KorAP: Find »[drukola/base=actor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1640 1641 1642 ...1648 >

41,195 matches

Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424

secțiune este: care dintre acești actori e considerat de români ca deținând rolul principal și care este ponderea acordată celorlalți actori ce ar mai putea interveni? Pentru a operaționaliza acest obiectiv, am făcut apel la patru dimensiuni, și anume: principalul actor implicat în rezolvarea problemelor sociale percepute ca fiind cele mai grave, principalul actor implicat în furnizarea ajutorului pentru cei săraci, gradul de intervenție a statului în anumite sectoare ale furnizării bunăstării și raportul individ/stat în asigurarea bunăstării. În ceea ce privește principalul

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
principal și care este ponderea acordată celorlalți actori ce ar mai putea interveni? Pentru a operaționaliza acest obiectiv, am făcut apel la patru dimensiuni, și anume: principalul actor implicat în rezolvarea problemelor sociale percepute ca fiind cele mai grave, principalul actor implicat în furnizarea ajutorului pentru cei săraci, gradul de intervenție a statului în anumite sectoare ale furnizării bunăstării și raportul individ/stat în asigurarea bunăstării. În ceea ce privește principalul actor implicat în rezolvarea principalelor probleme sociale, datele analizate relevă o așteptare puternică

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
implicat în rezolvarea problemelor sociale percepute ca fiind cele mai grave, principalul actor implicat în furnizarea ajutorului pentru cei săraci, gradul de intervenție a statului în anumite sectoare ale furnizării bunăstării și raportul individ/stat în asigurarea bunăstării. În ceea ce privește principalul actor implicat în rezolvarea principalelor probleme sociale, datele analizate relevă o așteptare puternică față de stat din partea cetățenilor intervievați. Datele cuprinse în tabelul 1 arată că populația invocă drept principal responsabil pentru rezolvarea problemelor sociale statul, care ar trebui să acționeze fie

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
stat în sine, respondenții invocând doar statul, fără alte specificări. Procentele cumulate ale răspunsurilor care invocă drept principal responsabil pentru rezolvarea problemelor statul sau una dintre instituțiile sale se ridică la 85%, în timp ce ponderea celor ce indică populația ca principal actor este de doar 3,7%. Tabelul 1 - Principalul actor implicat în rezolvarea problemelor sociale (întrebarea se referă la problema socială considerată de subiect ca fiind cea mai gravă) Procente din total guvernul 49,7 cei care conduc țara 10,4

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
specificări. Procentele cumulate ale răspunsurilor care invocă drept principal responsabil pentru rezolvarea problemelor statul sau una dintre instituțiile sale se ridică la 85%, în timp ce ponderea celor ce indică populația ca principal actor este de doar 3,7%. Tabelul 1 - Principalul actor implicat în rezolvarea problemelor sociale (întrebarea se referă la problema socială considerată de subiect ca fiind cea mai gravă) Procente din total guvernul 49,7 cei care conduc țara 10,4 parlamentul 7,6 statul 6,6 noi toți/populația

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
6 statul 6,6 noi toți/populația 3,7 președintele 7,2 NS/NR 8,0 primăria 1,2 primul-ministru 1,2 justiția 1,0 alții 3,4 Sursa: Percepții asupra problemelor sociale și sărăcie subiectivă, 1998 Deși statul este actorul principal invocat în rezolvarea problemelor, trebuie pus în discuție raportul individ/stat în furnizarea bunăstării individuale, pentru că am văzut că modelul de bunăstare promovat de statul socialist nu încuraja paternalismul total din partea statului, ci promova un sistem în care responsabilitatea

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
acesteia. Trăind în sărăcie sau văzând persoane apropiate care se confruntă cu dificultățile cauzate de sărăcie, românii au început să își modifice percepția asupra cauzelor sărăciei și nu o mai atribuie individului, ci societății. Concluzii Pentru români statul este un actor important implicat în furnizarea bunăstării. Acest lucru este cauzat de slaba utilizare în cadrul societății a unor mecanisme alternative cum ar fi familia, comunitatea, organizațiile nonguvernamentale, sindicatele, precum și de slabele performanțe economice, economia nefiind capabilă să asigure prosperitatea pentru toți cetățenii

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
explicative economice și realitatea socială. Definirea în acest mod extinde totuși sfera conceptului atât de mult, încât el devine, practic, imposibil de operaționalizat. În principiu, capitalul social rămâne o caracteristică a structurii sociale, constituindu-se ca atribut al relațiilor dintre actorii sociali (atât individuali, cât și corporați) și - mai exact - al sistemului de norme ce guvernează aceste relații, având ca nucleu dur reciprocitatea și încrederea. Capitalul social se referă la interacțiunile la care indivizii iau parte, fiind inclus în rețelele sociale

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
interumane sunt întotdeauna directe, schimbul se bazează pe încrederea între doi parteneri care se cunosc suficient de bine, controlul social este cel dat de respectul datorat unei complicate rețele de obligații reciproce construite în decurs de generații, acțiunile comune ale actorilor umani sunt modelate de tradiție și de relațiile de rudenie, vecinătate, vasalitate ce prevalează în fața prieteniei sau legii. Enclavele tradiționale din societățile în plină modernizare prezentau aceleași atribute. Exemplul lui Banfield este edificator în acest sens. Modernitatea presupune o societate

