42,999 matches
-
oară la teatrul din Bordeaux (1773-1880), conceput de Victor Louis. Cu ajutorul secțiunii longitudinale, care a fost publicată cu ocazia Expoziției Mondiale din 1878, se poate demonstra intenția arhitectului de a concepe o clădire de proporții armonioase: vestibulele, casa principală a scărilor și foaierul alcătuiesc două cincimi ale complexului arhitectonic, casa scenei și garderobele alte două cincimi (aproximativ, de fapt spațiul rezervat lor va depăși cu puțin această proporție). Sala de spectacol va ocupa deci doar o cincime din întregul ansamblu, o
Opéra Garnier () [Corola-website/Science/296919_a_298248]
-
ocupa deci doar o cincime din întregul ansamblu, o proporție neobișnuit de mică. Spațiul reprezentativ nu este limitat doar la porțiunea frontală a clădirii, ci cuprinde și o sală circulară aflată sub sala de spectacol. Aceasta se deschide spre casa scării, ca și cele două pavilioane laterale, dintre care unul era rezervat împăratului. În spatele casei scenei se afla un foaier destinat numai abonaților. Exteriorul casei scenice reflectă structura ei interioară, concepută astfel încât să asigure reprezentarea operelor moderne la vremea aceea, ca
Opéra Garnier () [Corola-website/Science/296919_a_298248]
-
acestei colonade și este purtată de coloane mai mici, aflate în intercolumniile colonadei exterioare. Porțiunile intercolumnice ale arhitravei sunt ornate cu busturi de compozitori celebri. Colonada interioară formează latura deschisă a unei loggii spre care dau ușile foaierului principal. Sala scării cuprinde întreaga înălțime a edificiului. Acest spațiu este considerat a fi capodopera lui Garnier, drept cea mai îndrăzneață inovație în domeniu din secolul al XIX-lea, deoarece realizează integrarea unor nivele de înălțimi diferite într-un ansamblu unitar. Pictura de
Opéra Garnier () [Corola-website/Science/296919_a_298248]
-
ele evocând evenimente importante din istoria poporului român sau personalități cunoscute pe plan mondial. Majoritatea sunt legate de aspirația românilor pentru Unire și de istoria parlamentarismului în România. Cuprinde un hol mare, flancat de coloane sculptate din marmură, legat de scara monumentală ce duce la etajul I, casa scării fiind deschisă la toate nivelele, creându-se un spațiu spectaculos. Deasupra scărilor se poate observa o cupolă alcătuită din sticlă albastră și un candelabru. Scara, ce s-a vrut o copie a
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
sau personalități cunoscute pe plan mondial. Majoritatea sunt legate de aspirația românilor pentru Unire și de istoria parlamentarismului în România. Cuprinde un hol mare, flancat de coloane sculptate din marmură, legat de scara monumentală ce duce la etajul I, casa scării fiind deschisă la toate nivelele, creându-se un spațiu spectaculos. Deasupra scărilor se poate observa o cupolă alcătuită din sticlă albastră și un candelabru. Scara, ce s-a vrut o copie a celei de la Palatul de Iarnă - Muzeul Ermitaj din
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
pentru Unire și de istoria parlamentarismului în România. Cuprinde un hol mare, flancat de coloane sculptate din marmură, legat de scara monumentală ce duce la etajul I, casa scării fiind deschisă la toate nivelele, creându-se un spațiu spectaculos. Deasupra scărilor se poate observa o cupolă alcătuită din sticlă albastră și un candelabru. Scara, ce s-a vrut o copie a celei de la Palatul de Iarnă - Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg, are 30 m înălțime și 27 m lățime și conduce
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
de coloane sculptate din marmură, legat de scara monumentală ce duce la etajul I, casa scării fiind deschisă la toate nivelele, creându-se un spațiu spectaculos. Deasupra scărilor se poate observa o cupolă alcătuită din sticlă albastră și un candelabru. Scara, ce s-a vrut o copie a celei de la Palatul de Iarnă - Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg, are 30 m înălțime și 27 m lățime și conduce la birourile prezidențiale, astăzi cabinetul Președintelui Senatului. În interiorul holului, dispuse simetric față de intrare
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
ale corpurilor de clădire. Ea se găsește în latura de est a edificiului, cu deschidere spre Piața Unirii. Acest spațiu a început să capete formă printr-un concurs de propuneri de finisare, acestea materializându-se prin prezentarea de machete de la scara 1/21 la mărime naturală în șantier. Ca finisaj, plafoanele sunt realizate cu stucaturi din ipsos, cu elemente florale, având ca bază de inspirație elemente din arhitectura brâncovenească. Pardoseala din zona centrală este concepută în forma unui mare covor, cu
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
