5,010 matches
-
dacă mă mai plictisește, voi sfârși prin a face cu el ceea ce am făcut și cu prietenul său Pérez, și anume îl voi lăsa să moară sau îl voi omorî ca medicii, care, cititorii mei o știu prea bine, se zbat în următoarea dilemă: fie îl lasă pe bolnav să moară de frică să nu-l ucidă, fie îl ucid de frică să nu le moară. Așa încât sunt în stare să-l ucid pe Goti dacă-l voi vedea că trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
într-însa, fie după voia ta! Ca în cer și pe pământuri sus pe munte și-n ocean, Fuenterrabíe visată, clopotul ți-l aud iar. Jaizquibel-ul plânge acolo - măturat de uragan - din rărunchii-adânci ai Spaniei simt în mine cum te zbați. Tu, oglindă, Bidasoa, curgi pierzându-te-n ocean, câte vise-mi duci cu tine Domnului le duci în dar. Clopote Fuenterrabía, limbă-a veșniciei doar, tu unica bunătate-a Domnului mi-o porți în glas. Fă-mă, Doamne, clopot ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ți-am tuns părul? șoptește ea și dansăm prin cameră, eu în pantalonii scurți de înot și în pantofi de tenis, ea într-o rochie cu imprimeu cârpită de multe ori, mâinile mele sunt pe talia ei, brațele ei se zbat, mimând împotrivirea. Râde, plânge și țipă la mine să o las în pace, iar eu o împing, o trag după mine și o răsucesc prin cameră, pe jumătate amuzat, pe jumătate furios, cuprins de teroare din pricina puterii mele, și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a răpus pe Goliat. Sfântul David era de obicei înfățișat cu un porumbel pe umăr. Îmi verificam toate variantele. Prima dată când l-am văzut a fost printr-un geam. Plângea. Mânuțele lui brăzdau aerul incubatorului, iar piciorușele lui se zbăteau în pătura strânsă bine în jurul lui, gurița era o gaură minusculă și neagră pe o față furioasă și roșie. Am așteptat să vină o asistentă să îl ia în brațe. Nimeni nu părea să-l audă. Nu puteam să înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
circulația de pe celălalt sens. Mi-o imaginam căzând de pe pod. Balustradele de oțel se rupeau, vântul bătea în geamuri și apa ne înghițea. Părul fiicelor mele plutea în jurul fețelor lor uluite. Piciorușele puternice ale fiului meu tăiau apa neagră. Mă zbăteam să îi salvez, dar curentul îi ducea departe de mine. Credeam că noaptea aceea din hambar fusese ceva neobișnuit. Acum știam că era destinul. Omorâsem o dată. Aveam să o fac din nou. În urmă cu câțiva ani spusesem că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și cu acel scriitor nebun care credea că vorbește cu vocea Annei și cu restul lumii. Dar eu eram prea obosit ca să mă mai cert. Mă dureau toți mușchii. Asta era de la încăierarea cu gardienii de la tribunal. Nervii mi se zbăteau. Mintea mă durea. Ar fi așa de ușor să renunț. Simțeam cuvintele cum mi se ridicau în piept. Am ceva să îți zic... despre anii petrecuți în Amsterdam... despre Auschwitz... despre penisul meu circumcis. Inocența va dispărea din ochii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să Înceteze să mai fie atât de bleg. N-a avut Încotro. Dar n-a reușit. Cuțitul Îi tremura În mână și câinele se mișca tot timpul. În loc de gât i-a tăiat jumătate din ureche. Câinele a Început să se zbată, să plângă asemenea unui bebeluș și să muște aerul. Dimi a fost nevoit să lovească iar, repede, ca să oprească scheunatul. Dar În loc de gât, cuțitul a intrat În ceva moale de lângă burtă, fiindcă Winston s-a contorsionat, a urlat și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-mă cum să mă Îndrept. Nina spuse: —Taci Fima. Încetează să mai vorbești. Între timp aranjase noile provizii pe rafturile care acum sclipeau de curățenie. Umerii ei Înguști tremurau. Din spate, Îi părea lui Fima un animal mic, care se zbătea Între gratiile capcanei și i se rupea inima pentru ea. Fără să se-ntoarcă adăugă: —Nici eu nu Înțeleg. Uite, cu jumătate de oră În urmă, la birou, am avut deodată senzația că suferi. Că ai pățit ceva. Poate te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
transport și să dispară. În Grecia. La Ninive. În Alaska. Sau În insulele Galápagos. Prin obscuritatea pântecului Annettei, prin Întunericul labirintului de canale umede, sperma lui oarbă Își croia chiar În clipa asta drum, cu mișcări ridicole ale codiței, se zbătea dintr-o parte În alta În lichidul călduț, un fel de Fima-cap rotund și chel, probabil purtând și el o caschetă microscopică udă, fără ochi, fără minte, tânjind și căutând În adâncuri sursa tăinuită a căldurii, nimic mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
