43,048 matches
-
o trăsătură a intelectului și nu a naționalității. Cuceririle lui Alexandru cel Mare au consolidat influența greacă în Orient, prin extinderea culturii grecești în Asia și prin transformarea permanentă a educației și societății din acea regiune. Isocrate a declarat în discursul său "Panegyricus": "Până acum, Atena a lăsat restul omenirii în urmă în gânduri și exprimare, așa încât elevii săi au ajuns profesorii lumii, iar ea a făcut numele de Hellas distinctiv nu de naționalitate, ci de intelect, iar titlul de elen
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
Anul VII, Nr. 63, Noembrie 1987, pag. 1-2). A colaborat la numeroase publicații din exil, printre care: "Carpații" (Madrid), "Căminul" (Brazilia), "Drum" (Mexic - Statele Unite), "Cetatea Luminii" (Brazilia) și multe altele. Fondator în 1977 și Director al revistei de sinteză naționalistă "Discursul Contemporan" (Paris), care s-a bucurat de un mare prestigiu în lumea exilului. A ilustrat numeroase lucrări apărute în exil, atât ale autorilor români, cât și ale celor străini. S-a stins din viață la 3 octombrie 1987. Pictor și
Ioan Mirea () [Corola-website/Science/304282_a_305611]
-
omul". Criticul de artă Ionel Jianu remarca darul pentru culoare al lui Mirea, în peisaje ale căror tonuri exuberante, îl fascinau, dar și vocația lui poetică. Aceeași dimensiune lirică este subliniată și de Petru Comarnescu, un alt mare critic, în discursul ținut în 1956, la vernisajul primei expoziții oficiale a pictorului. Tot el evidenția în picturile lui Mirea sinteza de intensități ale coloritului și simplificările de forme, inspirate de stările de vibrație cromatică și muzicală pe care i le trezea contactul
Ioan Mirea () [Corola-website/Science/304282_a_305611]
-
romani, fiind identificat de unii chiar cu Moise. Este considerat inventatorul scrisului și al limbajului, al magiei, al astronomiei și al alchimiei. În islam, unde alchimia a fost privită ca o moștenire a profeților dinainte, este identificat cu Enoh-Idrīs.. În "Discursul perfect", Hermes Trismegistul îi dezvăluie lui Asclepios că "Dumnezeu nu are nume, sau mai curând le are pe toate, deoarece el este în același timp Unu și Întregul. Bucurându-se în veci de fecunditatea celor două sexe, el dă mereu
Hermes Trismegistul () [Corola-website/Science/304309_a_305638]
-
ministru. Parlamentul a refuzat să-l confirme pe Gaidar, cerând modificarea programului economic și, pe de altă parte, împuternicind Banca Centrală a Rusiei, (aflată sub control parlamentar), să continue acordarea de credite întreprinderilor aflate în pericol de faliment. În timpul uni discurs plin de iritare ținut pe 10 decembrie, Elțin a declarat că Congressul este o "fortăreață a forțelor conservatoare și reacționare". Ca răspuns, deputații au votat în favoarea trecerii armatei sub controlul parlamentar. Pe 12 decembrie, Elțin și Hasbulatov au căzut de
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
asaltului asupra Casei Albe, Elțin a emis o serie de decrete prezidențiale menite să-i consolideze puterea. Pe 5 octombrie, președintele a interzis partidele politice de stânga, pe cele naționaliste, ca și ziarele care susținuseră cauza rebelilor parlamentari. Într-un discurs către națiune de pe 6 octombrie, președintele a luat atitudine și față de sovietele regionale care i s-au opus. Marea majoritate a acestora au fost dizolvate. Valeri Zorkin, președintele Curții Constituționale, a fost silit să-și dea demisia. Președintele Sindicatelor Independente
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
