KorAP: Find »[drukola/base=vultur & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...163 164 165 ...183 >

4,573 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

om judecându-l după ochi. Un om pe care viața l-a înfrânt va avea ochii îngustați; opusul său, eroul cuceritor, va ține, probabil, ochii larg deschiși și mândri. Sunt încântat să văd că ai ochii atât de mari, domnule Vultur. Asta înseamnă că vom fi prieteni. Confuzie. Vultur-în-Zbor bâigui un cuvânt de mulțumire. își zine în sinea lui: omul ăsta e nebun - și dogmatic pe deasupra. Dar fără îndoială, așa ceva putea fi îndurat, în schimbul ospitalității lui fără margini. Domnul Gribb tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
de interes și plăcerilor sale, fără să dea nimic în schimb. Oricine are parte de casă, masă și companie. Având toate acestea și jocul etern al tezei și antitezei, omul trebuie să fie fericit. Eu sunt un om fericit, domnule Vultur. Și știi de ce? Permite-mi să ți-o spun într-un mod mai ocolită Și noi am sosit relativ de curând, înțelegi, domnule Vultur. Spun „relativ“, pentru că e deja vorba de câteva secole. Când am venit aici, am descoperit un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
etern al tezei și antitezei, omul trebuie să fie fericit. Eu sunt un om fericit, domnule Vultur. Și știi de ce? Permite-mi să ți-o spun într-un mod mai ocolită Și noi am sosit relativ de curând, înțelegi, domnule Vultur. Spun „relativ“, pentru că e deja vorba de câteva secole. Când am venit aici, am descoperit un anumit număr de mituri eronate pe cale să capete contur, mituri pe care mi-am asumat sarcina să le scot din mințile oamenilor din oraș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
mituri pe care mi-am asumat sarcina să le scot din mințile oamenilor din oraș. Accidental, ele constituie un interesant studiu adiacent lucrării mele despre memoria rasei: evoluția unei mitologii în cadrul unei singure generații cu o existență îndelungată. Oricum, domnule Vultur, eu nu știu ce direcție îți propui să adopți în domeniul ales de dumneata, dar aș putea oare să sper că nu vei perpetua tocmai acel mit? Vultur-în-Zbor simți deodată că pășește pe nisipuri mișcătoare. Vreți să spuneți, domnule, că Grimus nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
n-are ce căuta în oraș. Gribb era de-acum de-a binelea furios. Un pitic roșu. — Iubitule, interveni Elfrida, sunt sigură că pentru tine ar putea fi interesant să-l lași pe un om cu experiența neîndoielnică a domnului Vultur să investigheze problema. Gribb își reveni. Da, sigur, rosti el. Doamne, Doamne, Doamne! O să fie... foarte amuzant. Vultur-în-Zbor se gândea intens: în mod cert nimeni din K nu părea să fi fost înfrânt de febra dimensiunii, iar după propria lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
atât de bună și, totodată, atât de drăguță? E nedrept din partea ta să monopolizezi toate virtuțile. Nouă, celorlalți, nu ne mai rămân decât viciile. Elfrida se înroși. — Ce prostii, Irina! spuse ea. Nu trebuie să mă lauzi prea mult. Domnul Vultur o să vadă dincolo de toate astea și o să creadă că sunt vanitoasă. Domnule Vultur, spuse Irina Cerkasova, întinzându-i o mână lungă. Am auzit deja atât de multe despre dumneata. Ce norocos ești că ai devenit prietenul Elfridei! E o sfântă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
monopolizezi toate virtuțile. Nouă, celorlalți, nu ne mai rămân decât viciile. Elfrida se înroși. — Ce prostii, Irina! spuse ea. Nu trebuie să mă lauzi prea mult. Domnul Vultur o să vadă dincolo de toate astea și o să creadă că sunt vanitoasă. Domnule Vultur, spuse Irina Cerkasova, întinzându-i o mână lungă. Am auzit deja atât de multe despre dumneata. Ce norocos ești că ai devenit prietenul Elfridei! E o sfântă. — Dacă poți să judeci după aparențe, zise Vultur-în-Zbor, aplecându-se deasupra brațului întins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-și cunoșteau puterea. O ușoară încruntare se ivi între sprâncenele Elfridei. — Intrați, intrați, exclamă Irina și, luând-o de braț pe Elfrida, îi conduse în salon. Ignatius Gribb murmură către Vultur-în-Zbor în timp ce pășeau amândoi în urma lor: — Doar un sfat, domnule Vultur. Fii atent. Irina și Elfrida, două păpuși delicate din porțelan, pluteau înaintea lor, palide și rafinate. Vultur-în-Zbor se gândi la schimbarea rapidă survenită în viața sa, de la violența clocotitoare din Elbaroom la frumusețea la fel de clocotitoare a lumii celor două femei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Gribb ar fi fost o personalitate și ar fi trebuit ținut pe un soclu - dar, totodată, la distanță. Uită de gândul lui atunci când Irina se aplecă înspre el, cu ochii ei gri mai luminoși ca niciodată. Ceva de băut, domnule Vultur, i se adresă ea și îi înmână un pahar cu vin, dar abia după ce-l ținu un moment în căușul palmelor. Poftim, îi spuse ea veselă. Ți l-am încălzit deja. — Unde să găsești un loc mai bun ca să păstrezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
