413,626 matches
-
din Italia. De asemenea, era nevoie de clarificări suplimentare legate de teritoriul pe care ar fi urmat să se retragă trupele germane comandate de August von Mackensen. Deoarece prevederile Armistițiul de la Villa Giusti din data de 3 noiembrie 1918 nu urmau să fie aplicate pe Frontul din Balcani, Convenția poate fi considerată o anexă a respectivului document. Documentul a reprezentat concepția Comandantului Șef al Armatelor Aliate din Orient, Franchet d'Esperey, semnăturile de pe document fiind însă cele ale generalului francez Paul-Prosper
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
-o din perspectiva unei țări culpabile și învinse, iar generalul francez a acceptat ca maghiarii să vorbească numai în numele lor propriu și nu și al celorlalte naționalități ale statului ungar. Din viitoarea Convenție au fost eliminate toate chestiunile politice, aceasta urmând să fie expresia unui armistițiu eminamente militar, în baza capitulării Armatei Austro-Ungare. Deși mareșalul Mišić a solicitat substituirea în zona ocupată a funcționarilor statului ungar cu funcționari sârbi, această condiție nu s-a regăsit în documentul final. "„Articolul 1”" a
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
a trebuit să evacueze toate trupele în interval de 8 zile. Traseul acestei linii a pornit de pe cursul superior al Someșului () - Bistrița () - Târgu Mureș () - cursul Mureșului () până la vărsarea în Tisa () - Subotica () - Baja - Pécs () - cursul Dravei până la granița croato-slovenă. Administrația civilă urma să rămână în sarcina guvernului maghiar, iar paza căilor ferate urma să fie asigurată de forțe de poliție și jandarmerie maghiare cu un efectiv suficient, inclusiv pentru asigurarea ordinii în teritoriul evacuat. Trupele Aliaților urmau să ocupe regiunea evacuată de
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
Traseul acestei linii a pornit de pe cursul superior al Someșului () - Bistrița () - Târgu Mureș () - cursul Mureșului () până la vărsarea în Tisa () - Subotica () - Baja - Pécs () - cursul Dravei până la granița croato-slovenă. Administrația civilă urma să rămână în sarcina guvernului maghiar, iar paza căilor ferate urma să fie asigurată de forțe de poliție și jandarmerie maghiare cu un efectiv suficient, inclusiv pentru asigurarea ordinii în teritoriul evacuat. Trupele Aliaților urmau să ocupe regiunea evacuată de maghiari în condiții fixate de Comandantul Șef al Armatelor Aliate din
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
până la granița croato-slovenă. Administrația civilă urma să rămână în sarcina guvernului maghiar, iar paza căilor ferate urma să fie asigurată de forțe de poliție și jandarmerie maghiare cu un efectiv suficient, inclusiv pentru asigurarea ordinii în teritoriul evacuat. Trupele Aliaților urmau să ocupe regiunea evacuată de maghiari în condiții fixate de Comandantul Șef al Armatelor Aliate din Orient. Convenția (sau Armistițiul de la Belgrad) - astfel cum a fost întocmită, a reprezentat factorul determinant care a scos în evidență starea conflictuală atât dintre
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
istoricii Mahapandit Rahul Sankrityayan, Evgheni Târle și Boris Grekov, filologii Ivan Turgheniev, Ilia Ceavceavadze, Aleksandr Blok, Lev Șcerba, Vladimir Propp, Viktor Jirmunski, orientaliștii Vasili Struve, Joseph Orbeli și Boris Piotrovski, artistul Nicholas Roerich și alții. Romanciera americană Ayn Rând a urmat cursurile universității în perioada 1920-1924, absolvind cum laude studii de istorie
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337643_a_338972]
-
invitată să participe la castigul celui mai prestigios concurs de frumusețe din Republică Moldova ‘’ Miss Moldova’’ , pe care l-a trecut cu succes, alegindu-se în mai 2011 cu Titlul ‘’Miss Godina’’ . Este protagonista videoclipului ‘’Lady Crush’’ , formația Akord (2011) ., Au urmat multe proiecte notorii , ședințe foto pentru cele mai faimoase branduri autohtone, participanta a multor concursuri de frumusețe naționale (‘’ Miss Alexia ‘’ 2014 în cadrul ‘’Lady Moldova ‘’ 2014; ‘’Miss Talent ‘’ 2014 în cadrul ‘’Miss Moldova’’ 2014). În 2012 este desemnată învingătoarea proiectului ‘’Casă de
Viorela Dimici () [Corola-website/Science/337628_a_338957]
-
India (2016). În noiembrie 2016, Viorela Dimici , conform unei preselecții este desemnată de către Președintele Agenției ExclusivEvent, Ernest Hadrian Bohm reprezentanta României în cadrul ‘’ Miss Humanity Universe 2016. Viorela este invitată să facă parte din juriul competiției ‘’ Miss Humanity Universe’’ 2017 și urmează să înmîneze coronița cîștigătoarei ediției din 2017 a aceluiași concurs.
