4,489 matches
-
Don Juan, București, 1981; Drumul la zid, București, 1984; Pândă și seducție, București, 1991; Elegii parisiene, Cluj-Napoca, 1991; Amfitrion, vol. I: Demonii mărunți, vol. II: Procuratorii, vol. III: Alberta, București, 1994; Confesiuni violente. Dialoguri cu Constantin Iftimie, București, 1994; O utopie tangibilă. Convorbiri cu Nicolae Breban, îngr. Ovidiu Pecican, București, 1994; Spiritul românesc în fața unei dictaturi, pref. Ovidiu Pecican, Iași, 1997; Riscul în cultură, Iași, 1997; Teatru, București, 1997; Ziua și noaptea, București, 1998; Stricte amintiri literare, Cluj-Napoca, 2001; Voința de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
să fie rezultatul unei opțiuni asumate. Încă din prima carte, Avantajul de a fi câine, autorul combate inechitatea socială, războiul, rasismul și intoleranța religioasă. Deși se subintitulează „roman”, aici este, în fond, o colecție eterogenă de schițe, pamflete, parabole și utopii negative. Modelul formal îl reprezintă Tablete din Țara de Kuty, însă lui T. îi lipsesc stilul și amplitudinea viziunii argheziene. Inconvenientul cel mai vizibil al acestor texte este tezismul, care se observă începând cu narațiunea titulară, unde un muritor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290198_a_291527]
-
caracteristic spre a atrage atenția unui biograf. Este poate un caz fericit, cînd visata știință a portretului moral, întrezărită de Saint-Beuve drept o "istorie naturală a spiritelor", s-ar putea cu succes încerca. Căci dacă este în mare parte o utopie a stabili "familii de spirite" între diversele individualități din cuprinsul unei literaturi, înlăuntrul unei familii biologice, manifestată și în domeniul spiritului, operația este și mai firească." Disociind între biologic și spiritual, Vladimir Streinu se va exprima despre cel mai bizar
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
complexitate. Această trăsătură a mentalității franceze reflectă originile sale etnice destul de variate. Națiunea franceză este renumită prin contradicțiile și inconsecventa să, produs al unui temperament caracterizat prin combinația de sânge rece și cap fierbinte, simțul practic, dar sedus de artă, utopie, vis127. Alte calități ale francezului moștenite de Pariziana sunt realismul și ingeniozitatea, individualismul și indisciplina, senzualitatea și vanitatea, sociabilitatea, simțul echilibrului și al măsurii, caracterul jovial și optimist. Dar pe fundalul unui caracter care poate fi numit stabil al francezului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
en France au XIX siècle, Louvain-Paris-Sterling-Virginia, 2001 BRUNEL, Pierre, Dictionnaire des mythes d'aujourd'hui, Editions du Rocher, Paris, 1999 BRUNEL, Pierre, Mythocritique. Théorie et parcours, P.U.F., Paris, 1992 BUGI-GLUCKSMANN, Christine, Féminité et modernité: Walter Benjamin et l'utopie du féminin, în Walter Benjamin et Paris, Colloque internațional 27-29.VI.1983, Édité par Heinz Wismann, Leș Éditions du Cerf, Paris, 1986, p.403-420 BULOT, Ț., et alii., Langue urbaine et identité. Langue et urbanisation linguistique à Rouen, Venise, Berlin
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
la singularité française, Fayard, Paris, 1999 PAGEAUX, Daniel-Henri, Literatura generală și comparată, Polirom, București, 2000 PAGES, Alain, Emile Zola. Bilan critique, Nathan, Paris, 1993 PANEA, Nicolae, Zeii de asfalt, antropologie a urbanului, Cartea Românească, București, 2001 PAPAHAGI, Marian, Eros și utopie, Dacia, Cluj-Napoca, 1999 PARK, Robert Erza, Race and Culture, The Free Press, Glecoe, 1950 PATAPIEVICI, Horia-Roman, Omul recent, Humanitas, București, 2004 PAVEL Lăură, Ficțiune și teatralitate, Limes, Cluj-Napoca, 2003 PAVIS, Patrice, Dictionnaire du théâtre, Messidor, Editions sociales, Paris, 1987 PAVIS
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
din aceeași epoca și din același mediu social: "Fiind propria lor realizare estetică, propria capodoperă, compunându-și viața, până la ultimele detalii, ca opera, dandy-i par a restitui artei identitatea să primordială, definitiv pierdută și, în consecință, privită azi că utopie: artă că act magic în stare să "opereze" asupra realului, să îl transfigureze, "dandy-ul are curajul de a-si afirmă libertatea, are îndrăzneala de a face dintr-un veșmânt o poezie și, în consecință, de a proclama victoria calității
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
definitivă cu Rodolphe al Emmei Bovary provine din încrederea că fericirea există altundeva. Amantul, care se definește prin opoziție cu soțul (care reprezintă intolerabilul), este cel care permite accesul la acest altundeva mitic. Răpirea, visata conform schemelor românești, este soluția-miracol. Utopia acestui vis este ironizata de Flaubert. 328 "Toute la vieille poésie des enlèvements nocturnes, des chaises de poste, des auberges, toutes leș charmantes aventures des livres lui passèrent d'un coup dans l'esprit comme un songe enchanteur prêt à
