5,418 matches
-
și neozeelandezi, au sosit în Japonia pe 21 februarie 1946. În timp ce forțele americane erau responsabile pentru conducerea militară a întregii țări, BCOF era responsabilă pentru supravegherea demilitarizării și și dezafectării uzinelor militare. BCOF a fost de asemenea responsabilă pentru prefecturile vestice și își aveau cartierul general la Kure. În perioada cu cea mai numeroasă prezență a militarilor BCOF, au fost deplasați peste 40.000 de soldați în insule. Începând din 1947, efectivele militarilor BCOF au început să se reducă, pentru ca, în
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
reîntoarcere la luptă. Odată cu progresia poveștii, eroi continuă acest ciclu folosind dispozitive miraculoase pentru a atinge viață după moarte, continuându-și luptele, eroul reînviat continuând să-și învingă inamicii, și să învețe lucruri noi. Dorind să se depărteze de influențele Vestice comune în celelalte serii ale sale, Akira Toriyama a decis să creeze o serie manga care este modelata după românul Chinezeasc clasic "Journey to the West". În încercarea de a crea "Dragon Ball", Toriyama a dezvoltat una dintre seriile sale
Dragon Ball () [Corola-website/Science/309375_a_310704]
-
("Marmota marmota") este o specie de marmotă care trăiește în zonele muntoase din centrul și sudul Europei, la înălțimi cuprinse între 800 și 3200 m, mai ales în regiunile vestice și centrale ale Alpilor, precum și în Carpați. A fost introdusă în unele regiuni din Alpii Orientali, în Pirinei și în Munții Pădurea Neagră. "" își poate săpa galerii și în solul pe care omul nu îl poate pătrunde nici cu un
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
este o peșteră fosilă situată în nord-vestul Munților Trascău. În apropierea ei se găsește un portal natural de piatră. Peștera se află pe teritoriul satului Sub Piatră, comuna Sălciua, județul Alba, la circa 1.150 m altitudine, în partea vestică a Munților Trascău, compartimentul Bedeleu, în marginea de sud-vest a platoului calcaros. Peștera a fost cunoscută de populația din zonă, de ciobanii de pe Bedeleu. A fost explorată și cartată în 1984 de membrii clubului Polaris Blaj. Pe drumul național DN
Peștera Poarta Zmeilor () [Corola-website/Science/309411_a_310740]
-
Tigrul siberian ("Panthera tigris altaica") este o specie rară de tigru, cunoscut, de asemenea, și sub numele de tigrul Amur, tigrul coreean, tigrul nord chinezesc sau tigrul manciurian. Cu toate că în trecut popula Asia centrală și vestică și estul Rusiei, acum are un teritoriu de răspândire limitat: regiunea Amur-Ussuri în estul Siberiei, unde acum este protejat. Este cel mai mare dintre cele opt subspecii de tigru și cea mai mare felină în viață. Un studiu genetic din
Tigru siberian () [Corola-website/Science/309427_a_310756]
-
actuală au mai rămas însă numai cinci, dintre care tigrul siberian se confruntă cu pericolul iminent al dispariției. Blana tigrului siberian este moderat de groasă, aspră și rară, în comparație cu cea a altor feline care trăiesc în fosta Uniune Sovietică. În comparație cu populațiile vestice acum distruse, blana de iarnă și cea de vară a tigrului siberian sunt de un contrast puternic față de alte subspecii. În general blana populațiilor vestice este mai deschisă la culoare și mai uniformă decât cea a populațiilor estice. Blana de
Tigru siberian () [Corola-website/Science/309427_a_310756]
-
și rară, în comparație cu cea a altor feline care trăiesc în fosta Uniune Sovietică. În comparație cu populațiile vestice acum distruse, blana de iarnă și cea de vară a tigrului siberian sunt de un contrast puternic față de alte subspecii. În general blana populațiilor vestice este mai deschisă la culoare și mai uniformă decât cea a populațiilor estice. Blana de vară este aspră, în timp ce blana de iarnă este mai densă, mai lungă, mai moale și mai mătăsoasă. Blana de iarnă pare adesea destul de neîngrijită pe
Tigru siberian () [Corola-website/Science/309427_a_310756]
-
Occidentului european; până la formarea „Școlilor naționale” în nordul și estul Europei, lucrurile s-au desfășurat aici într-un regim mai lent. Demarcația muzicii create de popor de tendințele muzicii culte este cu atât mai evidentă. Românii nu resimt influențele culturii vestice într-o prea mare măsură (Transilvania traversează o "quasi"-Renaștere târzie, unde intră și elemente de baroc), iar muzica păstrează până la jumătatea secolului XIX sonorități orientale, atât în muzica de cult (de rit bizantin), dar și în cultura populară. În
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
elemente de baroc), iar muzica păstrează până la jumătatea secolului XIX sonorități orientale, atât în muzica de cult (de rit bizantin), dar și în cultura populară. În ultimele decenii ale secolului XIX sunt importate tot mai multe elemente ale culturii muzicale vestice, dintre care cele adresate oamenilor lipsiți de pregătire muzicală au mult mai multă trecere (o școală muzicală națională nu exista încă, compozitorii fiind atrași de studiile și practicile din Vest). Pătrunde romanța, ca monodie acompaniată de pian ori chitară, rudă
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
și opărite (cu apă sau cu lapte). Așa ceva nu se cunoaște în zonă. Mâncarea făcută din ouă bătute, cu slănina fripta, ceapă verde și brânză o numesc păpăraie. Peșteră este o străpungere hidrologica a fâșiei de calcare tithonice în extremitatea vestică a Masivului Bedeleu. Trei pâraie (Ponor, Poieni și Seaca) își unesc apele colectate dintr-un bazin de 150 km² și se pierd în masivul de calcar la Vânătările Ponorului. Această arie cumulează caracteristicile unei polje dar specialiștii în domeniu încă
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
de dupa culmea Bedeleului și se ridică pe cer. Dar după câteva ore el dispare după vârful peretelui de calcar ce adăpostește peșteră. Acest perete impozant acoperă aici jumătate din bolta cerului. După aproape două ore, soarele răsare iarăși în partea vestică a muntelui și va apune seară după culmile mai domoale de la vestul depresiunii.