artiști plastici. Corpurile de iluminat sunt executate din alamă și cristal de Mediaș. Draperiile și covoarele sunt realizate în nuanțe de roșu englez siena. Această galerie se intersectează cu intrarea oficială (C4), dinspre Bulevardul Unirii. Aici se află cele două scări monumentale, având fiecare câte o fereastă înaltă de 16 m, acoperite cu draperii ce se spală manual, fiecare cântărind aproximativ 250 kg. Această parte a Palatului (atât Galeria de Onoare cât și scările) a fost refăcută de mai mult de
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
Bulevardul Unirii. Aici se află cele două scări monumentale, având fiecare câte o fereastă înaltă de 16 m, acoperite cu draperii ce se spală manual, fiecare cântărind aproximativ 250 kg. Această parte a Palatului (atât Galeria de Onoare cât și scările) a fost refăcută de mai mult de cinci ori, datorită dorinței lui Ceaușescu de a vedea machetele lucrărilor executate la scara 1:1. Scările au o înălțime a treptelor de doar 14-16 cm, comandate special să se potrivească înălțimii mici
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
ce se spală manual, fiecare cântărind aproximativ 250 kg. Această parte a Palatului (atât Galeria de Onoare cât și scările) a fost refăcută de mai mult de cinci ori, datorită dorinței lui Ceaușescu de a vedea machetele lucrărilor executate la scara 1:1. Scările au o înălțime a treptelor de doar 14-16 cm, comandate special să se potrivească înălțimii mici a conducătorilor, care nu voiau să obosească urcând. Ele conduc la etajul 1 al Palatului, unde se află sala A. I. Cuza
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
manual, fiecare cântărind aproximativ 250 kg. Această parte a Palatului (atât Galeria de Onoare cât și scările) a fost refăcută de mai mult de cinci ori, datorită dorinței lui Ceaușescu de a vedea machetele lucrărilor executate la scara 1:1. Scările au o înălțime a treptelor de doar 14-16 cm, comandate special să se potrivească înălțimii mici a conducătorilor, care nu voiau să obosească urcând. Ele conduc la etajul 1 al Palatului, unde se află sala A. I. Cuza, sala de ședințe
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
s-a mai realizat. Sala Tache Ionescu este folosită în general pentru târguri, expoziții, cocktail-uri, cel mai adesea împreună cu sala Unirii, care o continuă. Din sala Ion I. C. Brătianu se intră într-un spațiu tampon care conține circulațiile verticale, scările și lifturile de acces la Sala Unirii, considerat foaierul propriu-zis al acestei săli. Foaierul, flancat de cele două noduri de circulație verticală, are o deschidere de 42 m, cuprins între două colonade și două nave laterale de 6 m. Colonadele
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
special în Bulgaria, Serbia și Bosnia. Zăcămintele de lignit sunt ceva mai bogate. Petrolul este întâlnit în câteva zăcăminte mici în Serbia, Croația și Albania. De asemenea, zăcămintele de gaze naturale sunt rare. Pentru obținerea energiei electrice se folosesc pe scară largă hidrocentralele. În zonă, zăcămintele de fier sunt rare, dar, în unele țări, se găsesc cantități mari de cupru, zinc, cositor, crom, mangan, magneziu și bauxită, suficiente pentru export. Regiunea balcanică a fost prima zonă a Europei în care a
Peninsula Balcanică () [Corola-website/Science/296907_a_298236]
-
1791, caracteriza orașul ca pe "un târgușor cu opt biserici, o mânăstire, mai multe case boierești și locuințele ispravnicilor de district". Pe 26 octombrie 1802, în jurul orei 11, un cutremur de adâncime, cu o magnitudine de 7,9 grade pe scara Richter s-a resimțit violent la Pitești, Biserica Sfântul Nicolae fiind distrusă de intensitatea acestuia. Această biserică a fost reconstruită, cu toate că în 1848 aceasta a mai fost distrusă de un incendiu. Pe baza datelor fiscale din anul 1824, s-a
Pitești () [Corola-website/Science/296932_a_298261]
-
Gara Pitești. Gara Sud a trecut recent și printr-un amplu proces de modernizare, care a avut loc în cea mai mare parte din fonduri europene. Noua gară a fost reconstruită deasupra liniilor de cale ferată asigurând diverse facilități (lifturi, scări rulante și altele), dar totodată servește și ca pasaj pentru a lega direct Bd. Republicii de cartierul Tudor Vladimirescu. Mai puțin impresionantă din punctul de vedere al activității feroviare, Gara de nord este conexă liniei care face legătura cu municipiul
Pitești () [Corola-website/Science/296932_a_298261]
-
familiei limbilor uralice, limbă ce se bucură de protecție legală; latgala - clasificată fie dialect al letonei, fie limbă separată și înrudită - este și ea oficial protejată de lege, dar considerată doar o variațiune istorică a limbii letone. Rusa, vorbită pe scară largă în perioada sovietică, este încă de departe cea mai des folosită limbă minoritară (circa 34% din populație o vorbește acasă, inclusiv persoane care nu sunt etnici ruși). Deși astăzi studiul limbii letone este obligatoriu pentru toți elevii, majoritatea școlilor