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
acesteia, pentru a menține predictibilitatea și controlul asupra mediului înconjurător în limite acceptabile. Astfel de substitute sunt fatalismul, providențialismul, corupția, creșterea vigilenței, litigiozitatea accentuată, închiderea societății (ghetoizarea), paternalizarea și căutarea unor lideri charismatici promițând soluții miraculoase și externalizarea încrederii către actori îndepărtați (NATO, FMI, UE sau ONU - în cazul țărilor ex-comuniste). Încrederea își găsește sursele în experiența trecută a relațiilor de cooperare, în trăsăturile individuale, precum și în aspectele culturale ale mediului social. Sztompka elaborează o teorie iterativă a dinamicii încrederii ca

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
UE sau ONU - în cazul țărilor ex-comuniste). Încrederea își găsește sursele în experiența trecută a relațiilor de cooperare, în trăsăturile individuale, precum și în aspectele culturale ale mediului social. Sztompka elaborează o teorie iterativă a dinamicii încrederii ca rezultat al acțiunii actorilor în mediile sociale în care aceștia evoluează. Variabilele independente sunt cele care țin de contextul social, ca efect și garanție a reproducerii unei culturi a încrederii: coerența normativă a societății, stabilitatea ordinii sociale, transparența organizării sociale, familiaritatea mediului social, responsabilitatea

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
în mediile sociale în care aceștia evoluează. Variabilele independente sunt cele care țin de contextul social, ca efect și garanție a reproducerii unei culturi a încrederii: coerența normativă a societății, stabilitatea ordinii sociale, transparența organizării sociale, familiaritatea mediului social, responsabilitatea actorilor sociali (posibilitatea de sancționare a acestora). Acțiunea celor cinci variabile contextuale menționate, mediată de caracteristicile individuale ale actorilor sociali (valorile sociale pe care le împărtășesc și capitalurile de care dispun indivizii), conduce către menținerea, crearea sau deteriorarea unei culturi a

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
și garanție a reproducerii unei culturi a încrederii: coerența normativă a societății, stabilitatea ordinii sociale, transparența organizării sociale, familiaritatea mediului social, responsabilitatea actorilor sociali (posibilitatea de sancționare a acestora). Acțiunea celor cinci variabile contextuale menționate, mediată de caracteristicile individuale ale actorilor sociali (valorile sociale pe care le împărtășesc și capitalurile de care dispun indivizii), conduce către menținerea, crearea sau deteriorarea unei culturi a încrederii. Aceasta se manifestă ca fundal contextual în reconstrucția culturii încrederii în perioadele istorice imediat următoare. Construindu-și

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
instrument extrem de popular de intervenție socială pentru ameliorarea condițiilor de viață ale populațiilor locale, ca urmare a flexibilității lor și a faptului că furnizau rapid resurse pentru comunitățile aflate în nevoie, dar și a unei abordări ce țintea abilitarea (empowering) actorilor locali (simpli membri ai comunității sau persoane cu funcție de decizie) și dezvoltarea capitalului social. Fondurile sociale sprijină financiar și logistic dezvoltarea și implementarea unor proiecte la nivel comunitar inițiate de membrii/instituții ale comunității (demand-driven projects). În fapt aceste fonduri

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
nullis), abandonate de alte instituții ale statului, ci mai degrabă ca unități sociale unde există organizații ale societății civile și instituții publice care exprimă voința membrilor comunității și răspund nevoilor locale”. Alte elemente se referă la întărirea sectorului privat, abilitarea actorilor sociali și a comunității (empowerment), îmbunătățirea, diversificarea, focalizarea și gradul de acoperire ale serviciilor sociale, precum și modificarea priorităților în ceea ce privește cheltuielile publice locale (în primul rând, spre asigurarea asistenței medicale de bază și educație primară). Alton (1999) arată că aceste obiective

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
un cadru de acțiune bazat pe trei piloni, ce implică atât guvernele și administrațiile (centrale, regionale, locale), cât și societatea civilă și sectorul economic privat. Acești trei piloni se referă la promovarea oportunităților, stimularea și facilitarea procesului de abilitare a actorilor sociali (empowerment) și creșterea securității. Pornind de la acest scenariu/cadru dezvoltat în WDR 2000, Nora Lustig (2000) încearcă să vadă în ce măsură fondurile sociale se pot plia pe acești trei piloni. Nora Lustig arată că, în condiții de recesiune economică sau

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
unor bunuri publice/comunitare, cum ar fi școli, dispensare, drumuri de acces în comunitățile deprivate. Prin sprijinirea unor astfel de proiecte pot fi generate locuri de muncă temporare pentru membrii comunității (Lustig, 2000); stimularea și facilitarea procesului de abilitare a actorilor sociali (empowerment) - persoanele sărace trebuie să depășească marginalizarea politică (decizională) și socială (și) prin transformarea și schimbarea practicilor instituțiilor publice, care trebuie să devină mult mai responsabile, receptive, suportive și transparente (WDR 2000). În mod specific, fondurile sociale pot facilita

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
formare profesională continuă, competiție, proceduri și standarde de calitate etc.); pregătirea și dezvoltarea unor programe și abordări inovatoare (activități de tipul cercetare-dezvoltare), în special cu referire la combaterea sărăciei, protecția socială și evaluare impactului programelor și proiectelor dezvoltate local; alți actori sociali locali sau externi (sectorul privat, ONG-urile, Biserica etc.) care trebuie integrați în strategia de dezvoltare a comunității. În același sens, însă mai detaliat, o serie de autori (Bigio, 1997; Sandu et al., 1998; Goovaerts, 2003; Alcázar, Wachtenheim, f.a.