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
al III-lea î.e.n.-al IV-lea e.n.) de pe o mică peninsulă de pe malul de sud-vest al lacului Tatlageac; o așezare romană (secolele al II-lea-al IV-lea e.n.) aflată între lacul Tatlageac și mare; și situl din capătul vestic al lacului Tatlageac, cu vestigii ale unor așezări din epoca romană și din Epoca Medievală timpurie, aparținând culturii Dridu (secolele al VIII-lea-al X-lea). Al patrulea obiectiv este villa rustica aflată la 1 km sud-vest de fostul IAS
Comuna 23 August, Constanța () [Corola-website/Science/310368_a_311697]
-
Ilieni (în , în ) este o comună în județul Covasna, Transilvania, România, formată din satele Dobolii de Jos, Ilieni (reședința) și Sâncraiu. Comuna Ilieni este situată în partea sud vestică a județului Covasna , la limita cu județul Brașov, având ca vecini, în nord-est municipiul Sfântu Gheorghe, în est comuna Chichiș în vest comuna Vâlcele iar în partea de sud comuna Hărman și este străbătută de drumul județean 112, Sfântu Gheorghe-Hărman
Comuna Ilieni, Covasna () [Corola-website/Science/310386_a_311715]
-
Depresiunea Tarim se află în partea de nord sfiind punctul cel mai vestic din Chină, Asia Centrală, având o suprafață de 530.000 km². Depresiunea se află pe teritoriul regiunii autonome Xinjiang, este lipsită spre în afară de scurgeri de apă, având o întindere pe direcția est-vest de că, 1500 km lungime, iar lățimea este de
Bazinul Tarim () [Corola-website/Science/310416_a_311745]
-
au fost mult mai activi în regiunile de frontieră. Regiunile în care activitatea lor a fost mai importantă au fost Dundaga, Taurkalne, Lubăna, Aloja și Līvăni. În regiunile estice ale țării, ei aveau legături cu partizanii estoni, iar în cele vestice cu cei lituanieni. La fel ca și în Estonia și Lituania, mișcarea de rezistență letonă a fost inflitrată cu agenți NKVD și mai apoi distrusă. Sprijinul occidental a fost definitiv compromis de contraspionajul sovietic și de agenții dubli letoni precum
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
Răsuceni este o comună în județul Giurgiu, Muntenia, România, formată din satele Carapancea, Cucuruzu, Răsuceni (reședința) și Satu Nou. Comuna se află în extremitatea vestică a județului, pe malul drept al Câlniștei, la limita cu județul Teleorman. Este străbătută de șoseaua județeană DJ503, care duce spre sud-est la Toporu, Stănești și Giurgiu (unde se termină în DN5B), și spre nord-vest în județul Teleorman la Drăgănești-Vlașca
Comuna Răsuceni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310498_a_311827]
-
spre Poitiers, La Rochelle sau Bordeaux, de unde unele continuă spre Toulouse, Tarbes și Hendaye. Două proiecte de continuare a liniei de mare viteză sunt prevăzute: Acestea vor permite reducerea timpilor de voiaj la maxim trei ore între Paris și extremitățile vestice și sud-vestice ale Franței.
