413,626 matches
-
au fost dispersați în mod legal de către poliție și forțele militare. Zece persoane au fost ucise în ciocniri le dintre poliție și mulțimea agresivă, iar președintele Kocharyan a declarat o stare de urgență de 20 de zile. Aceasta a fost urmată de arestări în masă și de anchetarea membrilor proeminenți ai opoziției, care au instigat tulburările și au produs distrugeri ale proprietății cetățenilor, precum și o interdicție de facto cu privire la orice alte proteste antiguvernamentale. În calitate de președinte, Kocharyan a continuat să negocieze o
Robert Kocharyan () [Corola-website/Science/336061_a_337390]
-
a anexat Hanatul Erevanului, Hanatul Nahicevan și teritoriile rurale înconjurătoare prin Tratatul de la Turkmenchay. După Tratatul de la Turkmenchay, armenii care trăiau în continuare sub dominație persană au fost încurajați să emigreze în Armenia Rusă, iar 30.000 de armeni au urmat chemarea. Rusia a anexat părți semnificative din teritoriul ocupat de armeni. Potrivit recensământului rus din 1897, 1.127.212 armeni se aflau pe teritoriul Rusiei (Gubernia Erevan, 439.926; Gubernia Elisabethpol , 298.790; Regiunea Kars, 72.967, Gubernia Tiflis, 230
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
ales de primul ministru Gladstone, au abordat problema armenească cu cuvintele, „A servi Armenia înseamnă a servi Civilizația”. Pe 11 iunie 1880 marile puteri au trimis Porții o "Notă identică", prin care au cerut aplicarea articolului 61. Aceasta a fost urmată pe 2 ianuarie 1881 de o "circulară britanică cu privire la Armenia", trimisă celorlalte puteri. Programul de reformă armean din 11 mai 1895 a fost un set de reforme propuse de către Puterile Europene. Diplomatul francez Victor Berard a scris: Pachetul de reforme
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
a sosit la Darnița în calitate de trimis al Marelui Cartier General Român, locotenent-colonelul Gh. Constantin Pietraru, pentru a obține informații în ceea ce privește moralul și starea de spirit a voluntarilor. Tot acesta i-a informat în data de 1 februarie, că în principiu, urmează să fie înființat un "Corp al Voluntarilor Ardeleni și Bucovineni" condus de generalul Constantin Coandă. Corpul ar fi urmat să-l aibă ca șef de pe același locotenent-colonel Pietraru, împuternicit cu activitatea de organizare. Organizarea practică a respectivului corp a început
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
în ceea ce privește moralul și starea de spirit a voluntarilor. Tot acesta i-a informat în data de 1 februarie, că în principiu, urmează să fie înființat un "Corp al Voluntarilor Ardeleni și Bucovineni" condus de generalul Constantin Coandă. Corpul ar fi urmat să-l aibă ca șef de pe același locotenent-colonel Pietraru, împuternicit cu activitatea de organizare. Organizarea practică a respectivului corp a început pe 23 februarie, când locotenent-colonelul Pietraru a primit pentru a ușura recrutarea, împuternicire de la Marele Cartier General Român pentru
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
ordinul nr. 1191, prin care s-a constituit "Corpul Voluntarilor Ardeleni-Bucovineni din Rusia". O luptă cu autoritățile rusești a început ulterior, acestea înțelegând să elibereze inițial numai 5.000 de prizonieri, față de cei 15.000 promiși anterior, iar cei eliberați urmau să provină numai din circumscripția militară a Moscovei. Recrutarea voluntarilor s-a bucurat de atenție mai mare din partea Guvernului Român în anul 1917, în contextul inițierii programului de refacere și completare al armatei. Ca model, pentru românii aflați în Rusia
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
state naționale. Încă din primăvara anului 1917, prizonierii români internați în lagărele rusești și-au exprimat liber și deschis, dorința de se înrola pentru a lupta împotriva Puterilor Centrale. Comitetul românilor ardeleni și bucovineni constituit din rândul acestora, ar fi urmat să aibă ca scop constituirea unei unități militare operative - preconizată a fi un corp de armată și structurat pe divizii, brigăzi și regimente destinate frontului din Moldova. Intelectuali transilvăneni și bucovineni precum Victor Deleu, Vasile Chiroiu și Ioan Vescan s-
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
au primit și cetățenia română. Prin intermediul Legației Române la Petrograd - condusă de Constantin Diamandi, s-a solicitat la 8/21 martie 1917 crearea într-o primă fază, a unei comisii mixte de recrutare. În etapa următoare, voluntarii respectivi ar fi urmat să primească documentele de liberă mișcare spre unul dintre centrele de concentrare stabilite de către respectiva comisie de recrutare. Sediul "Corpului Voluntarilor Români din Rusia" a fost stabilit și el la Darnița. Printr-o înțelegere interguvernamentală, urma ca prizonierii de aici
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