tact. Să se scuze față de Nina și să fugă repede s-o Întâlnească pe Annette. Sau invers. Și dacă până la urmă se va dovedi că și-a dat Întâlnire numai cu una din ele? Și când va Înceta să se zbată În minciuni la telefon se va Încurca Încă și mai rău și va trezi numai dispreț și batjocură? Și dacă chiar În clipa asta amândouă stăteau și-l așteptau la intrarea În cinematograf, fără să se cunoască una pe cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de unde Fenimore se aruncase pe pietrele tari ale pavajului de dedesubt. Era unul dintre dezavantajele Închipuirii de scriitor faptul că avea imaginea clară, viscerală, a ultimelor clipe ale bietei femei - zborul precipitat prin aer, durerea orbitoare a impactului, semiconștiența sufletului zbătându-se să se elibereze din trupul zdrobit. Articolele din ziare relatau că cei doi bărbați care dăduseră peste silueta boțită În aleea Întunecată, puțin după ora unu noaptea, crezuseră mai Întâi că au de-a face cu un balot albicios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
repet ipsissima verba spuse de persoana În cauză. Schițez prima noapte de amor: Ricardo sosește la reședința cu pricina; urcă vertical, cu ascensorul; e invitat Într-un salonaș intim; e lăsat acolo; deodată se stinge lumina; mintea imberbă i se zbate Între două ipoteze: scurtcircuit sau răpire. Ba geme, ba se bocește, ba blestemă ziua În care a văzut lumina zilei, ba Întinde brațele; o voce ostenită Îl imploră cu dulce autoritate. Umbra este plăcută, divanul prielnic. Aurora, femeie și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
A ridicat brațele, dar n-a aruncat bastonul Împletit, nici nu și-a scos pălăria. Fără să mai piardă vreun minut, l-au Înfășurat Într-un cearșaf adus ex profeso și l-au dus pe sus cu ei, plângând și zbătându-se. Le-a atras atenția greutatea lui insignifiantă. Când procurorul, doctorul Codovilla, l-a acuzat de abuz de Încredere și atentat la pudoare, Bradford a capitulat imediat, dezamăgindu-și fidelii. Adevărul s-a impus concret. Între 1923 și 1931, Bradford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să...“, pentru ca apoi să se prăbușească peste el. Norman căzu pe covor, sub canapea, alunecând către peretele exterior rece al Încăperii și realizând cu groază că Întreg covorul era ud. Apa se infiltra În habitat! Trebuia să facă ceva: se zbătu să se ridice În picioare, stropit de apa care pătrunsese printr-o fisură de la Îmbinarea pereților. Privi În jur și văzu cum apa țâșnea Înăuntru În mai multe locuri din tavan și din pereți. Se gândi că În curând Încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
șuieratul nu era plăcut auzului: strident, intermitent. Ceva alb Îi alunecă ușor sub bărbie. Deschise ochii și văzu ceva ca un tub alb, argintiu apoi, reglându-și acuitatea vizuală, văzu ochii mici ca niște mărgeluțe și limba care i se zbătea: era un șarpe. Un șarpe de mare. Îngheță. Privi În jos, mișcându-și numai ochii. Tot corpul Îi era acoperit de șerpi albi. Senzația dezagreabilă era provocată de zecile de șerpi care i se Încolăceau În jurul gleznelor și Îi alunecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
șerpii În grămezi mari și aruncându-i În apă prin trapa deschisă. Șerpii se zvârcoleau În mâinile ei, se răsuceau peste Încheieturile mâinilor, dar ea Îi scutura și-i azvârlea cât colo. Unii șerpi nu cădeau În apă și se zbăteau pe punte. Dar deja majoritatea fuseseră Îndepărtați. Încă unul se țâra pe picior, Înspre pântece. Îl simți mișcându-se iute Înapoi. Beth Îl trăgea afară, de coadă! — Doamne Dumnezeule, ai grijă... Șarpele era afară din pantaloni și Beth Îl aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cleios, verde și straniu, acoperea pereții. Pe canapea, Harry zăcea inconștient, cu perfuzia Încă legată de braț. Norman trase afară acul, cu un strop de sânge În vârf. Îl zgâlțâi pe Harry, Încercând să-l trezească. Pleoapele lui Harry se zbătură, Însă el rămase inert. Norman Îl ridică, Îl săltă pe umăr și-l transportă astfel prin habitat. Prin intercom, Beth continua să plângă. — Norman, nu trebuia să vii. — Unde