Viorela Dimici () [Corola-website/Science/337628_a_338957]
-
5 ani la Școala Populară de Artă Buzău. În paralel, a făcut parte din Ansamblul folcloric "Izvorașul" al Casei Pionierilor și Șoimilor Patriei din Buzău, mai întâi ca violonist, și apoi ca solist vocal. Începand cu clasa a V-a, urmează cursurile Școlii de Muzică Buzău. Treptat, se simte atras de muzica vocală și decide să urmeze Seminarul Teologic Liceal din Buzău. În anul al V-lea se transferă la București, absolvind liceul în Capitală. Urmează apoi cursurile Universității Naționale de
Daniel Jinga () [Corola-website/Science/337620_a_338949]
-
Izvorașul" al Casei Pionierilor și Șoimilor Patriei din Buzău, mai întâi ca violonist, și apoi ca solist vocal. Începand cu clasa a V-a, urmează cursurile Școlii de Muzică Buzău. Treptat, se simte atras de muzica vocală și decide să urmeze Seminarul Teologic Liceal din Buzău. În anul al V-lea se transferă la București, absolvind liceul în Capitală. Urmează apoi cursurile Universității Naționale de Muzică din București. În timpul facultății, cântă în cele mai importante coruri bucureștene („Madrigal”, „Preludiu”, „Te Deum
Daniel Jinga () [Corola-website/Science/337620_a_338949]
-
cu clasa a V-a, urmează cursurile Școlii de Muzică Buzău. Treptat, se simte atras de muzica vocală și decide să urmeze Seminarul Teologic Liceal din Buzău. În anul al V-lea se transferă la București, absolvind liceul în Capitală. Urmează apoi cursurile Universității Naționale de Muzică din București. În timpul facultății, cântă în cele mai importante coruri bucureștene („Madrigal”, „Preludiu”, „Te Deum Laudamus”, „Kontakion”, „Musica Selecta”, „Da Capo”, Corul Filarmonicii „George Enescu”). Experiența corală acumulată în acești ani îi va folosi
Daniel Jinga () [Corola-website/Science/337620_a_338949]
-
prietenia cu tenorul Vlad Miriță i-au trezit tânărului dirijor curiozitatea și apetitul pentru muzica de operă. Începe să își selecteze din ce în ce mai riguros vocile cu care colaborează. E perioada în care prin corul „Accoustic” se perindă voci care aveau să urmeze o stralucită carieră națională și internațională. Printre aceștia se numără Teodor Ilincăi, Valentina Naforniță, Ion Dimieru, Iustinian Zetea, Veronica Anușca, Oana Șerban, Elisabeta Marin, Irina Baiant, Marian Someșan, Constantin Rudolf Cocriș, Roxana Constantinescu, Antonela Barnat și, bineînțeles, Maria Jinga. În
Daniel Jinga () [Corola-website/Science/337620_a_338949]
-
alături de el o pleiadă de instrumentiști foarte valoroși și experimentați din Capitală. Aici gândește o linie repertorială potrivită publicului local, alternând concertele elitiste cu spectacolele dedicate atragerii publicului larg. A absolvit Seminarul Teologic din București în 1997, după care a urmat cursurile Facultății de Compoziție, Muzicologie și Pedagogie muzicală, la Universitatea Națională de Muzică din București. În 2003, a obținut diploma de licență, susținând lucrarea cu titlul „Muzica liturgică romano-catolică după Conciliul Vatican II”. Între 2003 și 2004 urmează cursurile de
Daniel Jinga () [Corola-website/Science/337620_a_338949]
-
