KorAP: Find »[drukola/base=actor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1641 1642 1643 ...1648 >

41,195 matches

Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424

rețele interpersonale dense măresc audiența unei invitații la participare și scad incertitudinea cu privire la mobilizare (McAdam, Paulsen, 1993), rezultat valabil și în vecinătăți sau în organizații, care furnizează rețelele necesare. În aceeași linie, Kim și Bearman (1997) au concluzionat că interesul actorilor pentru producerea bunului colectiv sporește dacă sunt conectați la actori cu interes mare care contribuie și ei, la rândul lor. În consecință, acțiunea colectivă se produce doar dacă există o corelație pozitivă între interesul pentru realizarea acțiunii colective și putere

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
scad incertitudinea cu privire la mobilizare (McAdam, Paulsen, 1993), rezultat valabil și în vecinătăți sau în organizații, care furnizează rețelele necesare. În aceeași linie, Kim și Bearman (1997) au concluzionat că interesul actorilor pentru producerea bunului colectiv sporește dacă sunt conectați la actori cu interes mare care contribuie și ei, la rândul lor. În consecință, acțiunea colectivă se produce doar dacă există o corelație pozitivă între interesul pentru realizarea acțiunii colective și putere sau centralitatea în rețea. Urmând literatura, mă aștept ca liderii

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
de vedere socioeconomic, de vecini, care își asumă costurile disproporționate ale mobilizării resurselor colectivității pentru furnizarea bunurilor publice. Împingându-i pe cei cu status socioeconomic în alte locații, segregarea rezidențială a creat contextul de mobilizare pentru acțiune colectivă a unor actori care, în alte condiții, sunt percepuți ca fiind mai puțin activi. Se demonstrează, astfel, că dependența propensiunii pentru leadership și activism social de poziție socială este relativă. O legătură mai strânsă cu tema cercetării noastre o are corelația evidentă dintre

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
negativ de îmbătrânire. Una dintre cele mai importante surse ale pasivității și ale excluziunii sociale în general este starea proastă a sănătății, mai ales în cazul celor vârstnici. Pentru a rezuma, voi descrie în tipuri ideale cele trei categorii de actori în acțiunile colective de la nivelul scării. Liderii și membrii activi se recrutează din aceeași generație de muncitori ce au împlinit 55 de ani, locuiesc de câteva decenii în bloc și sunt constituiți într-o rețea densă în cadrul vecinătății pe care

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
bun motiv pentru a sta deoparte. Unii dintre membrii mai bătrâni nu au, pe de altă parte, forța de a participa la situațiile de acțiune colectivă, în timp ce unii mai tineri pot gândi că familia și cariera sunt mai importante. Discursul actorilor Analiza discursurilor șefilor de scară, ale membrilor activi ai scărilor și ale locatarilor inactivi din punct de vedere comunitar ai scărilor a relevat dări de seamă structurate ale implicării și ale neimplicării. Se poate vorbi despre discursurile activiștilor și cele

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
materializează, printre altele, în obținerea unor poziții de conducere. Complexitatea carierelor organizaționale și numărul de poziții de conducere deținute corelează pozitiv cu apartenența la categoria liderilor și cu activismul comunitar. Un aspect curios, dar încă neclar din traiectoriile personale ale actorilor din studiu este motorul din spatele succesului lor inițial. Deoarece ideea unor succese inițiale aleatoare, care au deschis, prin cercuri virtuoase ale învățării experiențiale și ale acumulării de capitaluri, drumul spre ascensiunea ulterioară, este greu de admis, îmi permit să reiterez

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
fost total ignorate. Construcția instituțională în asistența socială după 1989 a evoluat sinuos, contradictoriu, cu suișuri și coborâșuri, cu stagnări și schimbări întâmplătoare, și, adesea, s-a dezvoltat haotic, lipsită de o strategie coerentă, sub efectul deficitului de înțelegere al actorilor politici și al diferitelor presiuni externe și interne. Ea a fost în această perioadă „victima” unor fluctuații politice de moment, fără o gândire prealabilă a nevoilor și priorităților în asistența socială. Asistența socială a grupurilor în nevoie a fost fragmentată

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
financiare din sistem destinate îmbunătățirii infrastructurii școlare; creșterea ratelor de înscriere în învățământul tehnic și științific în vederea asigurării competitivității economice a Uniunii Europene pe viitor; o mai bună corelare între resurse și nevoi și facilitarea parteneriatelor dintre școli și alți actori sociali care pot sprijini acțiunile acestora. Obiectivul 2: asigurarea accesului tuturor la învățarea continuă (lifelong learning) - măsurile destinate atingerii acestui obiectiv se înscriu în modelul european de coeziune socială, conform căruia accesul la educația formală și nonformală trebuie să le

