5,827 matches
-
ciadă ; cam prin timpul lui Ștefan cel Mare - unul din proiectele de cruciadă care nu s-au mai făcut, după căde‑ rea Constantinopolului, într-o ultimă încercare de a-i împinge pe turci înapoi. Evident că reușita proiectului ar fi trasat altfel destinul României. Trebuie să ai 20 de ani ca să te gândești la așa ceva, să încerci să prinzi istoria din urmă și să o întorci. Celălalt personaj - care mi-a făcut o mare impresie, căci atunci, din întâmplare, se publicaseră
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
are în primul său număr lozincile: „Numai atunci este asigurat poporul unei țări când cei mai mulți, cei mai harnici și cei mai necăjiți au toate șansele valorificării muncii lor” și „Țărănimea îi dă țării hrana, munca și apărarea”, lozinci care „îi trasează perfect de bine linia ideologică” spune revista Viața Bucovinei nr.3/1935, carei anunța apariția. Printre colaboratorii noii reviste erau citați: dr. T. Cristureanu, dr. Pavel Pavel, V. Potârcă, dr. Ernest Ene, M.M. Priboianu, Petre Pandrea, D. Moldoveanu, N. Tăutu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
decât istoric, el nu este nici teoretician, nici arhitect al unor construcții de amploare. Wikander a evoluat într-o paradigmă a secundarității fecunde în raport cu cercetările germanistului Otto Höfler, cu liniile principale ale școlii suedeze de istorie a religiilor Iranului pre-islamic trasate în durabila sinteză a profesorului său Henrik Samuel Nyberg, în raport cu proiectul comparativ, vast și irepetabil, al lui Dumézil, amestec de „geniu creator și fantezie nelimitată”, cum îl numea un coleg de generație 4. Sunt conștientă că receptarea autohtonă a cotei
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ca vector metodologic poate scufunda cercetarea, printr-o anchetă exhaustivă, într-un demers pozitivist, care câștigă în extensiune și exactitate, dar pierde în intensiunea unui înțeles lăuntric al faptelor eminamente religioase de care se ocupă un istoric al religiilor. A trasa istoria unei religii, a-i cuprinde morfologia mereu estompată de variabila „arheologică” a unui asemenea demers istoric, constant dependent de datele celor mai recente descoperiri, nu înseamnă automat a face propriu-zis istorie a religiilor. Cel puțin în viziunea lui Eliade
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
să-l lovim să-i iasă ochii din cap să nu ne pierdem timpul cu încercarea de a transforma aceste elemente față de aceștia nu ne este permis să avem milă. În aceste acțiuni "este bine să ne conducem după linia trasată de Partidul nostru. Ia-l pe chiabur nu pentru că este chiabur, dar pentru că duce activitate dușmănoasă împotriva regimului. Nu de multe ori facem așa: luăm pe chiabur pentru că este chiabur, sîntem împinși la stîngism, pornim la desființarea lor, călcăm linia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ne-am întreba de ce sînt liberi își vede de treaba lui, mai spune în barbă ceva, dar nu aude decît el, acesta lasă-l să-și vadă de treaba lui. Noi nu sîntem astăzi în situația și Partidul n-a trasat linia să pornim la desființarea chiaburilor. Este vorba de îngrădirea și nu de desființarea lor". Nu peste mult timp, în vara lui 1950, linia se va schimba radical prin trecerea la deschiaburire. Acțiune în urma căreia, cum recunoaște mai tîrziu Dej
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și noi de informatori și noi trebuie să avem grijă de scula noastră mult mai mult. De pildă, la frizer este briciul, dar la noi este omul și omul viu, asta înseamnă că trebuie să-i dăm mai multă atenție. Trasează-i o linie, dar nu așa, gata, îl ei și îi faci negru la spate. Asta este munca cu informatorii? Așa a înțeles Regionala Iași să aibă relații cu informatorii, așa a înțeles Regionala Iași să aibă relații cu scula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
greu, dar nu imposibil. Cînd tovarășul Marin Jianu, adjunct al Afacerilor Interne și responsabil cu lagărele, a transmis indicația de a se folosi bătaia, zelosul comandant al coloniei de muncă Salcia, locotenentul Pavel Ion, s-a achitat excelent de sarcina trasată de superiorul său. "Deținuții erau bătuți în așa hal, încît pierdeau carnea de pe ei", avea să declare mai tîrziu, în fața unei comisii de partid secrete, un înalt demnitar comunist, șef al Ministerului de Interne. Bătea comandantul, băteau ofițerii și subofițerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de grație amestecată cu însuși mirosul morții. Este tocmai acest necunoscut miraculos cel care ne apropie de Dumnezeu. — Să nu ne apropie prea devreme... — Of, Cristiane, ai îmbătrânit prematur și ai uitat să visezi. Sau poate succesul ți-o fi trasat vreo urmă de siguranță și stabilitate în viața asta nebună de-a dreptul ? — Ha, asta-i bună, venind de la omul care mă cunoaște poate cel mai bine. Nu mă provoca, Ionele, știu, ești în stare să zici orice, să te
