4,948 matches
-
preotului Vasile Fătu din comuna Mușata, ținutul Fălciului, ocolul Prutului. Însă în mărturia mitricală de naștere pe care Iacob Fătu o obține în 1843 de la dicasteria din Iași (for de judecată de pe lângă Mitropolia Moldovei) pentru fratele său Anastasie, care avea trebuință de ea la Paris, unde era trimis spre învățare, este trecută ca data nașterii sale data de 15 august 1816. După alte documente, cum este actul de deces în care este înscrisă încetarea sa din viață, la vârsta de 72
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
sau vătămare a copilului", el subliniază grija pe care trebuie s-o aibă statul de a încadra "un număr îndestulător de mamoși și moașe, capabile și învățate, pentru ca nici o născătoare să nu fie lipsită de ajutorul unei moașe sau după trebuință a unui mamoș"; apoi, mai precis încă: "atât prin comunele rurale cât și urbane să se angajeze moașe salariate, câte una la 500 familii, cu îndatorirea de a da ajutor născătoarelor sărace". După A. Fătu, institutele noastre sunt menite, înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
bolnavilor toți au arătat că sunt maltratați". Mizeria era și mai mare noaptea. Pentru "luminarisirea au arătat bolnavii că pentru 4 zile li se dă o lumânare încât neajungându-le cele mai multe ori rămân pe întuneric noaptea, se bat sus, având trebuință a se scula, se lovesc". Catargi cerea Comitetului Sănătății să ia măsuri severe pe care "să le puie grabnic introducerea întru împlinirea acestor nevoi și suferințe ale pătimașilor", îndepărtând totodată pe îngrijitorul asupra căruia "din partea bolnavilor s-au arătat mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
regulament prevedea o etapă premergătoare, în care să se contureze, pentru început, o școală de moșit și una de chirurgie, întrucât "deși astfel de școli se desființează din țările cele mai propășite... în Moldova unde posturile cele mai însemnate și trebuința politiilor lesne se pot îndestula sau cu Români care au învățat Medicina pe la universități străine sau în lipsa lor cu candidați care vin din țările străine, nevoia cea mai de căpetenie este de a da ajutorul locuitorilor din prin țară prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de care se minunau aripatele 22 sălbătăciuni. Pe vremea aceia, deși țările române erau înapoiete, rău întocmite politicește și expuse la multe nedreptăți și apăsări din partea cărmuitorilor, totuși locuitorii în genere se bucurau de un trai larg, îndemânatic și aveau trebuinți mult mai mici în raport cu cele de astăzi. Boierii de toate treptele trăiau la țară simplu, în mod patriacal și în strânsă intimitate unii cu alții. În fiecare toamnă, după ce-și umpleau coșerile și hambarile cu pâne23, ei se vizitau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Dumnezeu să se întâmple. II Ajuns în Iași mă întâlnii cu unchiul meu Iordachi Hermeziu, atunci director la ministerul de justiție, și îl mărturisii scopul venirii mele în capitală. Minunat, îmi zise el, parcă ai tras în bobi. Tocmai aveam trebuință de tine care cunoști bine limba franceză pentru un post nou ce s-a creat la penitenciarul central din Iași. Și așa îmi explică el că directorul general al închisorilor din Moldova, francezul Dodun Despérières recomandat de guvernul francez în urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Iași. Și așa îmi explică el că directorul general al închisorilor din Moldova, francezul Dodun Despérières recomandat de guvernul francez în urma cererei lui Grigore Ghika Vodă, pentru a reorganiza sistemul închisorilor noastre, a sosit de curând în Iași și are trebuință de un secretar care să cunoască bine limba franceză. Fără multă greutate, acceptai această pozițiune socială, căci leafa era de 500 lei vechi pe lună, o avere de om pe vremea aceea, plus locuința, încălzitul, luminatul și masa la directorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
străjuia focul pănă aproape de ziuă. La conacuri, el își lua patul cel mai prost. La frig, el împrumuta șuba59, cerga 60, mănușile, căciula, tovarășilor lui, rezervându-și pentru dânsul mai puțin chiar decât strictul necesar; căci el avea mai puține trebuinți decât oricine, se bucura de o sănătate de fer, nu suferea de frig, și umbla pe gerul cel mai mare numai în palton și cu pălărie. Șuțu era un excelent trăgaci cu carabina; deseori i se întâmpla să scape vulpea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