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
referă la procesul angajării membrilor unei comunități locale în acțiuni care urmăresc satisfacerea unor cerințe cu caracter local, preponderent local și public sau grupal. Cu alte cuvinte, participarea locală este participare la acțiuni comunitare, adică la acțiuni în care „principalii actori și beneficiari sunt rezidenți locali, în care scopurile reprezintă interese ale acestor rezidenți, iar acțiunea e mai degrabă publică decât privată (Kaufman, Wilkinson, 1967, capitolul III) (2005, p. 32). Participarea membrilor comunității este nu doar necesară dezvoltării proiectului, ci reprezintă

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
acțiune, în general, dar și în cazul particular al dezvoltării unor proiecte comunitare, urmăresc (C. Zamfir, 2000b, pp. 299-300): identificarea problemelor/obiectivelor; identificarea soluțiilor posibile și evaluarea acestora; crearea unor capacități comunitare; asimilarea proiectului de către autoritățile locale și de alți actori sociali; asigurarea transparenței, a participării și a feedbackului. Ciclul/ Fazele de dezvoltare a proiectului avute în vedere de Cătălin Zamfir sunt (2000b, pp. 300-301): 1. documentarea preliminară asupra comunității; 2. contacte preliminare cu comunitatea; 3. decizia de a continua sau

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
a) evaluarea continuă/neîntreruptă; b) evaluarea pe termen mediu, după parcurgerea fiecărui stadiu; c) evaluarea finală; d) evaluarea ulterioară. Nu în ultimul rând, Cătălin Zamfir arată că un rol extrem de important îl deține circularea/răspândirea informațiilor privind rezultatele evaluării între actorii participanți în proiect. Concluzii și recomandări Indiscutabil, fondurile sociale reprezintă instrumente importante în combaterea sărăciei comunitare și stimularea dezvoltării sociale prin finanțarea și promovarea dezvoltării (comunitare) prin proiecte. Așa cum am văzut, există fondurile sociale create în scopul de a interveni

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
și comunitățile cronic defavorizate. Există, de asemenea, fondurile sociale ale căror obiective vizează dezvoltarea socială în ansamblul ei, prin promovarea și susținerea la nivel comunitar a unor proiecte ce nu mai vizează combaterea sărăciei, ci dezvoltarea capitalului social și abilitarea actorilor locali (empowerment). Eficacitatea intervenției acestor fondurile sociale, mai ales în cadrul programelor de ameliorare a sărăciei comunitare, a fost dovedită în foarte multe situații, însă în unele cazuri, mai ales atunci când fondurile sociale sunt la începutul activității lor, eficiența, focalizarea și

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
aceste recomandări, putem adăuga că fondurile sociale trebuie să încurajeze descentralizarea și să contribuie la construirea și cimentarea parteneriatului comunitar (autorități locale, sectorul privat și comunitate). Pe baza unor astfel de inițiative și realizări, fondurile sociale, în parteneriat cu ceilalți actori sociali, pot aborda sărăcia comunitară de o manieră mai comprehensivă, prin mutarea accentului inițial dinspre realizarea (exclusivă) a unor proiecte de infrastructură către furnizarea unor servicii sociale și, mai ales, crearea unor oportunități economice prin orientarea proiectelor locale către dezvoltarea

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
care reflectă rezultate din domenii aparent eterogene, precum participarea politică, mișcările sociale sau participarea voluntară. Pentru a căuta factorii culturali și factuali asociați participării sau neparticipării la rezolvarea prin acțiune colectivă a problemelor comunitare, am realizat 28 de interviuri cu actori implicați în diverse măsuri în viața a zece scări de bloc din Oradea. Cu ajutorul acestor date, am testat câteva dintre modelele expuse în secțiunea teoretică și am construit un model al participării în inițiative de acțiune colectivă, toate țintele fiind

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
rețea a comunității. Construirea unui model teoretic al participării în acțiunea colectivă care ține cont de distincția dintre lideri și activiști simpli nu este o sarcină ușoară, mai ales că literatura actuală ignoră, de obicei, specificitățile celor două categorii de actori. Secțiunea care urmează va încerca o trecere în revistă a literaturii despre participarea în acțiune colectivă. Teoretizarea participării. Cine se implică? Diversele teorii care au fost dezvoltate în câmpul eterogen al cercetării despre participare au dezvăluit patru mari categorii de

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]