voluntarii respectivi ar fi urmat să primească documentele de liberă mișcare spre unul dintre centrele de concentrare stabilite de către respectiva comisie de recrutare. Sediul "Corpului Voluntarilor Români din Rusia" a fost stabilit și el la Darnița. Printr-o înțelegere interguvernamentală, urma ca prizonierii de aici să fie duși ulterior, rapid spre un alt loc de concentrare din sudul Basarabiei. Statul rus era dispus inițial, să permită extrădarea doar a unui număr ce ar fi putut varia între 20.000 și 40
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
presă al Corpului de Voluntari Români din Rusia, sub forma unei gazete cu numele de România Mare. Aceasta a apărut săptămânal în perioada iulie-decembrie 1917 și a ajuns la un total de 23 de numere. În linii mari, gazeta a urmat evoluția "Primului Corp de Voluntari". Ziarul a fost trimis atât voluntarilor din "Corpul" de la Kiev cât și unor diverse personalități române aflate pe teritoriul rus, perioada cea mai fructuoasă a acestuia suprapunându-se aproximativ celei a luptelor de la Mărășești. Pentru
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de problematica specifică voluntariatului. Tematica abordată a situat ziarul în rândul numeroaselor periodice din anii Primului Război Mondial, care și-au făcut un merit din susținerea desăvârșirii unității statului național român. Gazeta a fost o deschizătoare de drum și un model de urmat, activitatea sa fiind continuată în Siberia în anii 1919-1921 de către alte periodice. Ulterior desființării "Primului Corp de Voluntari", ziarul România Mare a fost editat în continuare de către Sever Bocu - fugit la Paris. Aici însă a primit un nou nume: "„Foaie
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
francez, dar acesta a fost abandonat în ideea refacerii frontului oriental în Siberia. În trecere prin Rusia, generalul Berthelot a conceput un plan - dovedit utopic, de a se forma un nou front de luptă anticentralist și antibolșevic. Acesta ar fi urmat să fie orientat cu fața spre vest, cu aripile sprijinite pe râul Don și pe fluviul Volga. Baza de aprovizionare și comunicațiile ar fi urmat să aibă ca suport Siberia, iar elementele constitutive ar fi urmat să fie rușii albi
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de a se forma un nou front de luptă anticentralist și antibolșevic. Acesta ar fi urmat să fie orientat cu fața spre vest, cu aripile sprijinite pe râul Don și pe fluviul Volga. Baza de aprovizionare și comunicațiile ar fi urmat să aibă ca suport Siberia, iar elementele constitutive ar fi urmat să fie rușii albi, cazacii de pe Don, cele 2 divizii ale "Legiunii Cehoslovace" și cei aproximativ 5.000 de români concentrați în regiunea Kievului. Aceste elemente ar fi urmat
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
antibolșevic. Acesta ar fi urmat să fie orientat cu fața spre vest, cu aripile sprijinite pe râul Don și pe fluviul Volga. Baza de aprovizionare și comunicațiile ar fi urmat să aibă ca suport Siberia, iar elementele constitutive ar fi urmat să fie rușii albi, cazacii de pe Don, cele 2 divizii ale "Legiunii Cehoslovace" și cei aproximativ 5.000 de români concentrați în regiunea Kievului. Aceste elemente ar fi urmat să fie întărite cu unități transportate din vest. În acest scop
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
urmat să aibă ca suport Siberia, iar elementele constitutive ar fi urmat să fie rușii albi, cazacii de pe Don, cele 2 divizii ale "Legiunii Cehoslovace" și cei aproximativ 5.000 de români concentrați în regiunea Kievului. Aceste elemente ar fi urmat să fie întărite cu unități transportate din vest. În acest scop în Siberia fuseseră concentrați în 1918 următoarele forțe: 30.000 de japonezi comandați de generalul Oi (1 divizie rămasă în 1919), 8.000 de americani conduși de generalul Graves
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Austro-Ungaria un "Corp de Voluntari Români", care să fie sub îndrumarea "Comitetului Național" sau a unui alt organism al Guvernului României. De asemenea, "Comitetul Național Român" a elaborat regulamentul intern, a organizat instanțele de judecată și școlile de ofițeri. Ofițerii urmau să fie avansați de către "Comitetul Național Cehoslovac", la propunerea și cu participarea paritară a "Comitetului Național Român". De partea lor, cehoslovacii urmau să sprijine efortul comun - acela de distrugere a Dublei Monarhii. Aceștia s-au angajat să ofere prin departamentul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
asemenea, "Comitetul Național Român" a elaborat regulamentul intern, a organizat instanțele de judecată și școlile de ofițeri. Ofițerii urmau să fie avansați de către "Comitetul Național Cehoslovac", la propunerea și cu participarea paritară a "Comitetului Național Român". De partea lor, cehoslovacii urmau să sprijine efortul comun - acela de distrugere a Dublei Monarhii. Aceștia s-au angajat să ofere prin departamentul lor militar ofițeri - în cazul în care românii nu ar fi avut suficienți, să furnizeze alimente, efecte militare și armament, să aibă
