4,511 matches
-
cu fluturele, să fie ușoară și subtilă ca fluturele. Aș putea chiar să descriu fluturele, dar ținând cont de scena îngrozitoare a unei crime, încât fluturele să devină ceva înspăimântător. Proiect de povestire. Doi scriitori, locuind în două vile pe versantele opuse ale văii, se observă unul pe altul. Unul dintre ei obișnuiește să scrie dimineața, celălalt după-amiaza. Dimineața și după-amiaza, scriitorul care nu scrie îndreaptă ocheanul asupra celui care scrie. Unul dintre cei doi e un scriitor productiv, celălalt e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cununi de flori rar e. Câtă încântare atunci, câtă tristețe acum! Împreună, cândva, trăgeam clopotele. Câtă încântare atunci, câtă tristețe acum ! Suntem ca două biserici despărțite de ape ca o livadă tăiată în două de cutremur ca ziua cu două versante (Dimineața și Seara) trupuri în aceeași rochie transparentă Eu sunt sculptată în piatră, ea e sculptată în foc amândouă disprețuim sabia, iubim amurgurile monahale Iată, sosesc tineri și mă întreabă de Maria‐ Basaraba. Mâinile o caută, gura o rostește, soarele
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
izolat pe o insulă din Pacific de pe care se vede Palatul. Asta ar trebui să-i amintească în fiecare clipă poziția în care se află. Răzbunarea Marei Allston s-a terminat aici! O luă pe după umeri și o îmbrățișă. Printre versanți începu să se reverse lumina roșie a zorilor de zi. Norii se risipeau în depărtări. De acum era și timpul să mai dispară de pe bolta cerească! Dominaseră cerul timp de trei ani și jumătate! Acum erau risipiți de vânturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
trebuie să le respecte. Drumul de aproximativ cinci ore, de la Fântâna lui Roland până la Roncesvalles nu-l voi uita ușor, la fel cum nu voi uita foșnetul falnic al bătăilor aripilor acelui vultur impunător. Coborând mult prin pădure, pe un versant destul de abrupt, înfrigurat și complet ud, ajung în sfârșit la Roncesvalles, destinația zilei, stațiune pentru turiști și pelerini situată la altitudinea de 900 metri. Aici este un complex de refugii pentru pelerini, dar și un hotel. Mă cazez la refugiul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
poate era doctor de ochi, mi-a explicat totul. La tine centrul vederii, a spus el, a fost afectat de un colaps. O prăbușire care poate fi comparată cu un tren care deraiază sau cu o alunecare de teren pe versantul unui râu. Centrul vederii constituie o parte din scoarța cerebrală. în partea din spate a craniului. Impulsurile sunt transportate de nervii capului de la retina ochiului până acolo. în centrul vederii imaginea este transformată în cunoaștere. Cunoaștere umană. Și eu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de fotbal dintre Hjoggböle și Missenträsk. Când Mikael Wiehe a cântat cântece de luptă pentru minerii din Kristineberg, eram și noi acolo. Am mers cu telefericul peste râul Skellefteå. împreună l-am văzut pe prefect inaugurând noua mină de pe celălalt versant al muntelui Ava, mină care a transformat o simplă îngrijitoare în cea mai bogată și mai vestită locuitoare din Västerbotten. Cu toată sfiala ei. Deseori mă gândesc la asta: că eu, aici, pe muntele Ava, locuiesc de fapt pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a partidului“. Mie, cel puțin, filmul mi-a lăsat impresia de cal scăpat din hățuri, știm cu toții ce se poate întâmpla cu călărețul, dar cum să-l oprim? Mai bine, vorba ăluia, nu-ncercăm. Cică e vorba de munții Făgăraș, versantul nordic (în sudul masivului erau alți zăbăuci din aceștia, gruparea Arsenescu-Arnăuțoiu). N-am mai recomandat filmul acesta vecinului meu, fiindcă ar fi trebuit să-i explic eu ce-a fost aia rezistența anticomunistă, și cu se mânca la vremea aceea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și, coborându-și privirea descoperi două șine ruginite așezate pe traverse improvizate de lemn. Simți cum îl cuprinde bucuria și, exaltat, începu să meargă în lungul lor. Găsi gura minei imediat, după un fel de perete stâncos ce ieșea din versant. Cineva încercase să o ascundă îngrămădind bolovani și câțiva bușteni la intrare. Nu se mai ostenise însă să scoată și șinele ori poate nu mai apucase?... Miner cu experiență, Crișan înțelese imediat peste ce dăduse. Găsise o veche mină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o cârpă de culoare albastru spălăcit. Din cauza acelor uscate de brad de care era plină nu o văzuse când trecuse mai devreme pe acolo. Fără să coboare, Toma se uită mai atent la obiectul de sub ei după care privi la versantul de dedesubt. Nimic nu părea deranjat, nu se vedea nici o urmă de târâre sau orice altceva care să-i atragă atenția. Ai ochi buni, tinere! îl lăudă el pe Pohoață. Ce crezi că este? Cârpa aceea ori... ce s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
