KorAP: Find »[drukola/base=urî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...163 164 165 ...326 >

8,137 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648

milă de el, cu toate că el pare să fie puternic. Îi spun că nu sunt impresionată de faptul că a ales pentru a pedepsi nu un egal, ci pe mine, o sclavă lipsită de apărare. Îi spun că nu-l voi urî că mă pedepsește, pentru că îmi dau seama că trebuie să găsească și el pe cineva asupra căruia să-și verse frustrarea, și că nimic nu este mai la îndemână pentru asta decât decapitarea unei concubine. În timp ce vorbesc, mă aștept să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
luptă acum să părăsească trupurile femelelor. Sunetele ascuțite, acelea ale femelelor, sunt deranjante. Cu cât stau mai mult, cu atât mi se par mai greu de suportat. Sunt silită să recunosc că m-am îndrăgostit de momentul prezent și că urăsc faptul că trebuie să ia sfârșit. Mă simt cuprinsă de durere și devin din ce în ce mai disperată cu fiecare clipă care trece în zbor. Aș putea să-l sărut, mă gândesc. Aș putea să-l sărut așa cum am învățat la Casa Lotusului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
nimic din toate astea. Ea stă liniștită, sorbind din ceai. Mă întreb ce o face să se țină atât de dreaptă și de calmă. Dacă aș fi în locul ei, mi s-ar părea dificil să fac lucrul ăsta. Mi-aș urî rivala și aș tânji să mă aflu în locul ei. Să fie doar un comportament de fațadă? Sau a pus deja la cale o strategie pentru a mă distruge, iar acum doar joacă teatru, ca să mă inducă în eroare? Tăcerea ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
este o măsuță de ceai incrustată cu perle de mărimea mărgelelor de sticlă. Împăratul Hsien Feng s-a îmbolnăvit din cauza solicitării pe care o presupune guvernarea. După audiențe, vine la mine cu fața tristă. Dispoziția sa e din nou mohorâtă. Urăște să se trezească dimineața și ar vrea să evite îndatorirea de a acorda audiențe. E lipsit de tragere de inimă, mai ales când trebuie să-și aștearnă semnătura pe decrete și edicte. Când piersicii înfloresc, dorința de intimitate a Majestății

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
ton nu prea entuziast. — Voi lua inițiativa dacă îmi veți acorda un fond pentru operațiuni. Oamenii mei trebuie să învețe limbi străine. Și, desigur, trebuie să angajez străini ca profesori. Străinii... — Nu pot să sufăr cuvântul „străini“! îl întrerupe împăratul. Urăsc să recunosc invadatorii. Tot ce știu e că au venit în China ca să-mi impună mie punctele lor de vedere și obiceiurile lor. — Câștigă și China ceva din asta, Majestatea Voastră. Comerțul liber va ajuta la dezvoltarea economiei noastre. Împăratul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
aruncă chifle peste capetele mulțimii ce ovaționează. Chiflele urmează să fie consumate, chipurile, de fantomele fără adăpost. E un gest al mărinimiei doamnei Jin. Împăratul Hsien Feng a lipsit de la început până la sfârșit, susținând că e bolnav. Știu că o urăște pe femeia asta și nu îl învinovățesc. Doamna Jin a fost cea care a provocat sinuciderea mamei lui naturale. Neparticipând la funeralii, împăratul face o declarație. Oaspeții și concubinele nu au sunt niște bocitoare prea grozave. Mâncă, beau și pălăvrăgesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
singură femeie. Mă întreb dacă i-au plăcut femeile lui. Ele s-or fi plimbat umăr lângă umăr, „scăldate în lumina apusului“? A dorit Majestatea Sa să „sărute florile din mâinile lor“? Nu-mi pasă de unde vin femeile astea. Le urăsc. Mi se umplu ochii de lacrimi când îmi închipui cum le-o fi atins iubitul meu. Sunt bine, mulțumesc, îi spun împăratului Hsien Feng încercând să zâmbesc. Nu o să-l las niciodată să știe cât de groaznică este durerea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
protestează doamna Yun. Sunt cunoscută pentru arta mea. Ar fi foarte ușor pentru oricine să-mi copieze stilul. — Numai că una dintre slujnicele tale te-a surprins când confecționai păpușa. — Vorbiți cu siguranță despre Dee. A inventat asta deoarece mă urăște. — De ce te urăște Dee? Doamna Yun se întoarce. În acest moment, ochii ei o zăresc pe Nuharoo: — Dee mi-a fost dăruită de Majestatea Sa, împărăteasa Nuharoo. Nu am vrut-o niciodată. Am pedepsit-o de mai multe ori pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Sunt cunoscută pentru arta mea. Ar fi foarte ușor pentru oricine să-mi copieze stilul. — Numai că una dintre slujnicele tale te-a surprins când confecționai păpușa. — Vorbiți cu siguranță despre Dee. A inventat asta deoarece mă urăște. — De ce te urăște Dee? Doamna Yun se întoarce. În acest moment, ochii ei o zăresc pe Nuharoo: — Dee mi-a fost dăruită de Majestatea Sa, împărăteasa Nuharoo. Nu am vrut-o niciodată. Am pedepsit-o de mai multe ori pentru că își băga nasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Când redeschid ochii, observ că Tung Chih s-a îndepărtat de floare. Își amintește oare că l-am pedepsit când a luat floarea? L-am plesnit, plângând eu însămi. Mi-am lăsat urma degetelor pe fundulețul lui și m-am urât pentru asta. Fiul meu își ridică bărbia micuță. Ce caută? Se uită după mine? Uitând de bunele maniere, trec prin mulțime și mă opresc în fața lui. Îi zâmbesc și trasez o linie cu privirea între nasul lui și sigiliul imperial

