10,104 matches
-
aceeași idee fixă împotriva "familiei privilegiate". Nu a exercitat o mare influență. Nu avea nici geniul lui Antero și nici forța de invenție verbală a lui Oliveira Martins dar cărțile lui politice se citeau pentru că republicanismul socialist era la modă. Vasta lui operă este astăzi, în bună parte, ilizibilă. Nu se poate spune, însă, că e cu totul lipsită de valoare căci, la timpul lor, cărțile acestea au adus materiale istorice și literare noi și au pus în circulație ideile altora
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dacă Angola și Mozambic vor putea fi unite; adică, dacă posesiunile Africii occidentale vor putea fi legate de cele orientale. Dar asta primejduia planul căii ferate engleze care trebuia să lege Africa de Sud cu Sudanul. Cecil Rhodes tocmai lansase proiectul unui vast imperiu britanic al Africii, din Egipt și până la Capul Bunei Speranțe. Aspirațiile portugheze zădărniceau acest măreț imperiu și atunci agenții britanici se așează la lucru; agenți "deghizați în misionari protestanți, în exploratori științifici sau simpli negustori" (Joîo Ameal). Guvernul britanic
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Almeida e o forță generoasă și simpatică... Se supără, se agită; apoi uită totul cu un hohot de râs... Are apoi și altceva, care îi face cinste: crede, începe întotdeauna prin a crede în toți. O mare generozitate un torace vast și o voce puternică și magnetică. Nu e de afaceri, nici un politician oportunist. Ii lipsește uneori spiritul critic. E orator; până și articolele sale sunt discursuri. Totuși, dreptatea, libertatea și poporul, care pentru alții nu sunt decât cuvinte, sunt pentru
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
gândurile către seminar, pentru că se îndrăgostise de o copilă din Santa Comba și întîmpinase pentru întîia oară rigorismul social - arunci ni-l putem cu ușurință închipui, în vara anului 1900, petrecîndu-și ceasurile pe care nu le închina studiului, în acea vastă, dură, ascetică Sé, încercînd să găsească alinarea tuturor mâhnirilor precocei sale adolescențe într-o mistică reculegere. Oricare ar fi adevărul, fapt este că Oliveira se pregătește atât de temeinic pentru examenul de admitere în seminar încît reușește printre cei dintâi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
timp viața ca repetitor în colegiul Via-Sacra, care era pe atunci condus de părintele Antonio Barreiros. Acești doi ani au avut o mare însemnătate în viața lui Salazar. În acest răstimp înțelege el că e chemat pentru o misiune mai vastă și mai grea decât aceea de a fi preot în Vimieiro. Înțelege, desigur, că pietatea lui nativă nu e de ajuns pentru a îmbrăca haina preoțească. Pe de altă parte, nu încape îndoială că problemele educației îl cuceresc atât de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Salazar renunță la misiunea de a mângâia și întări, ca să se poată dedica misiunii de a forma și îndruma oamenii. Parohia din Vimieiro e un sector prea limitat. Simte în el o chemare dacă nu mai aleasă, cel puțin mai vastă. Totul începe să se clatine în jurul lui. Pentru acest tânăr curat și cinstit, lectura ziarelor - îndeosebi a celor republicane - deschide o lume nouă, a cărei falsitate și artificialitate spirituală el o vede; dar înțelege în același timp că e dator
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
omagieze la Marele Cartier (9 iunie 1928), Salazar își mărturisește încă odată marea lui credință în forța creatoare și eficiența simplității: "Am luptat întotdeauna pentru o politică de simplu bun simț - împotriva planurilor grandioase, atât de grandioase și atât de vaste încît ne risipeam toata energia ca să le admirăm și nu ne mai rămâneau forțe ca să le realizam". Le amintește ofițerilor de la Marele Cartier că nimic nu se poate construi în Portugalia înainte de a rezolva problema financiară, ce se reducea la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a asigura un minim de libertăți religioase. Revoluția națională acordând aceste libertăți, rațiunea de a fi a Centrului Catolic dispare, și Salazar își îndeamnă foștii săi camarazi de luptă să renunțe la organizația politică și să transforme Centrul într-un "vast organism dedicat acțiunii sociale". Este încă o dovadă a independenței spirituale a lui Salazar, care nu acceptă să se lase condus de nici o alta dogmă în afară de aceea a națiunii; și este încă o dovadă a instinctului său politic, căci își
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
