4,331 matches
-
prost! Nu cred o iotă din povestea asta, dar ție cum Îți zice unul o vorbă de-ți moaie inima, ești În stare să crezi orice.“ Și chiar așa era: Îl apuca furia și Înjura și blestema, și-atunci Îi trînteau o minciună cît toate zilele să-l Înduioșeze și era-n stare să dea tot ce-avea. Păi, n-a venit ticălosul ăla bătrîn, Rufus Porter, fratele lui Mel Porter... vorba ceea, dac-o fi un Dumnezeu În ceruri, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Power ai politicii și Puterii românești (Power vine, pentru cei care încă nu știu, de la Putere, cu „P" mare) se completează de minune. Cel mai curajos și cel mai acerb critic al deciziei Schengen a Uniunii Europene, de a ne trânti ușa în nas, după ce ne-a luat sub aripa sa protectoare în 2007, ca pe-un pui de curcă chior, Teodor Baconschi, declară cu strălucirea-n ochi și cu cei trei trandafiri rituali ai PDL în mână: „Eu, preafrumoasă Elena
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Ești di la tiliviziune? Da. Daaaa? Atunci, ia, afară, haide-te, s-o terminat totu', acuma la revedere, mă ia țiganca de-o aripă, și nici n-apuc să zic ceva, că mă aruncă haiducește afară și trosc, îmi și trântește ușa drept în nas. Cine dracu e asta? întreb eu, încă lejer năucit. Cum, domnule, matale nu știți? Vai de mini, e chiar soața lu' marili rege Cioabă. îmi explică o țigancă, în timp ce- și face repede o cruce
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
luni înainte. Dacă o să vrea exclusiv carne dezosată, atunci pe șase luni. Prilejul se ivi de la sine. Am intrat în cameră ieșind de la baie și, cum erau mai multe ferestre deschise, ușa mi-a zburat din mână și s-a trântit cu zgomot. Cât ai zice pește madam Cioplan s-a înființat la noi: - Nu v-ar fi rușine! De când ați intrat în casa mea mi-am pierdut liniștea. Vă sculați cu noaptea-n cap, consumați o grămadă de apă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Caritasul ne-a dezechilibat bugetul. Suntem nevoiți să trecem pe slănină vrac și macaroane cu varză. Fierbem o halcă de de slănină de patru kilograme, o scoatem și introducem varza mărunțită. La desert avem câte un calup de marmeladă. Ne trântim apoi în pat și ascultăm un Beastie Boys, din 1986, You gotta fight for you right to party. Pe peretele blocului urcă mii de omizi grase, păroase, verzi. În drumul lor spre fluture se târăsc către cer și, dacă găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
asta m-am dus la Biblioteca Pedagogică, în Cișmigiu. Încă era cald, așa că bibliotecarii enervați de cititorii din sala de lectură, care nu aveau altceva mai bun de făcut decât să buchisească, deschiseseră larg ferestrele, să fie curent, să poată trânti ușile. Spre norocul meu, îi cunoșteam pe toți din timpul facultății, așa că nu au protestat prea tare când le-am cerut Puterea vârstei - un jurnal al Simonei de Beauvoir în care-și povestea hălăduielile ei premarxiste cu Sartre. În sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
povestea hălăduielile ei premarxiste cu Sartre. În sala de lectură intră o tipă creață, vopsită negru, haine negre, lălâi, pantofi cu talpa cât cărămida, ochii încondeiați cu negru și plină de coșuri. Ducea un braț de cărți, așa că ușa se trânti în urma ei, iar ea, șocată, scăpă toată bibliografia pe jos. Am sărit să o ajut și mi-am dat seama că, deși ochii imenși, albaștri, i se învârteau ca o morișcă în cap, era drăguță, provocatoare. Doar că era slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în asta? Am acceptat, deși pantofii ei butucănoși, cu o talpă de 10 cm mă inhibau. Parcă erau coturni grecești sau geta japoneze. Deci am ieșit cu puștoaica înălțată artificial cu un cap peste mine. Ca să reduc ridicolul, m-am trântit pe o bancă. Nu prea i-a convenit: era ahtiată după mersul pe jos. Avea un fular remarcabil, care o vindeca de orice bănuială de feminitate. Nu ne-am dus în Cișmigiu, ci în parcul Izvor, evitând privirile indiscrete. Stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
