8,428 matches
-
care reușise s-o sărute. „Când am frecat-o pe obraji, am observat o bucurie copilărească ce-i lumina ochii ei frumoși și când am strâns-o în brațe am fost tulburat de căldura corpului ei, dar ce m-a tulburat mai mult a fost farmecul buzelor, încât n-am rezistat ca să nu o sărut. În acel moment, am simțit deopotrivă amândoi, poate eu mai mult decât ea, contopirea glasului inimilor noastre. Am simțit-o atât de aproape de sufletul meu, atât
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dar Cezar tot cu Teofana dorea să danseze. Era atât de fericit când o înlănțuia cu brațele în dans ținând-o atât de aproape de el, încât îi simțea respirația parfumată. Cât ar fi vrut să-i sărute buzele care-l tulburau, dar trebuia să respecte cerința fetei iubite. O simțea în brațe ca pe un fulg plutitor așa de bine dansa. Nu mai avusese ocazii s-o vadă aranjată. Era pentru prima dată și i se părea fermecătoare. Rând pe rând
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ceartă și mă fugărește și-atunci mi-e un necaz pe ea de să mor. Înseamnă că e o fată serioasă. Dacă și-a știrbit din orele ei vrea măcar ca tu să înveți, că altfel ce folos? — Dane, mă tulbură prezența Teofanei. Înțelegi tu? Nu știu ce-aș face de dragul ei. Acum când am condus-o atât am sărutat-o și am simțit că inimile noastre se contopesc și era atât de plăcut, că nu-ți pot descrie în cuvinte
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
știut eu asta. Depănându-și amintirile tinereții, au adormit într-un târziu. Prima care s-a trezit a fost Teofana. Ca să-și uite necazul putea să strângă masa, să spele vasele dar nu s-a apucat de nimic ca să nu tulbure liniștea celor care dormeau. — Te-ai trezit, frate? l-a întâmpinat pe Alexnadru când acesta a ieșit din camera în care dormise. — Mi-ai spus pentru prima oară „ frate”, surioară? — Încep să mă obișnuiesc cu ideea. Unde sunt părinții tăi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fiecare, o mie, ba nu! o mie cinci sute de lei, de la mine, dacă... Avocatul deja nu mai urmărea atent pelteaua perorației sterile, a cucoanei cu un ochi cameleonic. Subit ostenit, acesta simte cum câmpul vizual i se posomorăște, se tulbură și i se îngustează galopant, până la echinoxul percepției și peste, pierzându-și din ce în ce mai pronunțat vederea periferică. Apoi, iată! Patru motani negri zborșiți, stăteau dinaintea lui. Patru cozi verticale, împungeau aerul! Motanii Domnișoarei. De la stânga, la dreapta: Momocilă, Bobocilă, Peticilă și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
despărțim... Sigur că da! se destinde și se însenineză Poetul. Știam eu! Știam! Știam foarte bine că pe-aici, pe-aici trebuie să se afle! Să fie! De ani și ani, îmi seacă și-mi frământă sufletul! Mă macină! Mă tulbură! Mă cheamă! Mă rănește! Iată-l! Orașul dimineților liniștite! Orașul reveriilor! Orașul fermecat! Orașul interzis! Orașul meu: L-am văzut răsărind din obeliscuri, l-am atins și l-am respirat, pentru prima și cea din urmă oară, la tinerețe, când
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Pope: "... How happy is the blameless vestal's lot! The world forgetting, by the world forgot. Eternal sunshine of the spotless mind! Each pray'r accepted, and each wish resign'd". *** Nu m-am putut reține. Efectiv, sunt amețit. Sunt tulburat! Și iată din ce cauză: Alaltăieri-noapte, spre zori, eu, care nu prea visez, din fire, am avut un vis. Un vis...? Îmi amintesc că fusesem în bucătărie, să-mi torn un pahar cu apă și abia ațipisem la loc, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la scrisoarea dumneaei și i-a trimis cu câteva luni de anticipație câștiul de toamnă, deși numai biet de el știe cum a făcut rost de o sumă atât de grea în niște vremuri atât de nenorocite. Nadina nu se tulbură. Îi mulțumi cochet și continuă că s-a întors literalmente fără franc, ba chiar cu o datorie la fratele ei, Gogu. A venit acuma la țară, cu toate că ar fi avut mare nevoie de puțină odihnă după atâtea osteneli, numai spre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cuvinte ce rosti, observă că Iuga se întunecă. Asta, însă, în loc să-l intimideze, îl întărîta și-l îndemna să continue mai calm și cu mai multă siguranță. ― În definitiv dumneata ce dorești? îl întrerupse apoi deodată bătrânul. Întreruperea nu-l tulbură deloc. Continuă a-i expune că el, personal, nu dorește nimic, că și-a permis să vie și să-i tălmăcească durerile sătenilor, numai fiindcă sufletele sunt prea agitate din cauza foamei și a mizeriei. Țăranii văd încă în Miron Iuga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
