42,752 matches
-
era o mare putere regională. Națiunile mai mici ale Siriei (numite adesea Aram) și ale Regatului de Nord al lui Israel (numite adesea Efraim datorită tribului principal) au format o coaliție de apărare împotriva amenințării iminente. Ei fuseseră mai înainte națiuni tributare, în final decizând să se separe de ea. Regatul de Sud al lui Iuda era loial Asiriei și a refuzat să se alăture coaliției. În Iuda domnea regele Ahaz. În 753 î.e.n., Siria, sub domnia lui Rezin și Israelul
Isaia 7:14 () [Corola-website/Science/319998_a_321327]
-
diferite atribute depinzând de diferiți factori. Canalele cu verde au pk (player killing - uciderea jucătorilor) dezactivata, în timp ce cele cu alb au opțiunea activată. Chiar dacă uciderea jucătorilor e interzisă pe canalele verzi, unele hărți de nivel mai mare au PK de națiune activat, unde nu contează canalul. Există și un canal de război, unde se pot ucide inamicii și în primele hărți, fără nicio penalitate. Lumea din Cabal Online este distribuită în diferite zone numite hărți și temnițe. Jucătorii începători pot vizita
Cabal Online () [Corola-website/Science/320029_a_321358]
-
Conferinței de le Genova de către ministrul de externe al RSFS Ruse, Gheorghi Cicerin și omologul său german, Walther Rathenau. Documentele ratificate au fost schimbate la Berlin, în 31 ianuarie 1923. Tratatul a fost înregistrat în „Seria de Tratate ale Ligii Națiunilor”, la 19 septembrie 1923 . În 5 noiembrie, la Berlin, a fost semnată o înțelegere suplimentară, prin care se extindeau prevederile tratatului germano-rus de la Rapallo la relațiile Germaniei cu RSS Ucraineană, RSS Belarus, RSS Georgiană, RSS Azerbaidjan, RSS Armeană și Republica
Tratatul de la Rapallo (1922) () [Corola-website/Science/320077_a_321406]
-
RSS Belarus, RSS Georgiană, RSS Azerbaidjan, RSS Armeană și Republica din Orientul Îndepărtat. Documentele de ratificare ale acestei înțelegeri au fost schimbate la Berlin pe 26 octombrie 1923, iar protocolul suplimentar a fost înregistrat la „Seria de Tratate ale Ligii Națiunilor”,în 18 iulie 1924. Prevederile tratatului au fost întărite prin semnarea Tratatului de la Berlin. După încheierea Primului Război Mondial, atât Germania, cât și Uniunea Sovietică erau foarte vulnerabile. Germania pierduse războiul declanșat și era izolată din punct de vedere diplomatic. Ea trebuise
Tratatul de la Rapallo (1922) () [Corola-website/Science/320077_a_321406]
-
zile ale independenței sărbătorite în Lituania. Germanii nu au fost mulțumiți de noua declarație și au cerut consiliului să revină la decizia din 11 decembrie. La 3 martie, Germania și Rusia Bolșevică au semnat tratatul de la Brest-Litovsk. Acesta stabilea ca națiunile baltice să intre în zona de interes germană și ca Rusia să renunțe la orice pretenție asupra lor. La 23 martie, Germania a recunoscut independența Lituaniei în baza declarației din 11 decembrie. Nimic, însă, nu s-a schimbat nici în
Consiliul Lituaniei () [Corola-website/Science/320080_a_321409]
-
Imperiului Rus. După Revoluția Rusă din 1917, Germania a conceput strategia geopolitică Mitteleuropa — o rețea regională de state-marionetă care aveau să servească drept zonă-tampon — și au acceptat să permită desfășurarea Conferinței de la Vilnius, în speranța că ea va proclama separarea națiunii lituaniene de Rusia și stabilirea de relații mai apropiate cu Germania. Această strategie s-a întors, însă, împotriva lor; conferința, ținută între 18-22 septembrie 1917, a adoptat o rezoluție de înființare a unei Lituanii independente și că strângerea relațiilor cu
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
în 2006 deoarece aveau nevoie de un basist, fiind nevoiți să-l înlocuiască pe Ryan Kemp, care nu mai făcea parte din trupă. Cavo a lansat un alt album, Champagne, în 2008, care i-au adus pe aceștia în atenția națiunii. Melodia „Champagne” a atras atenția stației de radio 105.7 KPNT din St.Louis, iar aceștia o difuzau non-stop. Succesul melodiei „Champagne” le-a permis celor de la Cavo să pregătească câteva prezentări, incluzând prezentare trupei Stone Temple Pilots. Trupa s-
Cavo () [Corola-website/Science/320105_a_321434]
-
prin care se duce atingere bunei reputații (faimei) de care se bucură. În sens juridic, defăimarea este comunicarea unor afirmații care clamează, stabilesc sau implică în mod expres fapte care pot prejudicia imaginea unei persoane, firme, produs, grup, guvern sau națiune. În cauzele care implică afirmații privind chestiuni de interes public, reclamantul trebuie să dovedească că afirmațiile sau faptele imputate, considerate defaimătoare, sunt false. Codul penal românesc din anul 1936, în art. 510 și 511 arată ce este, ce înseamnă și
Defăimare () [Corola-website/Science/320121_a_321450]
-