iubesc! Să te duci la dracu-n praznic cu iubirea ta stupidă. Bine a zis mama că o să mă nenorocești! Orice declarație de-a mea o enerva și mai mult. Ajunsese la blesteme grele și simțeam că turbează. Mi-a trântit telefonul în nas. L XXXI M-am întors în casa de paiantă a lui tanti Cucu. Mătușă-mea a avut grijă să-l cheme pe taică-meu, de la Arad, să facă o sfeștanie. Părintele a luat avionul și într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ușii, ciulea urechile și căsca dezaprobator: era clar că-mi ținea partea. Apoi Piratul sări de pe pat și, mutându-și broboada de pe ceafă pe frunte, dădu fuga până la Steluța după patru trandafiri și-o sticlă de Riesling demisec. Poarta se trânti în urma ei, clătină gardul de tablă verde și chiar agită frunzele obosite ale salcâmului. L XXXII Carevasăzică rămăsesem singur în palatul de paiantă de pe Muzicuței numărul 2. Tanti Cucu încercase să mai rămână în București o vreme, chipurile ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mă atinge! nu mă atinge! cheamă pompierii să mă dea jos de-aici! nu vreau să mor! Aham, acum realizam că elevii mei erau niște mielușei. M-am întors bine dispus și mirosind a șprot afumat în clasă. Coblizanii se trântiseră de-a lungul coridorului și fumau desfigurați de plictiseală. I-am privit cu drag și m-am decis să-i trezesc la viață: care ziceai, mă, că ai un cuțit? Au ciulit urechile, s-au fonfăit câteva minute, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
frunze fără coșciuge și Internatul 2 atât de confortabil cu cărămizile-i aparente și albul murdar al câinelui din poartă urmărit de piciorul asistentei Fufi, posesoarea acelui hohot legendar: două săptămâni oaspeți-salvatori, după care vă dăm la rezidenți, și ieși trântind ușa fără clanță. Când iarna era destul de ușoară ca să ne aruncăm un halat bejuliu direct pe piele și să ne strecurăm printre gardurile moarte până la bolovanul de unde telefonam salvatorilor, așteptând cuminți mai apoi lângă ruinele vorbitorului verde-montan (care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
călătorească pentru că o încânta programul artistic al cerșetorilor. Striga după ei: unde o ștergi, târtane? Vino să te omenesc! Își răsturna poșeta-valiză în poală și, dintre piepteni, oglinjoare, pietricele și dopuri de sticlă alegea câteva monede pe care i le trântea în palmă boschetarului, rânjit și el ca tot vagonul. În cele din urmă am fost nevoit să o sun pe Maria: dacă nu venea s-o ia, s-o țină undeva în liniște, riscam s-o pierd prin București. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
subsol. La o masă joasă, cu bereta-joben verde dată pe ceafă, marele șef, Iolescu, profețea. Cu boticul pe genunchiul său, domnișoara Clito îl sorbea din priviri. Obraznic, un Motorola 369B făcea cu ochiul de pe singurul scaun rămas liber. Aici se trânti plin de hotărâre Leo și ceru un lichior cu votcă de ananas. Șeful râse, iar pulpele lui Clito puțin se desfăcură nervos. Se discutară apoi cu aprindere profețiile cu pupăza cu veverița și cea despre taifunul de la Brăila. Făptura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
peste tot și păianjenii mari din colțuri. Într-un fel m-am resemnat - zâmbi în sine - Adelina întotdeauna a ținut să-mi precizeze că m-am căsătorit cu un bărbat castrat. O ploaie de petarde răpăi scurt și Leo se trânti pe pavaj. Extrase cu dibăcie casca cu ștampila universității și începu o înaintare sincopată: salt înainte-culcat-târâș-pe coate-salt înainte. Totul decurgea bine; situația amenința să rămână sub control. Momentul critic se ivi de-abia când, epuizat psihic, pechinezul se ridică pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pălincă și să spăl un pahar. N-am apucat să termin treaba: pe lângă mine a trecut în mare viteză nea Fane înjurând și ținându-și palma peste ochi. A ieșit din curte val-vârtej. Poarta greoaie din lemn putred s-a trântit în urma lui. Tabla verde a gardului s-a cutremurat, salcâmul din străduță a clămpănit din crengile jerpelite. Copacul ăla întotdeauna îmi păruse o cobe. C XXXIII Îl trezi o bufnitură, urmată de un zgomot de sticlă spartă. Motanul cenușiu sărise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a agățat firul de la frigider, a smuls priza din perete - noroc că pantofii îi erau mult mai grei decât corpul. Se balansa ca un hopa-mitică și revenea în poziție verticală. Fericită că nu-și rupsese ceva, a ieșit din casă trântind ușa. O bucată mare din zidul de paiantă s-a prăbușit pe masa din bucătărie. Prin spărtură puteam zări poarta din lemn putred de care se agăța cu disperare tot gardul verde. Noroc că nu era tanti Cucu acasă - ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mișcați-vă și treziți-i pe toți și scoateți-i la Înviorare, fuga! Cei doi care au dormit Îmbrăcați Își Încalță la iuțeală pantofii pe picorul gol și o zbughesc pe ușă strigând: „Deșteptarea, bă!