ești, Beth? Pe monitoare, citi: SECVENȚA DE DETONARE - 09: 32 Succedându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Așa că mai bine să plecăm naibii de aici. Alergară către sas. — Cât timp a mai rămas? Întrebă Harry. Se aflau În sasul din Cilindrul A, Încercând s-o Îmbrace pe Beth cu costumul; sângele Îi năclăise părul de pe ceafă. Se zbătu puțin, Îngreunând și mai mult echiparea. — Isuse, Beth... cât mai avem, Norman? — Șapte minute și jumătate, poate chiar mai puțin. Picioarele ei intraseră deja În costum; Îi băgară repede și brațele și traseră fermoarul de la piept. Acționară instalația de aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
curățenia orașului. Tînărul Doctor continuă: „-Dumnezeu are să te întrebe: „-Băi, deșteptule, tu crezi că Eu am lăsat Creația doar ca să se facă de rîs? Vrei să-i înveți pe alții? Te-oi fi crezînd însuși Șarpele.“ Cumva, are dreptate. Mă zbat și secret cuvinte dar adevărul scapă, imanent, totuși, sufletului meu ca întunericul pe care ochiul mi-l lăcrimează. V. tînăr, îi răspund: „-Am visat adevărul. El e întocmai cum spun. Ba, nu-i nici de departe. E altfel, altcumva. Nu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
În vîrsta aceea am amnezia viitorului... Deși... ...Sătul de adunat și risipit bogății și sentimente, sfîrșesc prin a fi obsedat de moarte și de Dumnezeu. Mai presus, altceva, nu se poate. După ce m-am murdărit lovindu-mă de lume, mă zbat cumva să mă eliberez de povară. Să mă prindă moartea uscat, nu cum, deja, am început să putrezesc. Sînt mișcat, V.-din spital-de afecțiunea cu care sora îmi schimbă compresele ude și-mi șterge sudoarea. Îi este milă și e
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mării. Iată, V. tînăr reapare. Și el pare că s-a aruncat în fluviu, să înoate acolo. Prinț trist. Fuiorul fluviului te poartă ca pe un nimic, furtuna cerului înlocuiește puținul aer respirabil cu o ploaie rece și tu te zbați punîndu-ți toată nădejdea în singurătatea ta ca înecații în crengile plutitoare. De ce ți-e silă de Don Juan? El se rănește pas cu pas exersîndu-și deopotrivă speranța ca și sexul. Cu toții ne zbatem între murdărie și puritate, obsedați de păcatul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cu o ploaie rece și tu te zbați punîndu-ți toată nădejdea în singurătatea ta ca înecații în crengile plutitoare. De ce ți-e silă de Don Juan? El se rănește pas cu pas exersîndu-și deopotrivă speranța ca și sexul. Cu toții ne zbatem între murdărie și puritate, obsedați de păcatul originar, de ochii noștri prea tare deschiși. Spre a scăpa de el. Săvîrșindu-l continuu. Și nu ne vine să credem că el, strămoșul, a pornit cît se poate de sexual pe calea rațiunii
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
dragoste în ceruri? Dumnezeu n-a fost însurat. Chestia asta amestecată e doar edulcorant. Așa ne putem înghiți mai ușor misiunea.” O rafală de ploaie zgîlțîie geamurile și privirile celor prezenți se îndreaptă spre acolo. Don Juan se agită, se zbate și mișcările lui îl dor pe V. tînăr. „-Ce misiune vede Doctorul ăsta?”-întreabă el. „-Al cui preot se crede? În mine dragostea e flacăra de magneziu așa de scurtă încît imaginea nu se poate fixa. Evenimentul e prea mic
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o șansă. Și ne mirăm că dreptatea noastră, așa cum încercăm să ne lăsăm amprenta în lutul cald al creației, face ca visul să iasă hidos. Dorim să mîngîiem și iată că totul în jur rămîne murdar de scuipat. Matur mă zbat într-un spațiu periculos căutănd să evit în fiecare moment variantele trecutului utopic. Acel “ce frumos ar fi fost dacă...” Trupul comatos pe care-l străjuiesc a început să dea semne de oboseală și pînă la mine răzbat undele durerii
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
îmi ascund fața în mîini. Vedeniile de o clipă îmi arată o suferință crescîndă. Un copil care îmbătrînește brusc și fața i se schimonosește într-un urlet pe care nu-l poate elibera în mijlocul unei mări de trupuri ce se zbat; strîngînd pămîntul în pumni. Acesta este scopul. Și pasărea asta dementă care se rotește deasupra capului meu țipă. Durerea pe care sunetul acesta mi-o provoacă intră prin urechi și mi se înfige adînc în inimă, sfredelitoare. „-Ce să-ți
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]