiști în care florile șoptesc iubire plugarul din mine răstoarnă brazde și așează semințe aleargă cu disperare între nesfârșire și clipă oboseala
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fudul. Impresia agresivă pe care o lăsa se datora, cred, ochilor, care erau mult prea apropiați. Ia ascultă! Ești de la serviciul de detectivi, nu? O voce pe care n-o puteai uita prea ușor. Nu se bîlbîia, dar avea un timbru dur; Îți lăsa impresia că i s-a adunat prea multă salivă În gură. Aha! Era vocea de la telefon; care mă solicitase din partea femeii. El continuă să-mi zîmbească, dar eu nu i-am răspuns pe loc. Eram consternat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o cabină telefonică. Între cele două ghișee din față stătea scris: MANDATE POȘTALE CEC ASIGURĂRI PE VIAȚĂ La ferestre atîrnau perdelele din bumbac, murdare. Într-un colț se putea citi: ASTĂZI ÎNCHIS. Nu era deschis decît ghișeul pe care scria: TIMBRE COLETE TELEFON Un bărbat cam la vreo patruzeci de ani, probabil dirigintele oficiului, care curăța sau repara o ștampilă, mă privi atent. Se simțea miros puternic de petrol lampant, probabil de la o sobă defectă. Un camion de vreo zece tone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
petrol lampant, probabil de la o sobă defectă. Un camion de vreo zece tone trecu pe lîngă noi cu viteză de făcu să se cutremure pămîntul; Încetini Însă brusc (poate era mașina mea În cale). Pe cînd Îmi Întindea cele zece timbre de cîte cinci yeni pe care i le solicitasem, l-am Întrebat nonșalant dacă e adevărat că familia M și-a schimbat mașina de curînd. Obișnuiam să pozez În comerciant În asemenea situații. — Mașina? Bărbatul Își mută privirea de la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-i om rău, adăugă soția. — Dar dumneavoastră ? Nu v-ar plăcea să aveți mașină? V-ați distra de două ori mai bine, sînt sigur. E mult mai avantajoasă decît asigurarea pe viață. — SÎntem prea bătrîni ca să mai Învățăm să șofăm. Timbrele dumneavoastră costă cincizeci de yeni. I-am Întins o bancnotă de o sută de yeni și am rugat-o să-mi dea restul cît se poate de mărunt. — Am auzit că afacerile domnului M sînt prospere. — Așa se pare, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]