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
să ofere prin departamentul lor militar ofițeri - în cazul în care românii nu ar fi avut suficienți, să furnizeze alimente, efecte militare și armament, să aibă grijă de unitățile tehnice auxiliare și să acopere cheltuielile de propagandă și . Ambele părți urmau însă să-și pună forțele la dispoziția Aliaților din vest, pentru refacerea unui front al Antantei în Rusia. Gazeta de Transilvania a apărut în Siberia sub numele de "„Gazeta Transilvaniei și a Bucovinei”" în data de 13/26 octombrie 1918
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
februarie 1919 printr-o telegramă, Janin a suspendat autoritatea" Comitetului Național Român" asupra propriilor soldați. Pe data de 26 ianuarie 1919, respectivul "Corp de Voluntari" s-a transformat într-o "Legiune a Voluntarilor din Transilvania și Bucovina", care ar fi urmat să acționeze în conformitate cu ordinele Misiunii Militare Franceze din Siberia. În structura acesteia au intrat 3 batalioane: I „Horia” comandat de maiorul Kitchano, II „Mărășești” comandat de maiorul Nosek și III de , o companie de , o școală de grenadieri și o
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
desfășurate sub auspiciile Conferinței de Pace de la Paris, în septembrie 1919 Consiliul Suprem Aliat și-a asumarea organizarea, coordonarea și finalizarea repatrierii tuturor „legiunilor” naționale și a prizonierilor de război aflați pe teritoriul siberian. Deși vasele necesare repatrierii ar fi urmat să cadă în sarcina Consiliului, toate celelalte amănunte privind transportul și întreținerea ar fi urmat să cadă în sarcina guvernelor în cauză. Luând act la 1 octombrie 1919 printr-o adresă a ministrului francez de externe de prevederile celor hotărâte
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a asumarea organizarea, coordonarea și finalizarea repatrierii tuturor „legiunilor” naționale și a prizonierilor de război aflați pe teritoriul siberian. Deși vasele necesare repatrierii ar fi urmat să cadă în sarcina Consiliului, toate celelalte amănunte privind transportul și întreținerea ar fi urmat să cadă în sarcina guvernelor în cauză. Luând act la 1 octombrie 1919 printr-o adresă a ministrului francez de externe de prevederile celor hotărâte, Guvernul Vaida Voevod la 31 decembrie 1919 prin Decizia nr. 3.154, a hotărât atât
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
și înființarea unei "Comisii Militare Române în Siberia". Aceasta a fost constituită la 20 ianuarie 1920 din căpitanul doctor Victor Cădere (ca însărcinat guvernamental cu depline puteri și grad de maior asimilat) și din sublocotenentul medic Raul Alevra, cei doi urmând a fi agreați de către comandamentul japonez de la Valdivostok și atașați pe lângă generalul Janin. Din păcate mandatul comisiei, anume acela de a urgenta repatrierea prizonierilor ardeleni aflați în Siberia a fost comunicat numai lui Cădere, ceea ce a dus la o cooperare
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
dolari promiși cei doi nu au primit decât de un sfert, pe drum aceștia fiind informați de către diverși reprezentanți aliați de dinamica situației militare și politice siberiene, precum și de modificările intervenite în planul inițial al repatrierii (numai contingentul luptătorilor români urmând a fi adus în țară, cu ajutorul marinei engleze). La sosirea Comisiei programul englez de evacuare a voluntarilor nu era încă definitiv stabilit, acțiunea fiind considerată posibilă de francezii care coordonau pe moment preparativele repatrierii în cursul lunii iulie (numele și
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de către generalul Lavergné, iar asistența sanitară a fost asigurată de către „Trenului sanitar” al Crucii Roșii Americane. Între timp, sublocotenentul Raul Alevra obținuse pentru repatriere un fost cargou canadian transformat (numit „M.S. Dollar” și cedat inițial contingentului ceh), care ar fi urmat să meargă pe o ruta Vladivostok - Halifax (Canada) - Triest. În urma intervenției suplimentare a maiorului Cădere, contingentul român a primit pe 14 mai însă o ofertă mai bună - în dauna cehilor, reprezentată de vasele de pasageri „Trás-os-Montes” și „Huntsgreen” cu o
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
român a primit pe 14 mai însă o ofertă mai bună - în dauna cehilor, reprezentată de vasele de pasageri „Trás-os-Montes” și „Huntsgreen” cu o capacitate totală de 3.100 pasageri, cu un traseu mai scurt prin Canalul Suez și care urmau să fie în port la începutul lunii iunie. Contingentul român având circa 2.500 de militari, restul celor 600 de locuri au revenit printr-o complicitate tacită cu decidenții francezi, prizonierilor supuși români adunați din lagărele din Primorie sau aflați
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]