această situație. Poate fiindcă erau conștienți că datorau așezarea lor acolo clemenței interesate a lui Flavius Etius și, desigur, fiind puțini la număr - socotind și femeile și copiii, nu erau mai mult de treizeci de mii în tot acel teritoriu vast -, nu veniseră cu brutalitate peste populația locală, nu făcuseră prozelitism în favoarea arianismului și își însușiseră, în schimb, unele norme ale vechiului drept roman; faptul că avuseseră succes era demonstrat și de numărul mare de căsătorii mixte, cu atât mai surprinzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
salutând cu brațul ridicat într-un gest regal. în pofida distanței, Sebastianus ghici pe chipul său un zâmbet sincer și radios. Pe poarta larg deschisă, mulțimea entuziastă alerga spre eliberatorul ei, în vreme ce armata sa îi făcea loc în fața zidului, ocupând aria vastă a taberei hune și zona dintre tabără și cetate, pământul nimănui, și oferind un spectacol nu mai puțin impunător și impresionant decât cel pe care, doar cu câteva ore mai înainte, îl oferise dușmanul. între rândurile romanilor, Sebastianus recunoscu stindardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o bucată de metal. Avusese atunci nevoie să fie remodelată într-un întreg coerent. Pentru un moment, Craig a avut o imagine a ceea ce trebuie să fi fost mintea lui; ceva amorf, șovăielnic, o lume cu imagini neclare, un univers vast și fără contur, de jumătăți de amintiri, trăsături de caracter prost îmbinate, o monstruozitate incredibilă, pestriță și conflictuală a unui semicreier. Nu era o imagine plăcută de reținut, dar ea puse stăpânire pe el. Neplăcerea de a nu cunoaște, gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
mult timp înainte. Lesley, aici sub pământ este un atelier cu mașinării minunate. În câteva minute, cei mai mari savanți de sex bărbătesc din organizația noastră vor fi aduși, unul câte unul, și tu le vei prelua gândurile, cunoștințele lor vaste, și le vei face să-ți aparțină. Îmi pare rău că nu poți citi și gândurile femeilor, căci avem câteva savante minunate. Întreaga noastră organizație Marțiană este clădită în jurul invenției Marthei Eger... - Ce fel de organizație? îngăimă Craig. Ea păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
tot felul de lucruri. Dar omul trebuie să-și croiască singur destinul. Nimic nu este mai adevărat în toată istoria omenească decât că rasa din care am apărut noi nu poate supraviețui dacă, de pildă, noi le oferim invenții și vasta noastră cunoaștere. Noi, totipotenții, suntem un braț mort al unui fluviu, un accident. Noi, cei treizeci și cinci - asta cu tine inclusiv - putem furniza un litru de sânge la câteva luni celor cu aceeași grupă sanguină, dându-le astfel tinerețe și legându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
putrid luxuriante ale acestei proze ce se constituie nu arar în propria paștișă, cu descripții de vise ale unor peisaje sau de peisaje ale unor vise, cu pilaștri, cascade, coloane ce se vădesc a fi trunchiuri de arbori înfrunzind în vaste bolți de catedrale. Plăcerea de a nara a autorului este enormă, emisia, licitarea, insațiabile, coșmare agonice admit instantanee paradisiace, în perenul sentiment al unei iremediabile rătăciri. Poate fi la mijloc intenția auctorială de a fascina, poate fi un pur joc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de nasturele de la gât -sau, dacă nodul potențial își ocupa locul potrivit, atunci o mică bandă de mătase era hărăzită să iasă de sub guler, la spate, arătând asemenea curelei de la binoclul unui turist. Aș prefera să renunț la acest subiect vast și dificil. Pe scurt, îmbrăcămintea lui împingea întreaga familie la ceva vecin cu disperarea. Nu v-am oferit decât o descriere fugară. Chestiunea prezenta o întreagă varietate de aspecte. Aș putea doar să adaug, și apoi să renunț grăbit, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să Întocmească o nouă situație de lucru constatat, să restituie beneficiarului paguba produsă, iar În final imputarea prejudiciului tuturor lucrătorilor și arestarea de lapidatorului Tony Pavone...! Pararel cu această incredibilă desfășurare de forțe, Lc.Col.Tudose Ion, personal porni o vastă acțiune de defăimare, de discreditare a lui Tony Pavone. Costumat În haina militară ce inspira teamă și supunere, vizita puncte de lucru cu valoare ridicată amenințând pe toată lumea, ordonând sistarea lucrărilor, să fie controlată din nou cantitatea lucrului efectuat solicitând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