obișnuit. Morții nu sunt primejdioși, nu mușcă și nici nu fac vreun rău. Ajunseseră la capătul văii după care se apucaseră să pieptene malul stâng pe o distanță de câteva sute de metri, tot fără nici un rezultat. Acum trecuseră pe versantul drept continuând cercetarea. Mergeau la distanță unul de altul, atât cât să se vadă între ei, scotocind fiecare locșor din pădure. Vasilică transpira abundent. De sub chipiu i se scurgeau șiroaie de sudoare pe care și le ștergea din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu se așteptase la așa ceva. Îi spusese s-o facă numai ca să scape de gura lui. Ori poate, cine știe, se punea Vasilică pe treabă și aducea lista? Stătea rezemat de mașină, fumând absent. Privirea îi rătăcea dincolo de drum pe versantul muntelui. Dacă în spatele său, panta cobora abrupt spre vale, de partea cealaltă coasta era mult mai lină. Dincolo de arboretul de pe marginea drumului forestier pădurea se întindea întunecată. Printre molizii de un verde închis ici și acolo se ițeau coroanele stejarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un asasinat? Atunci, atacatorul l-ar fi putut târî pe băiat oriunde pe munte. Ipoteza aceasta i se părea tot mai atractivă lui Cristi și se decise să o verifice de îndată. Ajunsese deja în locul unde găsiseră camionul. Privi înspre versant, încercând să ghicească pe unde ar fi putut șoferul să intre în pădure. Fiindcă nu găsi nimic care să-i atragă atenția, păși peste șanț și se strecură de-a dreptul printre arbuști. Odată trecut de vegetația deasă de pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
s-a făcut drumul prin pădure. Însă nici ei nu mai fac tăieri în zonă. S-au dus mai departe pe celălalt munte. Folosesc drumul numai pentru că e prea scump să facă altul, dar nu se aventurează mai sus, pe versant. La poale nu-i periculos sau, mă rog, nu-i atât de periculos și, spun asta numai după ce am aflat de la tine ce s-a petrecut în ultima vreme. În schimb, nu-i bine să urci mai sus. Acolo, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că ajunsese deja la ravena mult căutată. Coborând malul aproape vertical, se sprijinea în bâta pe care o purta cu el. Era bucuros că o avea cu dânsul, dovedindu-se a fi de mare ajutor. Dacă ar fi alunecat pe versant, zgomotul căderii sale i-ar fi putut atrage pe urmăritori. Când ajunse jos, se afundă în smârcul de pe fund. Încercând să își scoată piciorul din mâl, acesta scoase un sunet înfundat care răsună ca o pocnitură în noapte. Îi pomeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu te cunoaște ar putea să jure că ești feciorul meu, izbucni în hohote de râs Calistrat. 19 Soarele prinsese a scăpăta spre asfințit și umbrele începeau să se lungească. Lăsaseră în urmă drumul forestier și urcau acum pe un versant acoperit de molizi bătrâni. La plecarea din poiană, Cristian Toma voise să meargă cu mașina, dar Moș Calistrat se opusese vehement: Băiete, dacă vrei să devii păzitor, trebui să știi munții ăștia pe de rost. Ca pe buzunarele tale trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zeii ne vor fi alături. Cu inima îndoită, Cristian se dădu bătut. E drept că nici pe el nu-l încânta să se aventureze în întunericul din măruntaiele munte lui. Începu să caute din priviri o cale de acces pe versantul aproape vertical. Până ceva mai sus de înălțimea capului său, peretele se ridica drept și fără asperități. Mai sus, conformația stâncii era diferită. O mulțime de crăpături șerpuiau în toate direcțiile alcătuind o rețea. Dacă reușea să ajungă acolo, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