care a urmat cursurile Facultății de Compoziție, Muzicologie și Pedagogie muzicală, la Universitatea Națională de Muzică din București. În 2003, a obținut diploma de licență, susținând lucrarea cu titlul „Muzica liturgică romano-catolică după Conciliul Vatican II”. Între 2003 și 2004 urmează cursurile de master (Stilistică Dirijorală - Dirijat Cor Academic) ale Universității Naționale de Muzică București, și susține lucrarea de master cu titlul „Mijloace psihotehnice în arta conducerii dirijorale”. În anul 2012 i s-a acordat titlul de Doctor în Muzică al
Daniel Jinga () [Corola-website/Science/337620_a_338949]
-
al Cavaleriei Prusiene (la Haguenau), frecventând Școala de Război din Metz și Școala de Echitație din Paderborn. Întors în țară în 1910, este avansat locotenent în Regimentul 5 Călărași și apoi în reg. 1 Roșiori. În anii 1912 și 1913 urmează Școala Superioară de Război din București, pe care o absolvă ca ofițer brevetat de stat-major, activând din 1915 în Ministerul de război, la direcția a 2-a Cavalerie. La începutul războiului (15/28 august 2016), cpt. P. Boerescu era ofițer
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
cpt. Boerescu a susținut ideea ca „Detașamentul lt.col. Coandă” să nu fie adus în fața orașului Tg. Jiu, unde ar fi fost copleșit de superioritatea numerică a inamicului, ci să fie debarcat în gara Tg. Cărbunești și îndreptat spre Tetila, de unde urma să atace inamicul din flanc, pentru a-i tăia liniile de retragere. Soluția a fost acceptată, iar cpt. Boerescu însoțit de colonelul francez Fain, detașat la Div. 11, au traversat liniile inamice pe drumul cel mai scurt, noaptea, camuflați, pentru
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
În 1528, atelierul fost legat de coroana Boemiei. Dar în 1523, Reforma a ajuns în țară, și în cursul Războiului Smalkaldei (1546-1547), Joachimsthal a fost ocupată de armata saxonă. Dat fiind progresul Contrareformei în 1621 și a recatolicizării care a urmat, o majoritate a cetățenilor lutherani și mineri au emigrat spre Saxonia vecină. În secolul al XIX-lea, orașul adăpostea administrația și tribunalul regional, precum și conducerea minelor. Extracția minieră, gerată în parte de coroana de Austria și în parte de societățile
Jáchymov () [Corola-website/Science/337630_a_338959]
-
pe , care avea să-i devină un susținător fervent, organizându-i prima expoziție în Transvaal, în 1931. La 3 mai 1936, tatăl lui Laubser a murit, lăsându-i ferma fratelui ei, și lăsându-i mamei ei un fond fiduciar. Laubser urma să moștenească fondul la moartea mamei ei pe 20 noiembrie 1936. Deși a fost tratat cu asprime de către presă, Laubser a fost aleasă în comitetul de selecție al prestigioasei , al cărei organizator era M. L. du Toit, părinții nemai trăind
Maggie Laubser () [Corola-website/Science/337639_a_338968]
-
Academiei de Arte și Științe. Asociația Sud-Africană de Arte onorat-o cu o medalie în 1968, prezentată de prof. dr. A. L. Meiring. și au găzduit împreună o importantă expoziție retrospectivă a lucrărilor lui Laubser în 1969. Acesta a fost urmată în 1987 de o retrospectivă a lucrărilor ei mai vechi, din nou la Galeria Națională Sud-Africană, care a ținut de la 2 decembrie 1987 la 31 ianuarie 1988. Maggie Laubser a murit pe 17 mai 1973 la "Altyd Lig". Avea o
Maggie Laubser () [Corola-website/Science/337639_a_338968]
-