desfășura în tot restul timpului care urma să vină. Poate că absența totală a surprizei era cea care crea respectiva senzație dar ea a fost confirmată rapid de contesă, care a explicat: — Domnul Moonshy împarte cu noi această casă, domnule Vultur. Cum e nemulțumit de poziția lui de intendent al orașului, o poziție suficient de puternică pentru ca el să-și poată prezenta ridicolele sale concepții egalitariste, simte nevoia să ne deranjeze serile cu zdrăngănelile sale. Cred că dorește de fapt să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
sunt niște chestii complet lipsite de importanță. Așadar, de ce nu ne-ar oferi un strop de plăcere nevinovată prin forma lor bine ticluită? Eu, una, prefer oricând frumusețea ordinii în locul chipului boțit al vieții. Dumneata ce-ai de spus, domnule Vultur? — Nu sunt sigur, zise Vultur-în-Zbor. Depinde dacă ești sau nu convins că toate cercurile mici ale lumii sunt legate laolaltă într-un fel sau altul. — Nu, nu, nu, nu, nu! se revoltă Gribb. Pierdeți cu totul din vedere esențialul. Ideea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
să-i cunosc pe oameni. — Bine, bine, zise Cerkasov. Se sfătui scurt într-un colț cu Ignatius Gribb. Pentru astfel de probleme cuvântul lui Gribb avea oarecare greutate, chiar dacă din punct de vedere social aristocrații ruși îl cam desconsiderau. — Domnule Vultur, spuse Cerkasov, sunt de acord. Dacă Ignatius e de părere că acest studiu nu ne face rău, atunci sunt și eu de acord. Știi, îi datorăm multe. Ne-a ajutat să punem bazele unei... comunități... suportabile. Mulțumită inteligenței sale ascuțite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Am auzit că ai sosit în K împreună cu Virgil Jones, spuse repede Irina. Uite, el este nebun, dacă vrei. Ca și fosta lui soție, doamna Liv. îi dăm de mâncare din compasiune pentru boala ei. Noi nu suntem nebuni, domnule Vultur. Vocea femeii era dură. — N-am crezut niciodată că ați fi așa, zise el. Presupun că e îngrozitor să fii nevoit să-ți refaci viața în felul ăsta. — Știam eu! exclamă entuziasmată contesa. Știam eu că ești om de încredere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
crezut niciodată că ați fi așa, zise el. Presupun că e îngrozitor să fii nevoit să-ți refaci viața în felul ăsta. — Știam eu! exclamă entuziasmată contesa. Știam eu că ești om de încredere! O să te fac prietenul meu, domnule Vultur. — Vultur-în-Zbor, preciză el. — Așa, rosti ea. Irina și Vultur-în-Zbor. De-acum suntem prieteni. Iar acum îți voi arăta cum îmi atârnă trecutul de gât și cât de greu e el. Descuie șopronul și deschise ușa. în penumbră Vultur-în-Zbor reuși să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
în care îl prinsese K veneau de la aceste două femei care se roteau, se tot roteau, molii în jurul flăcării sale. Privirea cea verde și privirea cea gri se amestecau între ele pe măsură ce se îndepărtau. Elfrida cea pură, Irina cea pătată, Vultur cel obosit. Se țesea o vrajă pe care nici unul din ei nu o înțelegea, pe care urmau s-o înțeleagă prea târziu, iar palidele vrăjitoare se învârteau în cerc și zâmbeau. — Mă tem că mă simt puțin slăbită, îi spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
creaționiste - este o treabă foarte neproductivă. — Ați putea oare să-mi povestiți, întrebase cât se poate de politicos Vultur-în-Zbor, cum ați ajuns dumneavoastră și doamna Gribb, pe insula Calf sau restul locuitorilor din oraș? Gribb i-a spus: — Câteodată, domnule Vultur, dai dovadă de un anume grad de perversitate... După cum spuneam, originile, începuturile, toate astea sunt lipsite de valoare. Lipsite de valoare. Studiezi felul în care trăim. E-n regulă. Dar, pentru Dumnezeu, renunță la această obsesie a pântecului, la investigarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