examinând în trecere casele și ogrăzile, parcă de mult nu le-ar mai fi văzut, și regretând că a consimțit să vie cu idiotul de Boerescu care își închipuie că cu palavrele lui poate să influențeze pe oamenii cu sufletele tulburate de toate vânturile demagogiei orășenești. În urma lui, la câțiva pași, veneau primarul și plutonierul, înconjurați de țărani, vorbind între ei încetișor, parcă să nu supere pe boierul lor care, cum mergea acuma în fruntea mulțimii, părea păstorul urmat de turma
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
le-a mai și încercat ea însăși, să vază dacă sunt bine încuiate. I-a spus că i-e frică de tâlhari și fata a râs. Acuma, dimineața, Ileana s-a trezit și a ieșit binișor în sufragerie, să nu tulbure odihna cucoanei. Deschise ușa cerdacului și ferestrele de la salon și sufragerie; voia să se poată apuca de dereticat până se va scula cucoana. Apoi își luă așternutul să-l treacă, prin coridor și bucătărie, acasă. In bucătărie, unde duduia focul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
adineaori nu-și ținu gura și spuse în tribuna presei: ― Pupăturile astea o să usture teribil spinarea țăranilor! Atunci Max Streșin, vechi redactor la Glasul poporului, oficiosul noului guvern, nu se putu stăpâni și izbucni indignat: ― Nu-ți permit, domnule, să tulburi asemenea momente înălțătoare prin glume insipide, bune numai pentru presa dumneavoastră jidovească! Stan Răcani replică cu sânge rece: ― Ascultă, băiete! Cu indignarea ta patriotică eu fac ceva, căci se știe cât e de dezinteresată, dar ce-oi fi având cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pâlpâiri somnoroase. La fereastra bătrânului conac veghea aceeași lumină sfioasă. Scânteile mari zburătăceau ca fluturii pe coperiș și se stingeau atingând olanele bătrâne, parc-ar fi căzut pe gheață. Ichim închise ușile spre cerdac, să nu mai intre nimeni să tulbure odihna casei. Un răstimp a privegheat el lângă boierul ucis, apoi bucătăreasa, apoi logofătul, apoi bărbatul bucătăresei. Acuma, de vreun ceas, clipocea Marioara pe jilțul din colț, în camera mortului. Îi era somn și, mai ales, frică. Nu se uita
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
batista, cu gândul să șteargă mâinile mortului, dar până ce o desfășură se răzgândi și-și acoperi cu ea obrajii... Peste un răstimp, reculegîndu-se, trecu în altă cameră, urmat de ceilalți, afară de căpitanul, care se retrăsese discret spre a nu-i tulbura durerea. ― Leonte, trebuie să pleci îndată la Costești! zise Grigore cu glasul puțin plâns, dar liniștit, parcă lacrimile i-ar fi redat stăpânirea de sine. Logofătul fu însărcinat să aducă chiar astă-seară două coșciuge și cele necesare pentru înmormîntare. Unul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întunecate, când te afli la un telescop; dar este altceva să dai pe o planetă atât de neprimitoare peste o aparatură de factură non-umană contravenind celor mai elementare legi al fizicii. Iată, trebui să recunoască în sinea lui, ceea ce-l tulbura cel mai mult despre această epavă. Dacă ar fi fost conformă cu normele admise, prin formă și compoziție, originea ei non-umană nu ar mai fi părut atât de amenințătoare. Sentimentul lui nu era simplă xenofobie. Nu se așteptase ca Străinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Adresez întrebarea, în timp ce sângele începuse să-mi fiarbă și să-mi crească adrenalina. - Pentru ce? Demonstrezi și în fața noastră că ești necuviincios cu doamnele, impulsiv și nestăpânit, că ai provocat scandal, aducând ofense și altor călători. Într-un cuvânt ai tulburat liniștea și ordinea publică. Încă o dată îți cer să te legitimezi. Dacă nu, mergi cu noi la secție. Doamnelor veți merge pentru a depune mărturie! Cum „gluma” se îngroașă, scot actul de identitate și mă legitimez. Unul din polițiști îl
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