purtat de vânt într-o parte. Bucuros că ordinele sale fuseseră ascultate, Mihailovici răsuflă ușurat. Avea ochii ațintiți spre convoiul care intrase într-un canion îngust. Drumul era tăiat drept printre pereții aproape verticali de stâncă. O străfulgerare scurtă pe versantul stâng îi atrase atenția. Se concentră asupra ei încercând să vadă ce este acolo. În același loc văzu din nou licărirea de lumină. Pricepu pe loc despre ce era vorba, cineva supraveghea drumul printr-un binoclu. Nu putea fi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu-i plăcea ideea de a merge în lungul drumului, ar fi preferat să o ia direct prin pădure dar pământul și bolovanii rezultați din lucrările de construcții fuseseră împinși de-a valma în lături, de unde se apoi prăbușiseră pe versant, făcând accesul aproape imposibil. După câteva clipe de ezitare, se hotărî totuși să meargă pe acolo. Era puțin probabil să se întâlnească cu vreo persoană coborând la vale, nu credea că rămăsese cineva peste noapte în pădure. Mai degrabă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai fusese pe acolo. Întotdeauna trecuse prăpastia pe bușteanul prăvălit de paznici peste ravena adâncă. Acum, în locul acestuia se ridica podul. Imediat ce îl depăși, urmele intervenției umane dispărură cu totul. Pădurea era la fel de neumblată ca la începuturi. Copacii coborau de pe versanți până în buza prăpăstiei. Era dificil de mers pe acolo, mai ales că pe jos se așternuse un covor gros de frunze veștede, umezite de ceața ce tocmai se ridicase. Între muntele din dreapta lui și crăpătura adâncă din stânga era numai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
căutând un loc pe unde să se poată cățăra pe deasupra. În sfârșit, peisajul începea să se schimbe, porțiunea pe care mergea cobora abrupt. De acum putea să vadă fundul prăpăstiei care nu mai era decât o vâlcea puțin adâncă. Din versant, ieșea un curs firav de apă care se scurgea apoi prin ravena pe lângă care venise. Dincolo de acesta, pădurea se întindea nesfârșită și neumblată cât vedea cu ochii. Platoul împrejmuit rămăsese mult în urmă ascuns printre copaci. Cristi mergea pe curba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lucru pe care îl recunoștea era stânca. Părea ceva mai mică și avea muchiile mai ascuțite, dar fără nici o îndoială, ceea ce vedea în față era Stânca Adevărului. Se ridica dintr-o mare de nisip negru peste care se scurseseră din versant grohotișuri mărunte de calcar. Culoarea albicioasă, pătată cu tente roșiatice a acestora, contrasta puternic cu negrul de dedesubt. El însuși stătea pe un platou înclinat, acoperit și el de pietre mici cu muchii tăioase. Deși în jurul lui totul era încremenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
putere acum, iar de dincolo de creastă, își făcură apariția nori groși, vineții. Cu o viteză incredibilă, cerul se acoperi din toate părțile și intensitatea luminii scăzu foarte mult. Se făcuse aproape întuneric iar plafonul de nori începu să coboare pe versant ca un val uriaș. Cât ai clipi din ochi era înconjurat de o pâclă densă. Era în continuare extrem de cald și foarte umed. Respira greu, aproape gâfâind în timp ce în nări îi pătrundea un miros înțepător de pucioasă, care deja începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
oriunde, numai să poată trage în piept o gură de aer curat. După primii doi pași, simți cum tălpile îi alunecă pe pietrele de pe jos și căzu la pământ. Cu un huruit surd, grohotișul mărunt se pusese în mișcare. Întregul versant o luase la vale, târându-l și pe Cristian odată cu el. Deși știa că nu face bine, pentru că fiecare mișcare amplifica și mai mult alunecarea pietrișului, începu să dea din mâini și din picioare. Încerca să se întoarcă în așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
exista aur acolo, nu se putuse abține Boris să mormăie în surdină. În orice caz, trebuia să recunoască că aspectul zonei îl încurajase chiar și pe el să spere că poate vor descoperi ceva care să schimbe situația. Noroc că versantul respectiv făcea și el parte din concesiunea Pinforest-ului, numai că niciodată nu se tăiase vreun copac de acolo. Cabana, care nu era decât o colibă gata să se prăbușească, se afla pe malul unui pârâu care curgea la marginea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vreun copac de acolo. Cabana, care nu era decât o colibă gata să se prăbușească, se afla pe malul unui pârâu care curgea la marginea unui platou destul de mic, situat cam la jumătatea muntelui. Din capătul acestuia se ridica un versant bolovănos. Minerii spuneau că acolo ar fi trebuit să sape pentru a găsi aurul mult căutat. Aveau ei semnele lor care le spuneau că sunt aproape de zăcământul bogat. Pentru Godunov, zona nu se deosebea cu nimic de rest, însă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]