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
John Gray; raporturile dintre ficțiune și istorie, dintre istorie și memorie, dintre etică și estetică, dintre ideologie și adevăr - pornind de la romanul Ravelstein al lui Saul Bellow, construit în jurul portretelor ficționale ale lui Allan Bloom și Mircea Eliade; comunitarismul ca utopie - pornind de la o carte a lui Amitai Etzioni; atracția exercitată de formele iliberale de putere, de tiranii, asupra multor intelectuali - pornind de la o carte a lui Mark Lilla; criza spiritului public american din ultimele decenii - pornind de la o carte a
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
plac în viața noastră pământească. Această poziție ambivalentă a Bisericii și acest model de „putere pastorală” (Michel Foucault) au rămas cele mai întâlnite modele ale relației dintre cultură și putere, dintre intelectualii laici și sistemul politic 4. Ca în majoritatea utopiilor, schimbul dintre instituțiile castaliane și zonele înconjurătoare continuă: de vreme ce toți castalienii sunt bărbați celibatari și nu au la îndemână altă formă alternativă de a perpetua comunitatea lor ascetică (nemurirea, regenerarea, clonarea etc.), copiii sunt recrutați pe baza performanțelor lor artistice
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a fost totuși apreciat de filozof într-o frumoasă scrisoare particulară. Publicat inițial în străinătate („Noica, «Denker in durftiger Zeit»”, Agora, Philadelphia, 2:2, iulie 1989, pp. 36-73), dialogul se află acum inclus în cartea mea Civitas imaginalis. Istorie și utopie în cultura română, Litera, București, 1994 (ediția a II-a, Polirom, Iași, 1999). Faptul remarcabil că Noica se gândea la o școală filozofică alternativă în 1944, când România era o democrație cu universități credibile (în ciuda devastărilor pricinuite de război), indica
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vedere al lui Borbély este, în ansamblu, judicios. Mai recent, Andrei Cornea a oferit o remarcabilă analiză a întregului fenomen; vezi „A fost «școala de la Păltiniș» o experiență utopică?”, în De la școala din Atena la școala de la Păltiniș sau Despre utopii, realități și (ne)deosebirea dintre ele, Humanitas, București, 2004, pp. 196-256. 13. Protocronismul (cuvânt format în românește pornind de la cuvinte grecești și însemnând, literal, „primii în timp”) a fost prima oară formulat ca ideologie culturală de Edgar Papu, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea, în zonele germanofone. Vezi capitolul meu despre Cioran și stigmatul etnic în cartea mea Imaginaire culturel et réalité politique dans la Roumanie moderne. Le stigmate et l’utopie, tradusă în franceză de Claude Karnoouh și Mona Antohi, L’Harmattan, Paris, Montréal, 1999 (versiunea românească a apărut inițial în cartea mea deja citată, Civitas imaginalis). Viziunea mea despre stigmatul etnic a fost folosită de mai mulți autori pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lor (atât de frapante pentru străini!), ci par mai degrabă mulțumiți să le acopere cu un verbiaj ideologic și să se consacre apoi cu toate forțele campaniei antiglobalizare și dramei Lumii a Treia (numită de ei „Sudul Global”), mutându-și utopiile pe alte meleaguri. De ce oare nu au acești pseudoliberali un impact mai mare asupra propriei lor societăți, dacă ținem seama și de faptul că un considerabil procent al populației le trece prin mână cel puțin în timpul celor patru ani de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
se uită în jur, observatorul american al propriei sale lumi are multe motive să ajungă la exasperare. Așa se face că multe idei și principii care în Europa Occidentală sunt expuse și promovate mai calm și mai pragmatic, ajungând de la utopie - prin negocieri laborioase și nu fără momente de criză între partenerii sociali - la politica socială, sunt clamate în Statele Unite cu câteva octave mai sus. Sunt convins că dacă unele drepturi de bază - să zicem, pentru a nu lua decât un
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
contradicția internă a tradiției liberale, o tradiție duală și ambiguă articulată în forma a două discursuri filozofice incompatibile: pe de o parte, teoria consensului rațional universal; pe de alta, proiectul coexistenței pașnice în societăți axiologic plurale. Oricine știe câte ceva despre utopie observă imediat, fără să recurgă neapărat la filozofia analitică, cât de dificilă este întemeierea societății bune pe fiecare dintre cele două concepții. Consensul rațional universal, care ar permite atingerea celei mai bune forme de viață pentru toți (în ultima vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
conceptualizat, aprobat și aplicat, dar lumea reală include și o multitudine de probleme insolubile (cel puțin parțial, ceea ce mi se pare destul de grav). Multe activisme (bine intenționate și) obnubilate de „corectitudine politică” se încăpățânează să ne convingă de contrariu: în utopia lor mai ales discursivă, care ecranează atât de eficient realitatea, toate problemele au soluții. John Gray, mult mai lucid, ne propune să urmăm a doua linie a tradiției liberale, după părerea lui inaugurată în secolele XVII-XVIII de gânditori ca Hobbes