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
la noi două. Mă uimește că Nuharoo consideră lucrul ăsta important, însă îi dau cuvântul meu. Se calmează pe loc și spune: — De ce nu te ocupi tu de asta și pe mine doar să mă informezi din când în când? Urăsc să stau în aceeași încăpere cu bărbați ale căror răsuflări miros urât. La început, suspectez că Nuharoo îmi pune la încercare loialitatea. Cu timpul, însă, ea mă face să-mi dau seama că îi fac un favor, căci e genul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
cu mâna. Tung Chih este curios și stăruie să facă baie în izvor. Nuharoo e cât pe ce să cedeze, însă eu mă opun acestei idei. Tung Chih nu știe să înoate și, în plus, abia i-a trecut răceala. Urând disciplina mea, se duce bosumflat la Nuharoo. Fiul meu știe că Nuharoo e mai mare în rang decât mine și că eu nu am voie să nu mă supun ei. Însă cel mai rău este că aceste neînțelegeri au devenit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
pentru că Hsien Feng nu va fi în viață ca să-și educe fiul; plâng pentru că nu mă pot vedea crescându-l pe Tung Chih cum trebuie, având-o pe Nuharoo între noi, și pentru că aud cum fiul meu țipă că mă urăște și zice că de-abia așteaptă ca Nuharoo să mă pedepsească; și plâng pentru că în străfundul ființei mele sunt dezamăgită de mine însămi și, încă mai îngrozitor, pentru că nu știu ce să mai fac. Continui lecția, ținând biciul ridicat: — Răspunde-mi, Tung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
lui An-te-hai. Pentru refuzul său, numele lui a ajuns pe lista dușmanilor lui Su Shun. — Su Shun de-abia așteaptă să lovească în câinele tău, îmi spune Nuharoo în timpul unei vizite. Mă întreb ce l-o fi făcut să-l urască pe An-te-hai atât de mult. Ridicându-și ochii de pe broderia la care lucrează, îmi cercetează chipul în căutarea unui răspuns. Nu vreau să-i împărtășesc gândurile mele, pentru că nu vreau să o lămuresc că Su Shun nu pe An-te-hai îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-o cu sine și pe a ei. Su Shun ar minți fără să clipească, dacă Tung Chih ar avea întrebări privind moartea mea. I-ar demonstra că am fost o mamă rea, iar fiul meu ar fi învățat să mă urască. Nu și-ar da niciodată seama că este victima lui Su Shun, care ar face tot ce i-ar sta în puteri pentru a-l seduce pe Tung Chuh, iar fiul meu l-ar privi ca pe un salvator. Ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Tung Chih ar accepta regulile mele, aș înghiți insulta, căci tot ce doresc este ca el să fie un conducător bun. N-are decât să-mi interpreteze intențiile cum vrea. Sentimentele mele nu ar fi rănite nici măcar dacă m-ar urî la început, deoarece știu că în viitor mi-ar mulțumi. Se pare însă că subestimez puterea mediului. E ca și cum Tung Chih ar fi o bucată de lut care a fost modelată și băgată la cuptor înainte ca eu să apuc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
inferior. An-te-hai este cel care mă lămurește că nimic din ceea ce se petrece nu are legătură cu calitatea de părinte: — Aveți de-a face cu împăratul Chinei, nu cu copilul dumneavoastră, doamnă. Vă puneți împotriva întregii culturi a Orașului Interzis. Urăsc ideea de a-mi păcăli fiul. Dar când onestitatea dă greș, ce îmi mai rămâne e făcut? Când Tung Chih îmi aduce tema neterminată, încetez să îl mai critic. Îi spun cu voce calmă că atâta timp cât a făcut tot ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
vizitat o persoană pe care dorisem să o contactez încă de la căderea lui Su Shun: învățatul în vârstă de șaizeci și cinci de ani Chiang Tai, o figură socială, cu multe relații, și un critic fervent al lui Su Shun, care îl urâse pe învățat atât de mult, încât îi luase venerabilului bărbat toate titlurile. Într-o zi plăcută, eu și Chiang Tai ne-am întâlnit în sărăcăciosul său hootong. L-am invitat să vină în Orașul Interzis pentru a fi profesorul principal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
vorbi despre asemenea emoții ar fi greu, dar împărtășirea durerii era tot ce puteam obține. Mă simțeam jignită că nu mi se dăduse șansa de a-mi exprima recunoștința și admirația față de el. La urma urmei, el îmi salvase viața. Uram răceala lui și mi se părea ciudat că își diminua atât de mult rolul în salvarea mea. Îmi spusese limpede că dacă în sacul de iută ar fi fost Nuharoo, el nu s-ar fi comportat în mod diferit. După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
călugări taoiști, două sute de lama tibetani și două sute de budiști psalmodiază. Vocile lor sunt armonioase în mod straniu. Rămân îngenuncheată înaintea altarului până când ceilalți termină să își ia adio de la împăratul Hsien Feng. Știu că nu ar trebui să-l urăsc pe An-te-hai, care e lângă mine spunându-mi ce să fac, dar tot aș vrea să tacă din gură. Eu voi fi ultima și voi fi singură cu Majestatea Sa înainte ca mormântul să se închidă definitiv. Arhitectul-șef le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939