Ruțkoi și Hazbulatov au fost acuzați pe 15 octombrie de "organizarea de dezordini de masă" și au fost întemnițați. Au fost eliberați în 1994, când Elțin a considerat că poziția lui este suficient de sigură. Elțin a declarat într-un discurs la televizuine în noiembrie, când și-a prezentat proiecatul de constituție: "Rusia are nevoie de ordine!" Noua lege fundamentală asigura concentrarea puterii în mâinile președintelui. Legislativul bicameral, care urma să fie ales numai pentru un mandat de doi ani, avea
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
capătul lecturii. Există o referențialitate scriptică, literară: „Pe cerul brusc imaculat se înfiripau anevoios dârele întortocheate a două avioane cu reacție, ca niște urme de peniță“, dar și o autoreferențialitate: „Cumul de semnificații...? funcție referențială...? desacralizare...? abandonarea principiilor estetice...? deproblematizarea discursului...? Forme de evaziune...? polarități...?“ Florin Șlapac mizează și pe un ludic verbal, imposibil de ignorat în scrierile sale, indiferent ca sunt în versuri sau în proză. Ludicul verbal este exploatat la maximum în poemul Zăpodie. Preluând simbolistica șahului, titlurile capitolelor
Matei și Eva () [Corola-website/Science/304303_a_305632]
-
Eva" este inițierea lui Matei în scriitură. Finalul este încununat de izbânda creatorului aflat în fața operei sale, Eva. Structura celui de-al doilea roman este diferită de prima. Originală este aici și numirea capitolelor cu zilele săptămânii. Compus din șapte discursuri epice independente, în care personajul-narator Eva trece cu mare ușurință dintr-un episod în altul, dirijând fluxul întortocheat al amintirii, romanul sfârșește la fel de neașteptat cum începe. Lumea surprinsă de Florin Șlapac, cu oamenii și obiectele sale, este într-o continuă
Matei și Eva () [Corola-website/Science/304303_a_305632]
-
Șlapac sunt pretexte pentru ficțiune. Doar cele suficient de motivate ficțional dobândesc calitatea de personaje, celelalte dispar la fel de repede cum au apărut. Privița în contextul literaturii anilor ’80-’90, creația lui Fl. Slapac se distinge printr-o spontaneitate deosebită a discursului epic, câteodată imposibil de controlat."(Gabriela Trifescu, Observator Cultural)
Matei și Eva () [Corola-website/Science/304303_a_305632]
-
ajuns să fie acuzat de antisemitism. El și-a exprimat admirația pentru Adolf Hitler și pentru candidatul la alegerile prezidențiale americane din 1996, Pat Buchanan, care a trebuit să facă de asemenea față acuzațiilor de antisemitism. Aducând aminte de un discurs al lui Buchanan, în care aceasta eticheta Congresul Statelor Unite ca fiind "teritoriul ocupat de israeliți", Jirinovski a remarcat că "... noi avem aceeași situație în Rusia". El a adăugat că ambele țări sunt "sub ocupație" și că, "pentru a supraviețui, trebuie
Vladimir Jirinovski () [Corola-website/Science/304333_a_305662]
-
conform cărora el a fost unul dintre profitorii comerțului ilicit cu petrol, care se desfășura sub acoperirea programului ONU "Petrol pentru hrană". În 2005, Ministerul Afacerilo Externe al Kazahstanului l-a declarat pe Jirinovski "persona non grata" ca urmare a discursului politicianului rus în care cerea schimbarea graniței comune ruso-kazahe și în timpul căruia a luat în derâdere rolul poporului kazah în istorie. Jirinovski nu a renunțat la poziția sa, afirmând că atitudinea sa se sprijină pe lucrări ale unor istorici și
Vladimir Jirinovski () [Corola-website/Science/304333_a_305662]
-
primul tur de scruti 32% din voturile exprimatre, plasându-se pe locul doi, după Elțin. Ziuganov privea foarte încrezător turul al doilea de scrutin, care urma să se desfășoare pe 3 iulie. În campania sa electorală, Ziuganov și-a concentrat discursul pe starea proastă de sănătate a președintelui în funcție și pe dezideratul reîntoarcerii la vremurile de glorie ale Rusiei și Uniunii Sovietice. În schimb, Elțin a exploatat fără scrupule avantajele funcției prezidențiale, obținând, uneori nu prin mijloace tocmai ortodoxe, un