art. 510 și 511 arată ce este, ce înseamnă și ce se înțelege prin "defăimare": "... calomnia, pentru care legea nu permite probabilități". Articolul 30 din Constituția României, la punctul (7), prevede că "Sunt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, ..." Curtea Constituțională a României a declarat neconstituțional articolul I, punctul 56 din legea 278/2006 care amenda Codul Penal eliminând articolele referitoare la insultă, calomnie, proba verității și defăimarea țării sau a națiunii. Decizia Curții Constituționale determinând, prin efectele sale
Defăimare () [Corola-website/Science/320121_a_321450]
-
interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, ..." Curtea Constituțională a României a declarat neconstituțional articolul I, punctul 56 din legea 278/2006 care amenda Codul Penal eliminând articolele referitoare la insultă, calomnie, proba verității și defăimarea țării sau a națiunii. Decizia Curții Constituționale determinând, prin efectele sale, suspendarea efectelor normei juridice declarate ca fiind neconstituționale, face ca de la data publicării sale în Monitorul Oficial să reintre în vigoare dispozițiile art. 205 și art. 206 din Codul penal, ceea ce echivalează cu
Defăimare () [Corola-website/Science/320121_a_321450]
-
După ce a petrecut o săptămână în Samsun, Mustafa Kemal și-a mutat cartierul general la Havza, aproximativ 120 km în interiorul Anatoliei. Mustafa Kemal avea să scrie în memoriile sale că, pentru organizarea luptei de rezistență, avea nevoie de sprijinul întregii națiuni. Poziția importantă pe care o deținea în acel moment și faima câștigată în timpul bătăliei de la Gallipoli îi asigurau o anumită credibilitate. Dar aceste nu erau de ajuns pentru a-i convinge pe toți turcii să i se alăture. În vreme ce se
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
să păcălească vigilența Aliaților și s-au alăturat celor 190 de deputați aleși de grupurile de rezistență turce. Ismet Inonü participat la ședințele noului Parlament de la Ankara din postura de deputat de Edirne. În martie 1920, revoluționarii turci au anunțat națiunea că a fost înființat un nou parlament cu sediul la Ankara - Marea Adunare Națională a Turciei. Marea Adunare Națională și-a asumat puteri legislative și executive complete. Pe 23 aprilie 1920, noul parlament s-a întrunit în prima sesiune, numindu
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
parte componentă a Imperiului Otoman. Tratatul de pace stabilea că Smyrna trebuia să fie administrată de un parlament local. Dacă locuitorii orașului ar fi cerut în următorii cinci ani ca teritoriul locuit de ei să fie alipit la Grecia, Liga Națiunilor trebuia să organizeze un plebiscit pentru rezolvarea cererii. Deși enclava Smyrna urma să trecă sub administrație elenă, sultanul rămânea nominal suveranul regiunii. Italia a devenit în mod oficial stăpână peste insulele Dodecaneze. Acest grup de insule erau ocupate de facto
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
sub care navigau, ceea ce făcea ca navigația prin strâmtori să fie pusă sub regimul navigației în ape internaționale. Aceste ape nu puteau fi supuse blocadei și aici nu putea fi comis niciun act de război, cu excepția celor decise de Liga Națiunilor. Prevederile tratatului cuprindeau nu doar strâmtorile Bosfor și Dardanele, dar și regiunea litorală a Mării Marmara. Unele regiuni urmau să fie declarate de interes internațional. Liga Națiunilor urma să decidă în privința acestor regiuni. Aceste regiuni au fost numite „regiuni libere
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
nu putea fi comis niciun act de război, cu excepția celor decise de Liga Națiunilor. Prevederile tratatului cuprindeau nu doar strâmtorile Bosfor și Dardanele, dar și regiunea litorală a Mării Marmara. Unele regiuni urmau să fie declarate de interes internațional. Liga Națiunilor urma să decidă în privința acestor regiuni. Aceste regiuni au fost numite „regiuni libere”. S-a hotărât ca aceste regiuni să fie zonele porturilor Constantinopol, Haidar-Pașa, Smyrna, Alexandretta, Haifa, Basra, Trabzon și Batumi. Tracia până la Çatalca, insulele Imbros și Tenedo și
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
Munții Alma Dagh la nord și frontiera egipteană la sud. Aria acestui teritoriu era de aproximativ 160.000 km2 și o populație de aproximativ 3.000.000 de locuitori. Mandatul francez pentru Liban a fost lărgit mai apoi de Liga Națiunilor cu Mandatul francez pentru Siria. Regiunea a fost împărțită de francezi în patru guvernorate: Aleppo, Marele Liban, Damasc și Muntele Arisarieh. Faisal ibn Husayn, care a fost proclamat rege de un congres național sirian în Damasc în martie 1920, a
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
Damasc și Muntele Arisarieh. Faisal ibn Husayn, care a fost proclamat rege de un congres național sirian în Damasc în martie 1920, a fost alungat de francezi în iulie. Siria a trecut sub mandatul francez, în conformitate cu mandatul dat de Liga Națiunilor. Chiar în perioada în care tratatul de la Sevres, Mișcarea națională turcă condusă de Mustafa Kemal Pașa, s-a depărtat de monarhia care își concentrase sprijinitorii și puterea politică în Constantinopole, a pus bazele unei Mari Adunări Naționale în Ankara. Mustafa
