413,626 matches
-
alipirea Banatului la România, deputat, senator și ministru al Lucrărilor Publice. s-a născut ca fiu al învățătorului Damaschin (1844-1915) și al Mariei Panaiot. A urmat școala primară la Topolovățu Mare, unde tatăl său fusese mutat și — deoarece pentru putea urma liceul trebuia să termine școala generală la o școală de stat — la Școala Maghiară din Fabric. Gimnaziul și liceul l-a făcut la Liceul Piarist din Timișoara, luându-și bacalaureatul în 1888. În continuare, beneficiind de o semibursă (150 florini
Aurel Cosma () [Corola-website/Science/336582_a_337911]
-
termine școala generală la o școală de stat — la Școala Maghiară din Fabric. Gimnaziul și liceul l-a făcut la Liceul Piarist din Timișoara, luându-și bacalaureatul în 1888. În continuare, beneficiind de o semibursă (150 florini) „Emanuil Gojdu”, a urmat dreptul, inițial la Debrețin, apoi la Universitatea din Budapesta, unde la 28 aprilie 1894 a obținut titlul de doctor în științe juridice și în științe de stat cu teza "Pedeapsa cu moartea". Timp de un an, între 1990-1991 și-a
Aurel Cosma () [Corola-website/Science/336582_a_337911]
-
final a fost aprobată prin HCL 132 din 24 martie 2009 o listă cu 54 de poziții. Se prevedea ca busturile să aibă înălțimea de 80 cm și să fie amplasate pe socluri de 1,70 m. Primele 8 busturi urmau să fie ale lui Stan Vidrighin, Sever Bocu , Carol Küttel, János Török, Eugeniu de Savoya, Claudius Florimund Mercy, Aurel Cosma și Béla Bartók. Primele 7 urmau să fie realizate, iar al optulea achiziționat de la Fundația Triade. Cu primele șapte busturi
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
cm și să fie amplasate pe socluri de 1,70 m. Primele 8 busturi urmau să fie ale lui Stan Vidrighin, Sever Bocu , Carol Küttel, János Török, Eugeniu de Savoya, Claudius Florimund Mercy, Aurel Cosma și Béla Bartók. Primele 7 urmau să fie realizate, iar al optulea achiziționat de la Fundația Triade. Cu primele șapte busturi aleea a fost inaugurată în 3 august 2009, de Ziua Timișoarei. Ulterior au fost dezvelite încă 16 busturi, în mai multe etape. În 2015 a fost
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
răpirea unor țări prin forță brutală și fără consimțământul națiunilor. Singura soluție fiind destrămarea Imperiului, toate popoarele componente ale respectivului stat, trebuiau conform semnatarilor, să se unească pentru a forma state independente. Pronunțându-se ferm pentru unirea cu patria-mamă, voluntarii urmau să se angajeze cu tot ce aveau până la vitoria finală sau moarte. În numele dreptului la autodeterminare, aceștia s-au opus oricărei forme de existență în continuare a românilor în teritoriul Austro-Ungariei, convinși că drepturile românilor nu vor fi respectate. Suplimentar
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
iar în ziua de azi, la vârsta de 21 de ani, și-a lansat și albumul de debut, care se numește „Space Is Only Noise”, acesta primind o recenzie de 4 stele din 5 din partea publicației "The Guardian". A fost urmat de Pomegranates (2015). Tot în 2015, Jaar a compus coloana sonoră a filmului "Dheepan" al regizorului Jacques Audiard, care a câștigat premiul Palme d'Or la Cannes 2015.