Stanislas Fréron s-au alăturat celor recalcitranți și au întărit acuzațiile împotriva lui Saint-Just și Robespierre. S-a dispus arestarea lui Robespierre, a fratelui său, Augustin, și a lui Saint-Just, alături de susținătorii lor, Philippe Le Bas și Georges Couthon. A urmat o perioadă de tulburări civile intense, în timpul căreia membrii Comitetelor Salvării Publice și Siguranței Generale au fost nevoiți să caute refugiu în Convenție. Frații Robespierre, Saint-Just, Le Bas și Couthon s-au ascuns în Hôtel de Ville, încercând să provoace
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
Hôtel de Ville, încercând să provoace o insurecție. În cele din urmă, bănuind că va fi arestat, Le Bas s-a sinucis. Saint-Just, Couthon, Maximilien și Augustin Robespierre au fost arestați și ghilotinați pe 28 iulie. În perioada care a urmat revoltelor, numită Reacția Thermidoriană, au fost abrogate multe dintre legile nepopulare ale regimului Terorii și s-au redus puterile Comitetelor Salvării Publice și Siguranței Generale. Cele două comitete au încetat să mai existe prin prevederile existente în Constituția anului III
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
închiderea revistei. Editorul Thomas Theodor Heine, care avea origine evreiască, a fost forțat să demisioneze și a plecat în exil. Ceilalți membri ai echipei, inclusiv Karl Arnold, Olaf Gulbransson, Edward Thöny, Erich Schilling și Wilhelm Schulz au rămas și au urmat linia nazistă, fiind recompensați de către naziști. Revista a continuat să fie publicată, urmând o pantă descendentă a tirajului, până când, în cele din urmă, și-a încetat apariția în 1944. Ea a fost republicată în perioada 1954-1967. Printre ceilalți artiști grafici
Simplicissimus () [Corola-website/Science/337652_a_338981]
-
să demisioneze și a plecat în exil. Ceilalți membri ai echipei, inclusiv Karl Arnold, Olaf Gulbransson, Edward Thöny, Erich Schilling și Wilhelm Schulz au rămas și au urmat linia nazistă, fiind recompensați de către naziști. Revista a continuat să fie publicată, urmând o pantă descendentă a tirajului, până când, în cele din urmă, și-a încetat apariția în 1944. Ea a fost republicată în perioada 1954-1967. Printre ceilalți artiști grafici asociați ai revistei sunt de menționat Bruno Paul, Josef Benedikt Engl, Rudolf Wilke
Simplicissimus () [Corola-website/Science/337652_a_338981]
-
cunoscut este "Sturmflut", în timp ce romanul "In Reih' und Glied" a avut mare succes în Rusia. Spielhagen s-a născut în Magdeburg și s-a mutat cu părinții la Stralsund, unde tatăl său a fost numit arhitect guvernamental în 1835. A urmat cursurile gimnaziului din Stralsund, a studiat dreptul și apoi literatura și filosofia la universitățile din Berlin, Bonn și Greifswald. La Bonn, el a fost un membru al Burschenschaft Franconia, din care mai făceau parte la acel moment Carl Schurz, Johannes
Friedrich Spielhagen () [Corola-website/Science/337636_a_338965]
-
de mare succes, el a început să scrie pentru ziare și reviste. În 1861 a dat lovitura cu romanul "Problematische Naturen" (1860-1861; tradus în limba engleză cu titlul „Problematic Characters” de către prof. Schele de Vere, New York, 1869); acesta a fost urmat un an mai târziu de o continuare, "Durch Nacht zum Licht" (tradus în limba engleză, „Through Night to Light”, de prof. Schele de Vere, New York, 1869), apoi de către "Die von Hohenstein" (1863; tradus în limba engleză, „The Hohensteins”, de prof.
Friedrich Spielhagen () [Corola-website/Science/337636_a_338965]