LGV Atlantique () [Corola-website/Science/310507_a_311836]
-
localității de către coloniștii germani catolici”." Până la descoperirea capelei pe calea săpăturilor arheologice, aceasta fusese situată cu aproximație în sudul Bisericii Negre, fiind luată în considerare și vechea denumire a străzii Paul Richter („Katharinen Hoff”). Aceasta a fost considerată ca limită vestică a așezării. În 1976 au fost efectuate niște lucrări de reparații și întreținere la subsolul corpului C al liceului „Johannes Honterus”, aflat în aceeași zonă, în urma cărora au fost descoperite fundațiile capelei. În momentul ființării ei, capela se afla în mijlocul
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
Coșeriu a introdus termenul în romanistică, astfel că limba latină a fost interpretată ca un diasistem având printre componente latina vorbită și, în cadrul acesteia, latina vorbită cultă și latina vorbită populară. De asemenea, lingvistul belgian Jean-Marie Klinkenberg, studiind limbile romanice vestice, vorbește despre o limbă-diasistem "oïl" și o limbă-diasistem "oc". În sociolingvistică există ideea că diasistemul unei limbi este ansamblul tuturor varietăților sale, în funcție de cinci dimensiuni: timp (varietăți diacronice, adică etapele istoriei sale), spațiu (varietăți regionale), grup social (varietăți sociale, sociolecte
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
(în , în , în bulgara bănățeană "Smikluš") este un oraș în județul Timiș, Banat, România. Aflat la nord-vest de Timișoara este și cel mai vestic oraș din România. are o populație de locuitori, cu o structură etnică diversă, specifică regiunii. În perioada interbelică, Sânicolaul Mare a fost sediul plășii cu același nume, Sânnicolaul Mare, din județul interbelic Timiș-Torontal. Orașul Sânnicolau Mare este cel mai vestic
Sânnicolau Mare () [Corola-website/Science/297047_a_298376]
-
vestic oraș din România. are o populație de locuitori, cu o structură etnică diversă, specifică regiunii. În perioada interbelică, Sânicolaul Mare a fost sediul plășii cu același nume, Sânnicolaul Mare, din județul interbelic Timiș-Torontal. Orașul Sânnicolau Mare este cel mai vestic oraș al României, situat în partea de nord-vest a județului Timiș, in Câmpia Mureșului inferior, pe râul Aranca. Se află la o distanță de 64 km NV de Timișoara și la 18 km de punctul vamal Cenad, pe drumul național
Sânnicolau Mare () [Corola-website/Science/297047_a_298376]
-
romano-catolici (17,49%), penticostali (4,41%), ortodocși sârbi (2,53%) și greco-catolici (2,01%). Pentru 7,55% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Economia orașului a cunoscut în ultimii ani o inversiune de tendință, datorată poziției strategice la limita vestică țării, fapt care a atras o serie de investitori importanți. Cele mai mari companii sunt compania austriacă "Delphi Packard Electric" (cablaje electrice pentru componentele auto ale mașinilor fabricate de grupuri internaționale), cu peste 4.300 de angajați, și compania italiană
Sânnicolau Mare () [Corola-website/Science/297047_a_298376]
-
fost creată pe baza existenței cărbunelui în zonă, înainte de Revoluția din 1989 aceasta fiind practic o localitate monoindustrială. Situarea sa într-o zonă naturală deosebit de atractivă îi conferă un rol de interes turistic sporit. Orașul Uricani este situat în partea vestică a Depresiunii Petroșani, la poalele Munților Retezat și a Munților Vâlcan, pe Jiul de Vest, la altitudinea de 650-750 de metri, fiind cel mai lung oraș din România. Cu o deschidere largă spre est și tot mai îngustă spre vest
Uricani () [Corola-website/Science/297055_a_298384]
-
este ridicată la rangul de oraș, având o populație de peste 4.000 de locuitori. Între 1968 și 1970 se construiește, pe locul bisericii vechi, noua biserică ortodoxă a orașului, având hramul "Înălțarea Domnului". La Uricani se ajunge pe DN66A, varianta vestică a DN66. Poreclit "Drumul lui Băsescu" , acesta leagă orașul de Lupeni, Vulcan, Petroșani și, pe când va fi definitivat, de Băile Herculane. Orașul se află la 29 km de Petroșani și la 125 km de localitatea Deva, reședința județului Hunedoara. Este
Uricani () [Corola-website/Science/297055_a_298384]
-
Poreclit "Drumul lui Băsescu" , acesta leagă orașul de Lupeni, Vulcan, Petroșani și, pe când va fi definitivat, de Băile Herculane. Orașul se află la 29 km de Petroșani și la 125 km de localitatea Deva, reședința județului Hunedoara. Este cel mai vestic oraș din Valea Jiului, fiind situat la poalele munților Retezat și Vâlcan. Este străjuit la nord de Vârfu Mare (1.509 metri) poreclit și "Cele Trei Stânci", iar la sud de vârful Coarnele care se ridică la peste 1.780 de
Uricani () [Corola-website/Science/297055_a_298384]