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
adoptă deseori (succesiv sau simultan) mai multe stiluri de viață dintre cele aflate parcă la alegere în supermarketul identitar. Prin urmare, este mai inteligent și mai pragmatic, nu doar mai consecvent cu ceea ce are mai bun tradiția liberală, să abandonăm (utopia) consensul(ui) rațional și să ne concentrăm pe construcția unui prezent și a unui viitor bazate pe pluralismul valorilor principial incomensurabile, eventual incompatibile. Astfel, consideră Gray, toleranța liberală clasică (curentul a fost numit de el cândva „paleoliberalism”) construită pe consens
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
puțin în privința unor funcții ale statului care se globalizează tot mai mult (după 11septembrie 2001, mai mult ca oricând, problemele globale devin pentru Administrația Bush probleme de politică internă, și viceversa). Sub Ceaușescu, la prima lectură din Anarchy, State, and Utopia (1974; ed. rom.: Anarhie, stat și utopie, traducere și cuvânt înainte de Mircea Dumitru, Humanitas, București, 1997), cartea care l-a lansat pe Nozick, salutasem proiectul statului său minimal, fiindcă mi se părea antiutopic (în sensul că era mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
se globalizează tot mai mult (după 11septembrie 2001, mai mult ca oricând, problemele globale devin pentru Administrația Bush probleme de politică internă, și viceversa). Sub Ceaușescu, la prima lectură din Anarchy, State, and Utopia (1974; ed. rom.: Anarhie, stat și utopie, traducere și cuvânt înainte de Mircea Dumitru, Humanitas, București, 1997), cartea care l-a lansat pe Nozick, salutasem proiectul statului său minimal, fiindcă mi se părea antiutopic (în sensul că era mai mult decât nonutopic, întrucât se opunea utopiei) și liberal
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
stat și utopie, traducere și cuvânt înainte de Mircea Dumitru, Humanitas, București, 1997), cartea care l-a lansat pe Nozick, salutasem proiectul statului său minimal, fiindcă mi se părea antiutopic (în sensul că era mai mult decât nonutopic, întrucât se opunea utopiei) și liberal. Astăzi, mă preocupă dificultățile practice ale modelului, cunosc mai bine viziunile iliberale ale reducerii statului la ceva mai puțin decât rolul de „paznic de noapte”, precum și crizele generate de micșorarea și slăbirea statului (analizate pătrunzător de Stephen Holmes
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
demonstrațiile autorului, sunt captivat sau cel puțin intrigat de toate. Mai întâi, câteva chestiuni de principiu. Orice propunere de doctrină, chiar „autolimitată” de mari precauții retorice, rezerve și îndoieli, trebuie sever judecată atunci când apare pe piața ideilor. În fond, și utopiile cele mai brutale au început adeseori modest: nu doar ceea ce am numit în altă parte „principiul promisiunii” organizează utopismul, ci și ipocrizia prin care utopia, lacomă de ființă din capul locului, își ascunde ambiția de a dezlocui realitatea și a
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
retorice, rezerve și îndoieli, trebuie sever judecată atunci când apare pe piața ideilor. În fond, și utopiile cele mai brutale au început adeseori modest: nu doar ceea ce am numit în altă parte „principiul promisiunii” organizează utopismul, ci și ipocrizia prin care utopia, lacomă de ființă din capul locului, își ascunde ambiția de a dezlocui realitatea și a o înlocui cu pseudorealitatea opresivă a unei ordini fantasmatice pe care imaginarul social n-o mai poate conține 7. Pentru partizanii săi, liberalismul este unica
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cât de cât a sistem normativ (am numit în acest text cazul paradigmatic: Popper). Numai Hayek, cel care inițial avea în vedere și mecanisme care să controleze cât de cât piața, a avut curajul să se gândească la necesitatea unei utopii liberale, cam în sensul în care Cioran, altminteri un fervent inamic al utopiei, își încheia celebra sa Istorie și utopie cu avertismentul că omul are, totuși, nevoie de utopii. Un autor care împarte cu John Gray aversiunea pentru liberalismul radical
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Popper). Numai Hayek, cel care inițial avea în vedere și mecanisme care să controleze cât de cât piața, a avut curajul să se gândească la necesitatea unei utopii liberale, cam în sensul în care Cioran, altminteri un fervent inamic al utopiei, își încheia celebra sa Istorie și utopie cu avertismentul că omul are, totuși, nevoie de utopii. Un autor care împarte cu John Gray aversiunea pentru liberalismul radical laissez-faire este George Soros: ambii îl numesc „fundamentalism al pieței” (market fundamentalism), iar
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]