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
din populație o vorbește acasă, inclusiv persoane care nu sunt etnici ruși). Deși astăzi studiul limbii letone este obligatoriu pentru toți elevii, majoritatea școlilor includ în curricula limba engleză și fie limba germană, fie cea rusă. Engleza este acceptată pe scară largă în Letonia, mai ales în afaceri și turism. În 2014 sunt 109 școli pentru minorități, cu predare în limba rusă la 40% din materii (restul de 60% se predau în letonă), dar guvernul leton intenționează să abolească complet rusa
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
conflict pe lista celor mai sângeroase conflicte notate de istorie (după Rebeliunea de la Taiping). Douăzeci de ani mai tarziu, însă, cel de-al Doilea Război Mondial va face și mai multe victime. O caracteristică a Primului Război Mondial este folosirea strategică pe scară largă a tranșeelor că linii de apărare pe Frontul de Vest, acestea întinzându-se de la Marea Nordului până la granița cu Elveția. Mai mult de 9 milioane de persoane au fost ucise pe câmpurile de luptă ale războiului iar, pe lângă acestea, mai
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
1 noiembrie , Imperiul Otoman a intrat în război alături de Puterile Centrale. Între timp, Italia a ales să fie neutră. Inițial, era un război local dintre Austro-Ungaria și Șerbia. Dar odată cu implicarea Franței, Marii Britanii, Germaniei și Rusiei , războiul a căpătat o scară continentală. Era imposibil că războiul să fie limitat spațial. Războiul se propagase după ce mari puteri industriale cu creșteri demografice au intrat în conflict. Marile puteri europene se pregăteau de mult timp pentru un război european. Armatele aveau forțe inegale. Germania
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
opțiunea de a lupta până la capăt de aceea ambele tabere au mare grijă să nu comită atrocități. Succesul operațiunilor ajunge să fie în funcție după numărul de prizonieri că potențială forță de muncă. Încă din 1915 , germanii folosesc prizonierii la scară mare pentru munca. Cei mai multi lucrează în agricultură germană. 95% din prizonieri până în 1917 sunt exploatați economic. 30 000 de francezi lucrau pentru Krup. În minerit 30% sunt prizonieri. Randamentul utilizării prizonierilor este discutabila și considerată îndoielnic muncă forțată nu este
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
și Salonic, în timp ce unele zone montane din interior rezistau invaziei și continuau să recunoască autoritatea imperială, fără însă a fi ajutate. În afara acestor zone, se consideră în general că a avut loc și o așezare a slavilor, deși pe o scară foarte redusă. Recuperarea provinciilor pierdute de bizantini a început către sfârșitul secolului al VIII-lea și o mare parte din peninsula greacă a revenit sub control imperial treptat, de-a lungul secolului al IX-lea. Acest proces a fost facilitat
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
alternând la guvernare de atunci. Grecia a aderat din nou la NATO în 1980. Grecia a devenit al zecelea membru al Comunităților Europene (structură subsumată ulterior de Uniunea Europeană) la 1 ianuarie 1981, aducând o perioadă de creștere susținută. Investiții pe scară largă în întreprinderi industriale și în infrastructură, precum și fondurile europene și veniturile crescânde provenite din turism, navigație comercială și un sector al serviciilor în rapidă creștere au ridicat standardul de viață la un nivel fără precedent. , încordate prin tradiție, s-
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
ilegali ce pătrund în Grecia o fac mai ales pe la frontiera cu Turcia de pe . În 2012, majoritatea imigranților ilegali ce intrau în Grecia proveneau din Afganistan, urmați de pakistanezi și persoane din Bangladesh. Începând din 2012, operațiuni polițienești cotidiene pe scară largă (denumite „Xenios Zeus”) au loc în Atena și în alte mari orașe grecești pentru detenția imigranților ilegali. Constituția Greciei recunoaște creștinismul ortodox drept religie „predominantă” în țară, garantând însă libertatea religioasă pentru toată lumea. Guvernul grec nu ține statistici privind
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
au 28.859 de membri activi. Câteva mii de greci practică (credința în vechii zei greci). Primele dovezi textuale ale limbii grece datează din secolul al XV-lea î.e.n., de la scrierea asociată . Greaca a devenit o lingua franca vorbită pe scară largă în lumea mediteraneană și dincolo de aceasta în Antichitatea Clasică, și avea să devină ulterior limbă oficială în Imperiul Bizantin. În secolele al XIX-lea și al XX-lea, a existat o dispută majoră despre care ar trebui să fie
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]