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
producând un zumzet de neînțeles, fad, prinși într-un ritual care, de sus, nu mai avea niciun sens. De fapt, nimic nu mai avea sens, s-a gândit Cristi imediat, văzând în depărtare mărețul Kiseleff cum devenise o simplă dungă trasată de un copil pe o hârtie. Toate mărunțișurile de zi cu zi, toate problemele, dar și succesele deopotrivă, cărora oamenii le dau atâta impor- tanță, erau brusc inutile. Toată eleganța și rafinamentul, care i-au părut imediat exagerate, nu se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
căror forță urmează să schimbe definitiv traseul politic al țării. Cunoaște gardiști și comuniști deopotrivă. Ofițeri până la cele mai înalte grade. Români, dar și străini aflați în vizite oficiale pentru a discuta propuneri și alianțe. Va vedea cum granițele se trasează cu creionul și se șterg cu guma de către nebuni catalogați drept patrioți. Va afla cum morții devin cifre fără nume, în dezbateri tot mai aprinse ale unei lumi în care el își joacă simplul rol de bufon. Va mima plecăciuni
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
decât niște furnici amețite și bezmetice, mereu în căutare de dragoste. Dar niște furnici care au schimbat lumea. Căci nu bătăliile și politicile fac oamenii să evolueze și să fie mai buni. Istoria e scrisă de învingători, iar lumea e trasată de niște copii care au fost prost învățați că dețin ceva. Dragostea schimbă lumea, pri- etene, doar ea. Cu fiecare invenție și mașinărie nouă. Cu fiecare poezie și gând de amor. Cu fiecare cântec și dans. Cu fiecare vers rostit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
urmeze ordine ca orbii și să nu-și umple vitrinele din case cu medalii în funcție de cât de mulți alți oameni omoară. Visez la o lume în care conducătorii să nu-și trimită poporul să moară pentru că au ei chef să traseze liniile altfel pe hartă. Visez la o lume fără linii pe hartă, fără granițe, în care diferențele noastre să ne facă să ne iubim mai mult, nu să ne urâm și să ne împușcăm ca pe niște vite. Așa că da
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și splendidă dezordine, o mulțime de mașini, de oameni care mărșăluiau neostenit, scandând „Timișoara nu uita - noi am fost salvarea ta!” și altele, iar vis-à-vis de casa mea, pe strada Luterană, pe o vitrină uriașă din spatele hotelului București, se lăfăia, trasată cu litere groase, sângerii, o lozincă din care m-am hrănit la propriu În fiecare dimineață privind-o, Înainte de cafea și de micul dejun, și care a rezistat vreun an: „JOS COMUNSIMUL!”. O priveam, bucuros și Încă uimit, și o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
spațiul românesc) și germani. România este așadar, În același timp, balcanică, răsăriteană și central-europeană, fără să aparțină pe deplin nici uneia dintre aceste diviziuni, de altfel destul de artificiale. Dar așezarea geografică, oricât ar fi de importantă pentru destinul unei țări, nu trasează o evoluție de neclintit. Intervin și conjuncturile istorice (comunismul, de pildă, a făcut ca o bună parte a Europei, atașată Uniunii Sovietice — până În inima Germaniei —, să fie percepută la un moment dat drept „răsăriteană“; odată ieșite din comunism, aceleași țări
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
urmat Între 1880 și 1883 lucrările de canalizare. Dâmbovița a fost coborâtă cu mai mulți metri sub nivelul străzilor (pentru a se pune capăt inundațiilor), fiind mărginită de taluzuri acoperite cu iarbă. Dispăreau toate meandrele și insulițele; noul curs era trasat cu rigla, de la intrarea până la ieșirea din oraș. Astfel, disciplinată sau mai curând prizonieră, cu apele ei cafenii, și cu debitul Împuținat prin folosirea apei pentru nevoile orașului, și cu toate canalele care se vărsau În ea, și cu mirosurile
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În afara Bucureștiului, pe malul celui dintâi dintre lacurile care se Înșiră pe râul Colentina. Dorea, se Înțelege, să poată merge fără mari dificultăți de la un palat la altul. Dar cum să străbați Bucureștiul, prin atâtea grădini și livezi! Brâncoveanu a trasat un drum, tăind În două diverse proprietăți, și s-ar putea spune că a Îmbinat utilul cu plăcutul, expropriindu-l În felul acesta și pe marele său adversar Constantin Bălăceanu (pretendent la domnie, susținut de austrieci). Așa s-a născut