umpleau clasa. Băieții suportau bine loviturile în clipele când le primeau, dar în bănci nu mai puteau, fluturau mâinile înroșite în aer, sau și le vârau deznădăjduiți între genunchi. Plângeau cu înverșunare, și obidă nedefinită fiindcă nici unul nu știa să urască, durerea lor era pură și în ea puteai ghici cel mult protestul împotriva ei, a durerii în sine, fiindcă durea, și nu a învățătorului sau a școlii, cu cărțile și istoriile ei care trebuiau învățate cu sila. Prima zi a

Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
afinitate între aspirațiile încă în fașă ale viitorului romancier, cu obtuzitatea sau, dimpotrivă, înțelegerea protectoare a cutărui profesor. Mie îmi plăceau de pildă istoria și matematicile, dar amândoi profesorii de la aceste materii erau personalități lipsite de har, cel dintâi era urât, cu capul mare, buzele groase răsfrânte și cu o expresie parcă de grăjdar care petrece, deși se străduia să zâmbească și să ne atragă. Avea pe deasupra două cusururi, unul că îi plăcea prea mult materia pe care o preda și

Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
țeapăn spre cotoarele cărților. Nu știam, pe atunci, nici să acuz și nici să iert, încît am tăcut câtva timp, apoi fiindcă nici bătrânul domn nu mai spunea nimic m-am răsucit spre ușă și am ieșit. Nu-l mai uram, dar nici nu-l iubeam. DESPĂRȚIREA NEȘTIUTĂ ...Și într-o zi, fără să-mi spună, tata luă hotărârea să se despartă de mine. Era în septembrie 1940... Înainte să ajung s-o fac eu, istoria, turbure și amenințătoare, dădea buzna

Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701

Cine-mi poate socoti mie nevoia sufletească care e infinită? Dar mai ales neprevăzută. Se pare că nu ideile au importanță; oricum timpul le schimbă în erori. Importanți sînt oamenii, care vor să trăiască fiecare în felul său. Trăind - iubesc, urăsc, suferă, ca să ajungă undeva. Se află sub imperiul unor biete sentimente în fața cărora ideile pălesc. Mă îngrozește planificarea sufletească. În numele unei idei impuse, cum să-l urăsc pe cel pe care l-am stimat? - Ochiul tuturor se va forma în

CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
Importanți sînt oamenii, care vor să trăiască fiecare în felul său. Trăind - iubesc, urăsc, suferă, ca să ajungă undeva. Se află sub imperiul unor biete sentimente în fața cărora ideile pălesc. Mă îngrozește planificarea sufletească. În numele unei idei impuse, cum să-l urăsc pe cel pe care l-am stimat? - Ochiul tuturor se va forma în lumina unei necesități deplin înțelese. Aceasta este legea iar înțelegerea ei dă sentimentul libertății. Nu sîntem anarhiști. Cele ce spun vor fi evidente pentru fiecare. - Spălîndu-l bine

CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]