acel sentiment al iubirii pure, neîncărcat de doruri și patimi trupești. Chiar după vreo două săptămâni, stăteam alături pe o bancă din apropierea locului meu de muncă. Era o noapte senină cu lună plină. Ne-am mângâiat pe mâini, apoi, parcă tulburați de gest, ne-am apropiat fețele și ne-am atins buzele într-un sărut scurt și dulce, sărut care ne-a robit. Sfioșenia de la început a dispărut. În momentele libere ne căutam. Apropierea noastră nu a trecut neobservată în colectivul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în satul Crețeștii de Jos, acolo unde odihnește de veci mama și sora sa. Ca și în cimitirul satului prin care trecuse, a îngenuncheat la mormântul mamei, care rămasă văduvă la 38 de ani, a crescut cu greu în vremuri tulbure 6 copii. S-a dus și la mormântul surorii sale care la doar 65 de ani a fost răpusă de o boală neiertătoare. Soarele trecuse de mult de amiază, se apropia seara. Pe drumul de întoarcere spre casă nu a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
dento-alveolare și istmul buco-faringian. Separația dintre cele două compartimente (vestibul și cavitate orală propriu-zisă) este incompletă, deoarece: -chiar când arcadele dento-alveolare sunt în contact ele comunică prin spațiile retromolare și interdentare; -pe măsură ce se instalează edentația, caracterul delimitativ se tulbură, ajungându-se ca în edentație extinsă, atrofia crestei edentate să modifice definitiv această demarcație. Această separare a interiorului cavității orale are importanță mai mult descriptivă. Toate elementele morfo-structurale situate în vestibulul oral vor primi denumirea de “vestibulare”: fețele vestibulare ale
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
trebuie să le traversezi după moarte. La biserica anglicană nu sînt lumînări pentru cei morți, și arareori sînt pentru cei vii. În nici un caz coșciugul nu e deschis. Moartea e ținută igienic și discret ascunsă de lume, ca să nu o tulbure prea mult. și jurnalista britanică încheie mica sa meditație despre moartea la români cu următoarea declarație surprinzătoare : Acum cîțiva ani, mama mea m-a întrebat unde vreau să fiu înmormîntată. Fără să stau pe gînduri, am bulversat-o cu răspunsul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
eliberarea lui Baraba și solicită uciderea lui Isus, Pilat dispunând, în consecință, ca Isus să fie răstignit (15,15). Celelalte evanghelii vin cu noi elemente particulare ce între-gesc descrierea acestor evenimente. Evanghelistul Matei adaugă un detaliu semnificativ: visul care o tulbură pe soția lui Pilat, aceasta avertizându-l pe guvernator: „Să nu faci nimic dreptului aceluia” (27,19). În versiunea după Matei, procesul în fața lui Pilat se termină cu episodul în care guvernatorul, spălându-și mâinile, declară că el este „nevinovat
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
la mine în vizită, pe neașteptate, un prieten; când m-a întrebat care este subiectul cărții, i-am răspuns că „învierea”. Imediat mi-a replicat: „O, firește, am susținut dintotdeauna că ideea învierii era inevitabilă din moment ce ucenicii erau atât de tulburați de înfrângerea catastrofală și de moartea lui Isus încât, mai mult sau mai puțin, acesta părea singurul mijloc de care se puteau agăța pentru a-și înfrunta durerea”. Ca relatare istorică a celor întâmplate în primul secol, acest punct de
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
revolverului, luă pistolul, îl încarcă, vârând cele două cartușe la întîmplare în orificiile butoiașului, pe care îl puse în rotație trecîndu-și palma peste el. Micul râs zimțat se auzi din nou în liniștea sălii, dar, ca întotdeauna, liniștea nu se tulbură cu nici o explozie și pe pereții văruiți nu se întinse nici o floare de sânge. Ruletistul se prăbuși de pe lădiță în brațele celor din primele rânduri, răsturnând pahare și rostogolind fișicuri de monezi de pe măsuțele improvizate. Am plâns atunci ca un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
după ce am descris, ieri, scena din camera fochistului. Ce va fi acum, că am terminat povestea asta, care mi-a răsărit în memorie atât de miraculos? Am să încep să umblu pe străzi, să intru în restaurante și magazine, să tulbur liniștea în cinematografe povestind în gura mare despre Mendebil? Pentru că simt că nu am spus totul, pentru că nu mă pot stăpâni să nu urlu în gura mare acest adevăr numai și numai al meu, pentru că nu mai pot, nu mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spray unguresc, unul dintre cele două-trei tuburi policrome de pe policioara de sticlă murdară de sub oglindă, pe care se mai aflau și câteva lame de ras uzate, aruncate într-o băltoacă și care ruginiseră, lipindu-se între ele. Apa de pe bărbie, tulbure de cremă de ras, începu să-i șiroiască pe gât și pe piept, rece ca gheața, își privi pieptul în oglindă cu amuzament. Dacă ar fi venit acum cineva acasă, putea să iasă în întîmpinarea lui sau a ei așa cum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]