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și mondenă, Încărcată de mitologie, adevărat traseu inițiatic. Se circula În rânduri dese, pe trotuare, dar și, prin mijlocul străzii, trăsurile, apoi automobilele croindu-și cu greu drum... Perpendicular pe Calea Victoriei, de o parte și de alta a ei, se trasează În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea prima axă de mari bulevarde, pe direcția est-vest, purtând numele cuplului regal: Carol și Elisabeta. A doua axă, nord-sud, perpendiculară pe aceasta, și aproape paralelă cu Calea Victoriei, s-a deschis după 1900
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Groaza nu-mi mai dădea pace. Orice se putea întâmpla acum. Tata deschise ușa din inox a congelatorului și scoase o sticlă de Stolichnaya pe jumătate goală, turnându-și o mare cantitate de votcă într-un pahar înalt. Fața lui trasă contempla alcoolul. Apoi o bău și începu să plângă. Își scoase tricoul și își șterse fața. Și în timp ce își turna restul de votcă, auzi ceva. Tresări și rămase nemișcat în mijlocul bucătăriei, apoi se întoarse spre fereastră. Aparatul de filmat îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
îngrozitor, care nu a lăsat piatră pe piatră din partea medievală a orașului, exceptând pitorescul cartier Alfama. Orașul a fost reconstruit sub dinamica și inteligenta direcție a marchizului de Pombal, primul-ministru al regelui José I, iar noua Lisabonă, ulterior, a fost trasată conform unor schițe de urbanistică modernă. Am privit statuia acestui adevărat Erou Întemeietor al Portugaliei, aplecându-mi puternic capul pe spate. Marchizul stă în picioare, cu privirea ațintită spre centrul istoric al orașului, mărginit la orizont de dunga albastră a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
VASILE GÂRNEȚ: O întâlnire a scriitorilor din Trenul Literaturii cu „activul cultural” din Minsk are loc într-o sală imensă, unde Lukașenko organizează întâlniri - televizate, în mod obligatoriu - cu persoane din conducerea statului, pe care le moralizează și cărora le trasează sarcini și obiective de activitate. Aceștia, evident, pleacă rușinați capul și iau notițe... Întâlnirea demarează plicticos: vorbește cineva din conducerea orașului - un partinic relativ tânăr, care spune niște banalități, apoi Thomas Wolhfahrt, conducătorul Trenului Literaturii, cu un cuvânt de salut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai există. Acestea „supraveghează” comunitățile pe care declară că le reprezintă, trăgând în picioare sau bătându-i cu bâte de baseball sau de metal pe cei considerați indezirabili. În unele cazuri, persoanele rănite au decedat. În plus, s-au mai trasat recent „feude” între UVF și UFF pentru controlul asupra unor zone tradițional protestante. În ultimii 30 de ani, comunitatea noastră a înregistrat cele mai multe victime ale violenței printre tinerii muncitori de ambele religii. - Noi cunoaștem Ulsterul mai degrabă datorită asasinatelor, atentatelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
credo? Răspunsul ar fi ambiguu, pentru că, cel puțin aparent, ține de ambele. Steaua lui David între cele două dungi albastre dispuse orizontal (care, după unii, ar simboliza Nilul și Eufratul, limitele biblice ale țării Canaan) încalecă frontierele pe care le trasasem noi între Dumnezeu și Cezar. În Franța, catolicii ultramontani își aveau stindardul lor stema papală pe fond alb iar patrioții republicani, tricolorul. Aici cele două apartenențe sunt simbolizate printr-o singură și aceeași emblemă. E ca și cum, în 1830, noi am
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la parametrii obișnuiți decid să mă închid în Biblioteca Institutului Lumii Arabe, consacrându-mă consultării unor cărți de istorie. Cum era "acolo" ieri? Diferit de astăzi? La fel? Aparent, lucrurile se cam repetă. Flavius Iosif a fost cel care a trasat primele contururi, cu lucrarea sa Războaiele evreilor, cam așa cum a făcut Traian cu benzile lui desenate spiralate de pe Columnă. Care alt palestinian "raliat" ne va povesti mâine războiul pierdut de micul său popor de iredentiști, cu aceeași rafinată luciditate cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de rulou-compresor israelian care, grăbindu-se încet, aduce la îndeplinire planul Allon din 1968 și "planul rutier 50" din 1984. Și totuși, din "evoluțiile din teren" rezultă că: 1. Zidul de separare nu are, așa cum se crede, vocația de a trasa o frontieră poate ilegală (dat fiind că se înglobează mai mult de 10% din teritoriul Cisiordaniei), ci are cel puțin valoarea intrinsecă a unei demarcații internaționale deocamdată doar trasate. 2. Este cât se poate de adevărat (așa cum a afirmat și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]