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
păgân de „han” a fost abolit, în locul lui luându-și numele de „cneaz”. Conform unor comentatori, convertirea la creștinism nu a fost cauzată de invazia bizantinilor. Conducătorul bulgar și-a dat seama că introducerea unei singure credințe va încheia consolidarea națiunii bulgare în curs de dezvoltare, care era încă împărțită pe baze religioase. De asemenea, știa că țara sa nu era bine privită de restul Europei creștine, iar tratatele ei ar fi putut fi trecute cu vederea de alți semnatari, pe
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
Cronicii Salerno știm că împăratul Vasile a trimis o scrisoare plină de furie omologului său din vest în care îl certa pentru uzurparea titlului de împărat. El a argumentat că toți conducătorii franci au fost simplii regi (și că fiecare națiune are un titlu propriu pentru domnitorii săi), în timp ce titlul imperial este potrivit doar pentru domnitorul romanilor din Est, adică lui Vasile însuși. Istoricul Walter Emil Kaegi afirmă că sursele existente în limba arabă sunt pline de obscurități și contradicții. Cu
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Augusta, locuitorii confederației în secolul al III-lea au fost încă numiți simplu „germani”. O parte din popularitatea lui Proculus în Galia, un uzurpator imperial din anul 280, se datora succesului din lupta lui împotriva alemanilor. i, ulterior, au devenit națiunea „Alemania”, care a fost uneori independentă, dar cel mai adesea a fost condusă de franci. Numele de Germania și limba germană, în limba franceză: „"Allemagne"”, „"allemand"”, în portugheză: „"Alemanha"”, „"alemăo"” și în limba spaniolă: „"Alemania"”, „"alemán"” sunt derivate din numele
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
reflectând originile sale mixte. În Evul Mediu timpuriu, teritoriul a fost împărțit și a aparținut de: Legile sale erau codificate sub Carol cel Mare ca Ducat al „Alamania” în Suabia (Schwaben). Astăzi, urmașii alemanilor sunt împărțiți pe teritoriul a patru națiuni: Franța (Alsacia), Germania (Suabia și Bavaria), Elveția și Austria, iar limba germană vorbită în aceste regiuni are dialecte distinctive regionale. Astăzi germana vorbită în zona unde au trăit alemani este numită „germană alemanică” și este recunoscută în rândul subgrupei limbilor
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
familiilor acestora. Unele grupuri ucrainene au încercat să minimalizeze cooperarea inițială dintre partidele naționaliste ucrainene și naziști. Aceste grupuri au pus un accent mai mare pe lupta ucrainenilor atât împotriva germanilor, cât și împotriva sovieticilor și a suferințelor îndurate de națiunea ucraineană din partea ambelor tabere.
Declarația de Independență a Ucrainei, 1941 () [Corola-website/Science/320272_a_321601]
-
de litere și filozofie” - am spune astăzi), care avea un număr de studenți mult mai mare decât al celorlalte trei facultăți la un loc, era împărțită - după țara sau regiunea de proveniență a magiștrilor și școlarilor - în patru grupări sau „națiuni” (imitând organizarea studenților bolognezi). În aceste „națiuni” intrau: cei din Francia (denumire care desemna acutala Ile-de-France), precum și pe cei din regiunile Europei Meridionale; cei din Normandia; cei din Picardia - care îi includea și pe cei din Țările de Jos; în
Universitatea din Paris () [Corola-website/Science/320280_a_321609]
-
care avea un număr de studenți mult mai mare decât al celorlalte trei facultăți la un loc, era împărțită - după țara sau regiunea de proveniență a magiștrilor și școlarilor - în patru grupări sau „națiuni” (imitând organizarea studenților bolognezi). În aceste „națiuni” intrau: cei din Francia (denumire care desemna acutala Ile-de-France), precum și pe cei din regiunile Europei Meridionale; cei din Normandia; cei din Picardia - care îi includea și pe cei din Țările de Jos; în fine, cei din Anglia - grupare în care
Universitatea din Paris () [Corola-website/Science/320280_a_321609]
-
de Jos; în fine, cei din Anglia - grupare în care intrau și studenții irlandezi și scoțieni, cei din Germania și țările scandinave, precum și cei veniți din centrul Europei (maghiari, polonezi, cehi). Studenții își puteau alege profesorii examinatori dintre magiștrii din „națiunea” lor. În secolele al XII-lea și al XIII-lea, era una dintre primele universități din Europa, împreună cu universitățile din Bologna, Oxford, Cambridge, Salamanca, Montpellier și Toulouse. Universitatea din Paris nu întârzie să devină o adevărată autoritate morală. Doctorii universității
Universitatea din Paris () [Corola-website/Science/320280_a_321609]