literaturei noastre și nu puțin au contribuit ele de a ne face să părăsim neologismele, exagerările, tonul declamatoriu, într-un cuvânt de a da limbei noastre scrisă și vorbită forma plastică de astăzi. Aceasta o știe toată lumea și nu e trebuință de o mai întinsă demonstrațiune. Aceasta am mai afirmat-o și altădată prin o scrisoare ce am adresat cercului Convorbirilor la 22 decembrie 1899. Dar acum, să-mi fie permis să vorbesc puțin și despre partea mea de conlucrare la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mi s-ar fi întâmplat chiar mie. Să vedem ciudățenia, adause Codreanu, făcând un semn din ochi tovarășilor săi. Eu cetisem nu demult cartea lui Odobescu Pseudo-Cynegeticos și fără mustrare de cuget îmi însușii următoarea anecdotă vânătorească, localizând-o după trebuință; alții au făcut mai rău decât mine, au braconat prin codrii literaturei și au tăcut pitic. Închipuiți-vă, zisei eu, că la un Crăciun în pădurile de la Bordea, lângă Iași, am împușcat o vulpe, cum nu s-a mai văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trăsătură de penel. Tată, ici parcă trebuie ceva mai roș, dincolo ceva mai verde, îmi observa câte unul în naiva lui pricepere, și, zău, că uneori avea dreptate micul critic de la spatele meu, căci pentru a vedea greșeli nu era trebuință să fie de forța lui Rembrandt sau a lui Verussi. Și încetul cu încetul au prins și ei gust și fără nici un dascăl, numai din ce-au văzut la mine, au început și ei la rândul lor să desemneze, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de ușoare, că ai fi putu rădica câte două într-o mână. Pe două tălpi era fixată o scândură pentru ședere cu o răzămătoare îngustă așazată curmeziș la spate; în loc de oiște erau două hlube 198 pentru călăuz, care n-avea trebuință să tragă sania la vale, ci numai s-o oprească în puterea călcăilor și să-i deie direcția la dreapta sau la stânga, întru atâta era drumul de pravalatic 199, un drum anume croit ca să lunece sania de la sine pe pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
AUTORITARISMULUI ȘI LIBERALISMULUI ÎN EDUCAȚIE DISCIPLINA LIBERĂ 38 4. "EDUCAȚIA NOUĂ" O "REVOLUȚIE COPERNICIANĂ" ÎN PEDAGOGIE 41 4.1. Activitatea practică sursă a cunoașterii 42 4.2. Libertatea de manifestare a copilului condiție fundamentală a educației 51 4.3. Satisfacerea trebuințelor temei al unei "educații funcționale" 57 4.4. Interesul copilului criteriu principal în organizarea conținutului și desfășurarea instrucției 61 5. ȘCOALA ȘI PEDAGOGIA ROMÂNEASCĂ LA ÎNCEPUT DE SECOL XX 67 5.1. Școala în perioada de aplicare a legislației haretiene
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
unei noi atitudini, pe care statele atît cele vechi, cît și cele mai de curînd create o manifestau față de problemele școlii. Deși sub aspect organizatoric, cu toate împrumuturile efectuate, s-a constituit o mare diversitate de sisteme de învățămînt potrivit trebuințelor și posibilităților fiecărei țări sub aspect didactic se realiza în fapt o uniformitate, acceptîndu-se, mai ales, teoria herbartiană a instrucției. Chiar acolo unde se prețuia intuiția de tip pestalozzian și conversația euristică, susținute cu atîta entuziasm de Diesterweg, învățămîntul avea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
al vechii pedagogii, faptul că aceasta era lipsită de rigoarea științifică, limitîndu-se să deducă, din diverse teze filosofice, opinii despre educație neconfirmate prin metodele științifice. Alții criticau orientarea individualistă a vechii pedagogii, accentul pus pe educarea individului, neglijîndu-se rolul și trebuințele societății în dezvoltarea ființei umane. Din aceste multiple reacții au rezultat către sfîrșitul secolului al XIX-lea mai multe direcții teoretice, dintre care unele s-au constituit în adevărate curente pedagogice, a căror durată a acoperit întreaga primă jumătate a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Spre deosebire de pedagogia experimentală, care aprecia că pedagogia va deveni știință prin cercetarea copilului pe cale experimentală, pedagogia socială tindea spre același țel prin întemeierea ei pe știința despre societate. Dacă pedagogia experimentală se întemeia cu prioritate pe psihologie, pentru a cunoaște trebuințele copilului, pedagogia socială își avea sursa metodologică în sociologie, vizînd cunoașterea trebuințelor societății. Ideea științifizării pedagogiei prin fundamentarea ei pe cunoașterea vieții sociale este clar exprimată de unul din promotorii pedagogiei sociale, PAUL NATORP (1854-1924) "Pedagogia socială" scria el "însemnează
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
copilului pe cale experimentală, pedagogia socială tindea spre același țel prin întemeierea ei pe știința despre societate. Dacă pedagogia experimentală se întemeia cu prioritate pe psihologie, pentru a cunoaște trebuințele copilului, pedagogia socială își avea sursa metodologică în sociologie, vizînd cunoașterea trebuințelor societății. Ideea științifizării pedagogiei prin fundamentarea ei pe cunoașterea vieții sociale este clar exprimată de unul din promotorii pedagogiei sociale, PAUL NATORP (1854-1924) "Pedagogia socială" scria el "însemnează, în cel mai larg înțeles, că chestiunile de educație trebuie tratate științific
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