atotputernic...? Nu-ți face iluzii...! Totuși...- se gândi el puțin, aprinzând o nouă țigară desigură tot americană apreciez inteligenta care știe să lucreze fără a lăsa urme. După cum desigur ști-i, am operat personal, prin subalternii și iscoadele mele, o vastă investigație cu speranța să opțin unele rezultate. Sunt informat despre voi toți În frunte cu cei de la conducerea Cooperativei furați, primiți mită sub toate aspectele Însă, nu am reușit să materializez o reclamație Împotriva ta. Cum e posibil...? Am mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
negru, spuse Lionel. Aud de la Margotte că ați dat peste un hoț de buzunare negru, apropo. Unde mergem, Lionel? Acum că sunt pe cale să vorbesc, am dubii. Mă simt neclar. Ce trebuie să spun, de fapt? Subiectul e atât de vast. — Îl cunoașteți mai bine ca oricine. Îl știu, da. Dar nu sunt În apele mele - oarecum șovăitor. — O să vă descurcați de minune. Apoi Feffer Îl conduse Într-o sală mare. El se așteptase la una mică, o cameră de seminar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
informații proaste despre Însăși esența ființei. Ceva detestabil și din când În când copleșitor. În cel mai rău caz părea să meargă cam așa: Ai fost chemat să fii. Chemat din materie. Prin urmare iată-te aici. Și deși plăsmuirea vastă atotcuprinzătoare poate fi de cel mai adânc interes, că vine de la Dumnezeu sau de la o sursă nedeterminată care ar trebui să poarte un alt nume, tu Însuți, o instanță finită, ești obligat să aștepți, dureros, anxios, cu inima frântă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a specula. — Poate că e firesc ca un indian să fie ultrasensibil la un surplus de umanitate. Calcutta e așa un furnicar, e atât de vulcanică. Un chinez ar fi În mod similar sensibil la asta. Orice națiune de mulțimi vaste. Suntem Înghesuiți ca sardelele acum, și ființele umane trebuie să simtă că au o ieșire și că puterea intelectuală și iscusința propriei specii deschid drumul. Invitația la călătorie, dorința baudleriană de a scăpa - de a scăpa de circumstanțe omenești - sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pregătise un aragaz Coleman, butelii cu propan, câteva lădițe cu piersici, roșii și fasole, o pușcă, trei cutii cu cartușe și niște smoală - asta în cazul în care barca se găurea și trebuia călăfătuită. Gabara avea un spațiu de depozitare vast și pentru că totul ținea de cât de bine avea să se simtă Jina în sălbăticie, Zach adăugase în bagaje elemente de lux la care nici nu s-ar fi gândit dac-ar fi fost singur. Un cort cu două încăperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vedea pâlpâirea unei lumini. Prin dreptul geamului a trecut o umbră, iar Jina a făcut un pas înapoi. Îi era imposibil să-și dea seama dacă silueta îi aparținea unui bărbat sau unei femei. Femeia s-a uitat la grădina vastă care era apărată de niște porți înalte, din sârmă ghimpată. În întuneric, nu izbutea să vadă prea departe, dincolo de frunzele de spanac: câteva vrejuri de fasole și vârfurile învolburate ale unor morcovi. În spatele grădinii erau mai mulți pomi fructiferi - probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
distanță siluetele lor arătau cam la fel. Obosise să caute în acel om ceva ce nu exista. Era prea necopt și nici măcar nu știa cu ce se mănâncă viața asta. Nu-i spusese mai nimic despre povestea sa și despre vasta experiență căpătată alături de fel de fel de golani, fiindcă nu-l simțea capabil să o înțeleagă. Titi nu știa decât să-i repete în șoaptă că o iubește, dar când îl întreba care e motivul, acesta începea să se bâlbâie
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
am amintit că în weekend am obligații gospodărești. Norocul meu e că mi-am scos fierea. De obicei, după o expediție ca asta făceam crize. Mi se urca greața până la firele de păr. De-a lungul pieței se înșiră un vast șanț plin cu noroi. Pe laturi, o mulțime de băbuțe pipernicite și gârbovite (osteoporoza care mănâncă din femeia românească, fără ca ea să știe ce i se întâmplă) vând țelină, morcovi și păstârnac. Tarabele, câte-or fi, sunt clisoase și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
erau și ei foarte atrăgători. Semănau celor reali, dar nu dădeau din copite, nu te trânteau la pământ, nu trebuiau duși la păscut, nu mureau, nu aveau nevoie de grajd. Dar nici nu-i puteai călări. Pe scurt, a început vasta zonă a conviețuirii mele cu filosofia ca substitut de realitate, ca pseudorealitate și, adesea, exact cum spui, ca ocultare a realității. Era frumos. Mirosea a cărți peste tot. În seminar săreau țăndări de la polizări conceptuale. Am făcut o facultate bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]