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
prin cea a intervenției controlate a statului, pentru a corecta prin redistribuție rezultatele (sociale) injuste ale acțiunii acestor mecanisme. Pe măsură ce „funcționarea mecanismelor de piață”, facil asumată ca interes național prin urmărirea obiectivelor de creștere economică și dezvoltare, a dus activitatea actorilor de pe piață dincolo de granițele naționale, preocupările privind justețea distribuției au depășit și ele aceste granițe. O vreme, teoreticienii au văzut acest balans ca fiind similar celui dintre eficiență (economică) și echitate (socială). Contextul economico-social al ultimilor 25 de ani a

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
forței de muncă venite din țările care își negociază integrarea în Uniunea Europeană au determinat populația din țări precum Franța sau Germania să fie reticentă față de deschiderea spre acestea și au respins adoptarea Constituției Europene. Odată ce acceptă participarea pe piața liberă, actorii se expun riscurilor și se așteaptă să înfrunte, inevitabil, perioade de criză și de destabilizare. Rapoarte ale Băncii Mondiale din ultimii ani arată însă că în țări ale lumii a treia sau în curs de dezvoltare (țări subsahariene, ale Americii

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
for Answers in History, studiu realizat pentru al 13-lea Congres al IEHA, Buenos Aires. WB, 2000, Making Transition Work for Everyone: Poverty and Inequality in Europe and Central Asia, Background paper, International Bank for Reconstruction. Dezvoltarea rurală pe plan internațional. Actori și tendințe Ana Bleahu Zona rurală nu trebuie sa fie privită doar ca o problemă, ci și ca o oportunitate. (Fishler, 2004) Între globalizare și sat Trăim într-o lume a complexității interrelaționărilor și dependențelor. Decizii luate într-o anumită

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
în cu totul alt spațiu geografic. Puterea de orice tip se împarte sau se negociază între diverse organizații și agenții aflate pe mai multe niveluri: național, regional sau global. Din perspectiva globalizării, este necesar să fie luați în calcul diverșii actori internaționali care promovează mișcări sociale globale cum ar fi: reducerea sărăciei, problematica mediului, mișcările feministe sau emergența societății civile transnaționale. Există așadar un nou spațiu public, o nouă formulă a vieții publice axate pe dezbateri regionale sau probleme globale (Held

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
regionale sau probleme globale (Held, 1998). O serie de organizații internaționale au drept scop reducerea sărăciei din mediul rural și promovarea dezvoltării rurale. Ruralul a devenit din ce în ce mai prezent pe agenda organismelor internaționale. Abordarea de mai jos își propune prezentarea principalilor actori implicați în elaborarea politicilor de dezvoltare rurală la nivel global și regional și prezentarea celor mai importante concepte privind dezvoltarea rurală promovate de aceștia. Premisa și importanța unui astfel de demers le constituie certitudinea că dezvoltarea ruralului românesc și a

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
regional (Uniunea Europeană). De asemenea, vom încerca trecerea în revistă a unor documente internaționale (The Millennium Declaration, Agenda 21) sau regionale (Agenda 2000, Rural Development Regulation 1257/1999) specificând pentru fiecare tipul de politici de dezvoltare rurală pe care le promovează. Actorii internaționali și dezvoltarea rurală Deși scopul declarat al Națiunilor Unite este păstrarea păcii și securității lumii, cea mai mare parte a fondurilor organizației sunt investite pentru dezvoltare la nivel global. Multiplele transformări sociale și economice în cele cinci decenii de

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
Coordonare Rețeaua Națiunii Unite pentru Dezvoltare Rurală și Securitate Alimentară (UN System Network on Rural Development and Food Security), ce vrea să fie un parteneriat global a cărui preocupare o reprezintă dezvoltarea rurală la nivelul fiecărui stat, punând împreună diverși actori naționali și internaționali. Este un mecanism interagenții al Națiunilor Unite (20 de organizații din cadrul națiunilor Unite sunt cuprinse în rețea) care este coordonat de FAO. Principalele obiective ale NRDFS sunt: sprijinirea eforturilor guvernelor de a implementa programe în domeniul dezvoltării

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
a scăzut, agricultura continuă să joace un rol esențial pentru economiile rurale. Astfel că peste tot în lume sectorul agricol este sprijinit din rațiuni politice, sociale și mai puțin din rațiuni economice. Politicile agricole sunt rezultatul unor negocieri între diverși actori acționând din rațiuni electorale sau de securitate. Agricultura nu este guvernată liber de piață. Mai mult de jumătate din bugetul anual al Uniunii Europene este folosit pentru agricultură. Datele prezentate mai jos atestă faptul că aceste fonduri destinate agriculturii sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
lumii este însă mult mai rapid decât ritmul în care organizațiile internaționale reușesc să implementeze programele pentru reducerea ei. Aceste structurile internaționale care promovează politici de dezvoltarea rurală impun uneori proceduri greoaie, întârziate de propria birocrație sau ierarhie multinivel. Diferiții actori implicați sunt mai mult sau mai puțin cooperanți, mai mult sau mai puțin interesați. Din această cauză, există o tendință evidentă de a muta accentul dinspre politicile de centru spre politicile care apar la nivel local. Deocamdată, acest fapt rămâne

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
W.E., 2001, „Some Principles of Stratification”, în D.B. Grusky (coord.), Social Stratification: Class, Race and Gender in Sociological Perspective, ediția a II-a, Westview Press, Boulder. Jigău, M.; Surdu, M. (coord.), 2002, Participarea școlară a copiilor romi: probleme, soluții, actori, Ministerul Educației și Cercetării, Institutul de Științe ale Educației, Institutul de Cercetare a Calității Vieții, Editura Marlink, București. Sen, A., 2000, „Social Exclusion: Concept, Aplication, and Scrutiny”, Social Development Papers, nr. 1, Asian Development Bank, Manila. Zamfir, C.; Preda, M.