că, dacă aceasta pusese în centrul preocupărilor sale educatorul și conținutul învățămîntului, nesocotind atît cerințele copilului, cît și pe cele ale societății, noua concepție făcea după expresia lui J. Dewey o "revoluție coperniciană", promovînd o școală "axată pe copil", pe trebuințele lui specifice. Noua concepție și-a conturat profilul în primul deceniu al secolului, prin contribuțiile teoretice ale unor mari reformatori ai educației, cum au fost: JOHN DEWEY, MARIA MONTESSORI, ÉDOUARD CLAPARÈDE, OVIDE DECROLY. Să reținem că ultimii trei erau medici
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
poate aprecia însă că fiecare dintre ei reușește, în mod deosebit, să pună în evidență mai ales pe unul dintre acestea: - activitatea practică sursă a cunoașterii (J. Dewey); - libertatea de manifestare a copilului condiție fundamentală a educației (Maria Montessori); - satisfacerea trebuințelor temei al unei "educații funcționale" (Éd. Claparède); - interesul copilului criteriu principal în organizarea conținutului și desfășurarea instrucției (O. Decroly). 4.1. Activitatea practică sursă a cunoașterii John Dewey este unul din cei mai mari teoreticieni ai pedagogiei; fiind o expresie
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a corpului a condus la un învățămînt mecanic care n-a putut oferi înțelegerea sensului a ceea ce se învață. În școala sa experimentală de la Chicago, copiii continuau, în clasă, activitatea pe care o desfășuraseră acasă. Aici, procesul de învățămînt răspundea trebuințelor copilului hrană, adăpost, îmbrăcăminte punîndu-l în situația de a și le satisface. De aceea, copiii desfășurau activități practice de bucătărie, tîmplărie, croitorie, țesătorie. În procesul acestei activități își însușeau cunoștințele de botanică, de aritmetică și geometrie, de chimie etc. (7
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
calități deosebite" (14, p. 38). Fiecare etapă ("perioadă senzitivă") presupune o anumită nevoie esențială; satisfacerea acestei nevoi pregătește drumul pentru apariția alteia. Sensibilitatea specifică acestor perioade dă raportului dintre copil și lumea din afară un caracter "neobișnuit de viu". Dacă trebuința nu se satisface, nu se realizează dezvoltarea, iar spiritul se atrofiază. "E vorba de anumite epoci în care ființele în formație au o putere de simțire deosebită, dar de scurtă durată, ce le ajută să cîștige anumite calități și care
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
primul rînd, educației fie ea întemeiată și pe violență tot așa nu se poate spera la o transformare a acestei societăți numai printr-un anume sistem de educație. Maria Montessori credea însă în forța propulsivă a educației. 4.3. Satisfacerea trebuințelor temei al unei "educații funcționale" La congresul de pedagogie, care a avut loc în 1907 la Geneva, tînărul medic, dar cu preocupări de psihologie, ÉDOUARD CLAPARÈDE (1873-1940) și-a exprimat dezacordul față de școala contemporană lui, pentru faptul că făcea abstracție
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
lui Claparède, evită să-și pună întrebări "metafizice" (de exemplu: ,,ce este memoria?") și caută să afle la ce slujește fiecare din procesele psihice, cum apare și cum poate fi el dezvoltat. În centrul psihologiei funcționale se află noțiunea de trebuință (besoin). Claparède ca și Dewey critică teza după care excitantul produce reacția. Din punctul său de vedere, excitantul singur nu este suficient pentru a se produce reacția. Acesta apare atunci cînd organismul simte nevoia de a răspunde excitantului. Numai trebuința
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
trebuință (besoin). Claparède ca și Dewey critică teza după care excitantul produce reacția. Din punctul său de vedere, excitantul singur nu este suficient pentru a se produce reacția. Acesta apare atunci cînd organismul simte nevoia de a răspunde excitantului. Numai trebuința sensibilizează organismul în fața unui obiect, care devine astfel un excitant. De pildă, spune el, pentru o doamnă elegantă vitrina unei librării cu cărți științifice nu constituie un excitant; în schimb, vitrina unui magazin cu pălării poate deveni pentru ea un
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
astfel un excitant. De pildă, spune el, pentru o doamnă elegantă vitrina unei librării cu cărți științifice nu constituie un excitant; în schimb, vitrina unui magazin cu pălării poate deveni pentru ea un excitant puternic. În concluzie, "numai prin intermediul unei trebuințe excitația poate provoca reacția". Trebuința este motivul conduitei noastre, cauza activității. Ea apare cînd se rupe echilibrul intern al organismului și se stinge de îndată ce, fiind satisfăcută, echilibrul se reface. Apar însă alte nevoi. Individul este pus, deci, în stare de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]