Ghennadi Ziuganov () [Corola-website/Science/304335_a_305664]
-
debutul de succes al mișcării de centru-stânga a lui Janusz Palikot, un politician independent, ceea ce a avut ca efect scăderea numărului de voturi al Alianței Stângii Democrate. La 28 noiembrie 2011, ministrul polonez de externe, Radosław Sikorski, a ținut un discurs la Berlin, în care a făcut apel la Germania și la celelalte țări europene să își strângă cooperarea și integrarea economică și politică, țel ce urmează a fi realizat printr-un guvern central mai puternic al Uniunii. Sikorski consideră că
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
îndreptate în principal către publicul german, au fost primite ostil în Polonia de către Jarosław Kaczyński și opoziția parlamentară conservatoare, care l-au acuzat pe ministru de trădarea suveranității Poloniei și au cerut demiterea și judecarea lui. Sikorski a identificat în discursul său mai multe zone importante pentru tradiționaliștii polonezi, pe care el consideră că rămân încă în domeniul guvernelor naționale. La summitul UE din 9 decembrie 2011 de la Bruxelles, opoziția britanică a frânat orice modificări aduse Tratatului Uniunii Europene. Toate celelalte
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
Sovietică, pe de-o parte și, puterile occidentale, pe de alta, care, în plus, au ajuns să se teamă de comunizarea populației germane sărăcite, politica Statelor Unite, Marii Britanii și Franței față de fostul inamic s-a schimbat. Punctul de cotitură a fost discursul Secretarului de Stat al SUA James F. Byrnes, intitulat " Redefinirea politicii față de Germania", susținut de rapoarte asupra situației din Germania, ("Misiunea economică prezidențială în Germania și Austria"). Aliații occidentali au început să fie preocupați de deteriorarea situației economice din "Trizonă
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
Kildine" (București, 2003; o traducere în română a basmelor Reginei Maria a României), "Șapte" (București: Nemira, 2003), "The Royal Family of Romania" (București: Humanitas, 2004), "Persona" (București: Nemira, 2006), "The Elisabeta Palace" (București: Humanitas, 2006) Principele Radu ține conferințe și discursuri în România, Suedia, Finlanda, Austria, Japonia, India, Lituania, Ungaria, Elveția, Belgia, Franța, Irlanda, Canada, Polonia, SUA, Italia, Iordania, Thailanda, Slovenia, Croația, Azerbaijan, China, Egipt și Marea Britanie. Prințul Radu apare în mod regulat pe posturile TV și publică articole în presa
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
„Apărarea lui Socrate” (în ) este un dialog socratic scris de filosoful grec Platon, discipol al lui Socrate. Apologia este versiunea scrisă de Platon a discursului lui Socrate de apărare împotriva acuzațiilor de a fi fost un om „care a corupt tineretul, nu a crezut în zeii atenieni și a creat noi zeități”. Cuvântul „apologie” are aici sensul primar, de discurs întru apărarea credințelor sau unor
Apărarea lui Socrate (Platon) () [Corola-website/Science/304464_a_305793]
-
versiunea scrisă de Platon a discursului lui Socrate de apărare împotriva acuzațiilor de a fi fost un om „care a corupt tineretul, nu a crezut în zeii atenieni și a creat noi zeități”. Cuvântul „apologie” are aici sensul primar, de discurs întru apărarea credințelor sau unor acțiuni care reies din anumite argumentări filosofice. Apologia începe cu declarația lui Socrate despre faptul că el nu știe dacă poporul Atenei (care constituie curtea) nu a fost deja convins de către reclamanții săi. Această declarație