“ Bat În uși și le trântesc de perete, forfota unei dimineți obișnuite dintr-un internat se aude crescând În urma lor. — Și tu, Radule, deschide fereastra, nu vezi că pute aici ca-n grajd? Radu, adică cel Îmbrăcat În pijama, se duce și deschide fereastra. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
obiecte Îl interesa din ce sunt făcute și ce semnificație are fiecare parte componentă. Aici lucrurile sunt simple și nimic nu e neobișnuit; conceptul de Cultură materială e luat ad litteram și nu cred că numai pentru atât l-au trântit la examen. Oamenii, În schimb, fiecare individ În parte, nu masa, alcătuiesc Împreună cu numele lor un fel de tot-uri istorice. Omul trăiește În prezent, numele lui vine de undeva, din vechime. Întregul astfel alcătuit și analizat Într-un anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
povestească totul Încă din război; În fond tu nu asta Îl rugaseși să-și amintească. Probabil că acest rezumat e un punct obligatoriu de trecere pentru orice fel de poveste. Îl Întrebi, de exemplu, cum a fost când l-au trântit caii din căruță În vara lui 54 și el Începe: „Când eram În război...“ urmând să facă abia după aceea legătura cu anul 1954. Multe fire trebuiesc, probabil, urmărite din acel punct până În acel punct pentru a mai avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
despre el ghidul local, bătrânul e un om foarte elevat.“ „Adânc elevat!“ - Încuviințase fotbalistul. Săracul, ce moarte! G. Identitate personală Spuneți-mi, ce e trupul? O frază de mine inventată spre-a mă supune ei? — Nu, nu, nu, repetă bătrânul trântind cu pumnul lui osos În masă. Nu există nici un Popescu de aici din sat care să fi pierdut sau părăsit vreun copil la vremea de care-mi zici. Gelu se mulțumi să-l privească fix și să-i spună, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
motive - eu, fată curajoasă și cu sprâncenele ridicate prima dată și iar lăsate În jos i-am vorbit pe un ton destul de clar ca să-mi Înțeleagă opinia și să nu zică cumva mai Încolo că l-am derutat, i-am trântit ușa la plecare, de el, care voia parcă să mai zică ceva după mine În ușă, era pe cale să-și piardă ticul de la nas. Ar fi trebuit, de fapt, să-i spun că eu Încă nici cu tine n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
iarba verde și mă uitam la armatele care Îmbarcau pentru front. Vasile Enciu mi-a dat un tutun și un pachet de țigări și trei mărci. noaptea următoare am dormit În orașul de dincolo de fluviu și am auzit cum a trântit vreo 5 bombe. Carnet de regie: În 1938 unul dintre deputații conservatori englezi, pe numele său Anthony Eden, declara: „Hitler nu este decât un fanatic sincer care nu dorește războiul“. Același deputat cu nume predestinat (Eden = Paradis) este În 1956
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cealaltă parte. Și cum au și poftă de zmeură, mai trec și pe la tufele de la gard. După masă bunica merge în grădină și își pune mâinile în cap. Straturile ei frumos îngrijite sunt călcate în picioare, tulpinile sunt rupte și trântite la pământ. Se pare că recolta va fi la jumătate. − Fetelor, voi n-ați văzut cărările dintre straturi? − Da’ ce-am făcut?!?
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3084]
-
se părea monstruos. Am luat-o la fugă. M-am pomenit într-o încăpere goală, văruită de curând, unde nu exista decât un televizor aprins. Pe fereastră, vedeam mașini și autobuze care transportau statui decapitate. În camera alăturată, cineva a trântit nervos telefonul. Am auzit, apoi, o colindă, cântată într-o limbă necunoscută, întreruptă de împușcături. Un domn distins conferenția acum la televizor, tradus în mai multe limbi. La sfârșitul conferinței, s-au transmis ultimele știri. O sectă, cu mulți prozeliți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]