a doua în ordinea preferințelor, își spuse el, și fu surprins de acest gând. Surprins și apoi îngrijorat de consecințele pe care le avea pentru el, un oaspete în casa soțului ei. în mod inconștient, împinse leagănul prea tare. — Domnule Vultur, îi reproșă Irina, te rog eu frumos, ai grijă! Domnule Vultur! Decență în public sau respingerea intimității de noaptea trecută? — îmi pare rău, spuse el. Azi vecina era o pacoste și pentru Elfrida. Era iar un sentiment ciudat și iarăși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
de acest gând. Surprins și apoi îngrijorat de consecințele pe care le avea pentru el, un oaspete în casa soțului ei. în mod inconștient, împinse leagănul prea tare. — Domnule Vultur, îi reproșă Irina, te rog eu frumos, ai grijă! Domnule Vultur! Decență în public sau respingerea intimității de noaptea trecută? — îmi pare rău, spuse el. Azi vecina era o pacoste și pentru Elfrida. Era iar un sentiment ciudat și iarăși, ca și în cazul Irinei, nu reușea să-și dea seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
rezervele sale nu erau inepuizabile. Imaginea o făcu să zâmbească. Apoi se risipi, iar silueta înaltă și fermă a lui Vultur-în-Zbor o înlocui încă o dată. — într-adevăr, e frumos, gândi ea. Irina se dădu jos din leagăn. — Și acum, domnule Vultur, spuse ea hotărâtă, din moment ce nu-ți plac spectatorii, Elfrida și cu mine o să ne asigurăm că nu-ți sari rândul. — O, da! strigă Elfrida, sărind în sus. Hai, urcă, domnule Vultur! Apoi el s-a lăsat în mâinile lor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Irina se dădu jos din leagăn. — Și acum, domnule Vultur, spuse ea hotărâtă, din moment ce nu-ți plac spectatorii, Elfrida și cu mine o să ne asigurăm că nu-ți sari rândul. — O, da! strigă Elfrida, sărind în sus. Hai, urcă, domnule Vultur! Apoi el s-a lăsat în mâinile lor și a zburAT în sus și-n jos și-n spate, fluierând în aerul aproape limpede, la cheremul celor două manechine palide. La cheremul lor, pentru că, treptat, și el avea să devină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
lăsat în urmă. Nu ți-a păsat la ce s-a întors. Și tot mai vrei ajutor, sfaturi, îndrumări. Pentru că vrei aceste lucruri, detești faptul că, în sfârșit, și-a găsit și el alinarea. Ce-ți datorează el ție, domnule Vultur? Tu ești cel care-i datorează totul. Nu există onoare într-un om care răsplătește dragostea cu trădare. Virgil a venit în acest loc de refugiu. Lasă-l în pace. — îmi datorează o explicație, spuse plictisit Vultur-în-Zbor. O explicație a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
îmi datorează o explicație, spuse plictisit Vultur-în-Zbor. O explicație a motivelor pentru care m-a adus aici. Dar, dragul meu, exclamă Virgil Jones, tu ai fost cel care m-a adus aici! Dar de ce? strigă disperat Vultur-în-Zbor. De ce? — Gilles, domnul Vultur pleacă, rosti madame Iocasta. Vrei să-l conduci? Dovedind o iuțeală fără precedent, Gilles Priape îl apucă de brațul drept, și i-l răsuci la spate. Nu, zise Virgil Jones cu vocea sa sobră dintotdeauna. O să-i spun. — Nicholas Deggle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
e trandafirul de piatră? întrebă Vultur-în-Zbor. Și unde se află Grimus? Sus pe munte, presupun? — Acum nu mai contează, spuse Virgil Jones. Tu ai luat o hotărâre, eu alta. Prin urmare drumul se sfârșește aici. Pentru amândoi. La revedere, domnule Vultur. Vultur-în-Zbor trecuse prin atâtea emoții de când pășise în această încăpere, încât se simți obligat să-și dea frâu liber mâniei. Sunt bucuros că nu am sfârșit aici, înconjurat de curve și nebunie, spuse el răstit. — Ești sigur că-i așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
fi trebuit să i-l transmită lui Virgil Jones - mesajul de la Liv. PATRUZECI ȘI TREI — Câte genii ai auzit tu să n-aibă nici un fel de obsesie? declamă Ignatius Gribb. Obsesia este calea spre împlinirea de sine. Singura cale, domnule Vultur, singura cale. — Virgil Jones spune că ea reflectă frica de lucrările minții, zise Vultur-în-Zbor. Era suficient de beat încât să nu-i mai pese de ce zicea, iar familia Gribb era suficient de bine-crescută încât să pretindă că nu era beat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
la masa de prânz într-o tăcere posomorâtă. — Virgil Jones este o epavă umană, spuse Ignatius Gribb. O dovadă vie a idioțeniei a ceea ce lui îi place să numească ideile sale. Sunt bucuros că te-ai distanțat de el, domnule Vultur. Sunt într-adevăr foarte bucuros. Acum mai trebuie să te rupi și de aiurelile lui. — Virgil Jones spune că îndoielile sunt preferabile certitudinilor, bâigui Vultur-în-Zbor. Ignatius Gribb răsuflă adânc. — Boala lui Hamlet, zise el. îndoiala, vreau să zic. în final

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]