Apărarea lui Socrate (Platon) () [Corola-website/Science/304464_a_305793]
-
reies din anumite argumentări filosofice. Apologia începe cu declarația lui Socrate despre faptul că el nu știe dacă poporul Atenei (care constituie curtea) nu a fost deja convins de către reclamanții săi. Această declarație este de o importanță capitală pentru întregul discurs. Platon adesea începe dialogurile socratice cu cuvinte care indică ideea centrală a textului. În cazul apologiei sunt cuvintele „Eu nu știu...”, care susțin sugestia lui Socrate că filosofia începe cu admiterea sinceră a ignoranței, și înțelepciunea, pe care o are
Apărarea lui Socrate (Platon) () [Corola-website/Science/304464_a_305793]
-
Nobel pentru literatură în 1957. După trei ani, la 4 ianuarie 1960, moare într-un stupid accident de mașină, în timp ce se întorcea la Paris din scurta vacanță a sărbătorilor de iarnă, de la schi. Omul camusian, așa cum este portretizat în primul discurs cu ocazia decernării premiului Nobel, se naște la începutul Primului Război Mondial, are douăzeci de ani când vine la putere nazismul, își continuă educația, confruntându-se cu Războiul civil din Spania, cu cel de-al Doilea Război Mondial, cu calvarul torturilor, închisorilor
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
Woolf, care împreună au format nucleul cercului intelectual cunoscut ca „Grupul Bloomsbury”. Cîțiva dintre membrii grupului au dobîndit proasta reputație în 1910 în înșelătoria de la Dreadnought la care Virginia a participat fiind deghizată ca bărbat de la curtea regală din Abisinia. Discursul său complez din 1940 privitor la înșelătorie a fost descoperit recent și publicat în memoriile colectate în ediția extinsă "The Platform of Time" (2008). Virginia Stephen s-a căsătorit cu scriitorul Leonard Woolf în 1912. În ciuda statutului său material nesatisfăcător
Virginia Woolf () [Corola-website/Science/297969_a_299298]
-
Washington a fost președintele Convenției constituționale care a adoptat Constituția Statelor Unite ale Americii, în vigoare și astăzi. Ca președinte între 1789 și 1797, Washington a dus o politică internă conservatoare, iar pe plan extern a fost un adept al izolaționismului. Cu ocazia discursului său de adio, în 1797, recomanda Statelor Unite să intervină cât mai puțin posibil în afacerile politice ale lumii și, mai ales, să nu se alieze cu nicio națiune europeană în cazul unui conflict pe vechiul continent. a fost primul copil
George Washington () [Corola-website/Science/297957_a_299286]
-
un grup de ofițeri care amenințau să confrunte congresul în legătură cu întârzieria plății soldelor. Prin Tratatul de la Paris, semnat in decembrie același an, Marea Britanie recunoaște independența Statelor Unite. Washington își dizolvă armata și pe 2 noiembrie le adresează soldaților săi un elocvent discurs de rămas bun. În noiembrie 25, britanicii evacuează New York City și Washington și guvernatorul preiau posesia. În decembrie 4 la Fraunces Tavern Washington își ia formal rămas bun de la ofițerii săi iar în decembrie 23, 1783 imitândul pe generalul roman
George Washington () [Corola-website/Science/297957_a_299286]
-
pentru comerțul american. Cel mai important însă, tratatul amână războiul cu Marea Britanie și aduce în loc un deceniu de comerț prosper cu această țară. Aceasta i-a înfuriat pe francezi și a devenit o problemă centrală în dezbaterile politice. Articol principal: Discursul de rămas bun al lui George Washington Discursul lui Washington de rămas bun (pus în circulație ca scrisoare publică) a fost unul din cele mai influente declarații politice despre valorile politice americane. Schițat în principal chiar de către Washington, cu ajutorul lui
George Washington () [Corola-website/Science/297957_a_299286]