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
a concepției asupra semnificației acestei sintagme și a aplicabilității sale, pe care încercăm să o ilustrăm. Dezvoltarea socială este un concept care s-a impus tot mai mult și în România, devenind o sintagmă utilizată din ce în ce mai frecvent de decidenții politici, actorii sociali, societatea civilă și opinia publică în general. Schimbarea lentă a spiritului actului de guvernare, de la administrarea reactivă a problemelor curente la formularea unor strategii coerente, a contribuit, probabil, la creșterea accentului pus pe paradigma dezvoltării sociale și, în cadrul ei

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
ființe umane) sunt (sau ar trebui să fie) abordate la toate aceste niveluri. În schimb, probleme punctuale specifice unui grup de populație sau unei comunități locale sunt abordate doar la nivelul acestora, și nu la nivel național sau regional. În funcție de actorii sociali cu rol-cheie în inițiere, elaborare, finanțare și implementare, strategiile/planurile/programele/proiectele de dezvoltare pot fi predominant instituționale sau predominant comunitare. Teoretic, intervențiile de dezvoltare presupun cooperarea între actori instituționali de tot felul, de la organizații guvernamentale și nonguvernamentale la

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
nivelul acestora, și nu la nivel național sau regional. În funcție de actorii sociali cu rol-cheie în inițiere, elaborare, finanțare și implementare, strategiile/planurile/programele/proiectele de dezvoltare pot fi predominant instituționale sau predominant comunitare. Teoretic, intervențiile de dezvoltare presupun cooperarea între actori instituționali de tot felul, de la organizații guvernamentale și nonguvernamentale la organizații academice (universități și institute de cercetare), organizații internaționale (europene sau nu), precum și nuclee active comunitare. Totuși, în timp ce problemele generale sunt predominant adresate de actori instituționali, problemele punctuale sunt, în

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
de dezvoltare presupun cooperarea între actori instituționali de tot felul, de la organizații guvernamentale și nonguvernamentale la organizații academice (universități și institute de cercetare), organizații internaționale (europene sau nu), precum și nuclee active comunitare. Totuși, în timp ce problemele generale sunt predominant adresate de actori instituționali, problemele punctuale sunt, în mare măsură, abordate de actori comunitari. Prin urmare, în vederea atingerii țintei dezvoltării, toate documentele cu rol de planificare și organizare a activităților, alocațiile bugetare și acțiunile propriu-zise necesită coordonare între diferiții actori sociali, de la toate

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
de la organizații guvernamentale și nonguvernamentale la organizații academice (universități și institute de cercetare), organizații internaționale (europene sau nu), precum și nuclee active comunitare. Totuși, în timp ce problemele generale sunt predominant adresate de actori instituționali, problemele punctuale sunt, în mare măsură, abordate de actori comunitari. Prin urmare, în vederea atingerii țintei dezvoltării, toate documentele cu rol de planificare și organizare a activităților, alocațiile bugetare și acțiunile propriu-zise necesită coordonare între diferiții actori sociali, de la toate nivelurile. În acest scop, monitorizarea și evaluarea ar trebui să

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
predominant adresate de actori instituționali, problemele punctuale sunt, în mare măsură, abordate de actori comunitari. Prin urmare, în vederea atingerii țintei dezvoltării, toate documentele cu rol de planificare și organizare a activităților, alocațiile bugetare și acțiunile propriu-zise necesită coordonare între diferiții actori sociali, de la toate nivelurile. În acest scop, monitorizarea și evaluarea ar trebui să joace un rol-cheie. Să ne oprim asupra strategiilor/planurilor/programelor/proiectelor de dezvoltare în care actorii-cheie sunt cei instituționali. Monitorizarea ar trebui să funcționeze la toate nivelurile

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
depășește 100% deoarece în cadrul procesului de implementare instituțiile au colaborat, în medie, cu trei-patru alte instituții de la diferite niveluri. Toate instituțiile guvernamentale participante la monitorizare au colaborat/colaborează în cadrul procesului de implementare a programelor/proiectelor cu o largă varietate de actori instituționali. Similar, toate subobiectivele PNAinc sunt vizate de programe sau proiecte care presupun colaborare și parteneriate interinstituționale. Pentru toate programele/proiectele instituțiile guvernamentale au colaborat, în medie, cu patru tipuri de parteneri instituționali. Cel mai răspândit model de colaborare a

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]