Nicolas Jaar () [Corola-website/Science/336591_a_337920]
-
Adwa. Pentru etiopieni în general, și pentru poporul tigre în special, Ras Alula a devenit un erou național. Europenii l-au poreclit „Garibaldi al Abisiniei”. Doar în Eritreea este privit uneori ca un trădător, deoarece a colaborat, în cele din urmăm cu împăratul Menelik al II-lea și nu a împiedicat crearea coloniei italiene Eritreea, care a dus la divizunea popourului tigre. Alula s-a născut în 1847 în satul Mennawe, la 15 mile sud de Abiy Addin, districtul Tembien din
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
a angajat să ajute Egiptului să-și evacueze forțele din Sudanul agitat de Revolta mahdistă, în schimbul retragerii egiptenilor din Bogos (regiunea Keren) și Massawa, recunoscute ca aparținând Etiopiei, de asemenea retrocedarea de către englezi a localităților Kassala, Amedeb, Sanhib. Ras Alula urma să ajute Egiptului să-și evacueze garnizoanele din Amedeb, Algeden, Keren, Ghirra și Gallabat, care fuseseră încercuite de mahdiști. În scopul aplicării acordului Alula a început pregătirile pentru campania militară, în ciuda împotrivirii unor șefi locali care nu-i acceptau autoritatea
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
vest în provincia Tigray, nu numai spre Teseney și Agordat, dar și spre capitala tigray Adwa. Văzând aceasta la 12 februarie 1893 Menelik a anulat unilateral tratatul și a apelat la mobilizare în toate provinciile.Pretutindeni apelul său a fost urmat, inclusiv în provinciile din nord, dominate de rivalii săi tradiționali. Între timp in decembrie 1894 generalul italian Baratieri a proclamat anexarea Aduei și a Aksumului. Ostilitățile dintre forțele italiene care ajunseseră la un număr de 20,000 de militari, și
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
2016, București) a fost un inginer ofițer român, cercetător, inventator, cadru didactic, doctor în științe, membru în Divizia de Istoria Tehnicii a Comitetului Român de Istoria și Filozofia Științei și Tehnicii al Academiei Române. S-a născut în 1933, în București. Urmează 4 clase primare (1940-1944) la Școala nr.7 Mixtă din sectorul 2, după care 7 clase liceale (1944-1951) la "Liceul "Mihai Viteazul"", devenit vremelnic Liceul de băieți 3/12. Urmează apoi studiile universitare (1951-1956) la "Facultatea de Electronică și Telecomunicații
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
Tehnicii al Academiei Române. S-a născut în 1933, în București. Urmează 4 clase primare (1940-1944) la Școala nr.7 Mixtă din sectorul 2, după care 7 clase liceale (1944-1951) la "Liceul "Mihai Viteazul"", devenit vremelnic Liceul de băieți 3/12. Urmează apoi studiile universitare (1951-1956) la "Facultatea de Electronică și Telecomunicații" din "Institutul Politehnic București", făcând parte din prima promoție de ingineri electroniști din România. Imediat după absolvirea facultății, secția Radiocomunicații (grupa 806), este selectat de Ministerul Apărării Naționale și devine
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
la Cimitirul Iancu Nou din București. Muzeul Universității Politehnica din București adăpostește câteva exponate donate de Andrei Ciontu și care marchează momente din viața sa. Pentru meritele sale în domeniul militar, a fost decorat cu ordine și medalii românești, după cum urmează:
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
România Mare - Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria a reprezentat organul de presă al primului Corp de Voluntari Români din Rusia, apărând în perioada iulie-decembrie 1917. În linii mari, a urmat evoluția primului Corp de Voluntari, excepția fiind reprezentată de existența unui interval de timp între apariția ideei înființării unui astfel de organ de presă (toamna anului 1916 - moment al debutului inițiativelor de organizare a prizonierilor pe baze naționale) și apariția
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
ultimul său număr să fie tipărit în mai puțin de 500 de exemplare. Perioada cea mai fructuoasă a acestuia s-a suprapus aproximativ peste cea a luptelor de la Mărășești. Gazeta a fost o deschizătoare de drum și un model de urmat, activitatea sa fiind continuată în Siberia în anii 1919-1921 de câtre alte periodice (Gazeta Transilvaniei și a Bucovinei, Vestitorul, Țara Noastră). După dizolvarea Primului Corp de Voluntari, ziarul fost în continuare editat de către Sever Bocu - fugit la Paris, drept "„Foaie
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
el au luat parte 3000 de persoane, în asistență aflându-se și poetul național Haim Nahman Bialik și liderul sionist Menachem Ussishkin. În continuare Agadati a promovat organizarea de carnavaluri anuale de Purim, denumite „Adlayada”, care auprimit in cele din urma auspiciile primăriei. Tot cu ocazia festivităților de Purim Agadati a inițiat și cel dintâi concurs de frumusețe din Palestina, concursul „Regina Esther”. O organizație de tineret și artiști rivală, numita „Trask” a inceput si ea sa organizeze petreceri de Purim
Baruch Agadati () [Corola-website/Science/336614_a_337943]
-
născut în treisprezece, într-o zi de vineri"; astfel începe Éva jurnal ei pe 13 februarie 1944. Jurnalul a înregistrat atmosferă amenințătoare din februarie, apoi preluarea puterii de către Germania și schimbarea guvernului de la Budapesta în mijlocul lunii martie. În continuare a urmat, în cuvintele farmacistului Rezső Rácz, instalarea violenței și a terorii în acest oraș de provincie, apoi deposedările evreilor din aprilie. Évei îi este confiscată bicicletă roșie la care ținea mult, evreilor fiind acum interzisă posesia lor, dar se consolează gândindu
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]
-
(în ; 1840-1887) a fost un înalt funcționar administrativ sârb, prefect ("načelnik") al districtului ("srez" sau "okrug") Šabac și la un moment dat și al districtului Belgrad. El a urmat studii înalte, lucrând anterior ca ofițer în armată și polițist. A fost cunoscut că o persoană loială dinastiei Obrenović, de convingeri liberale. Pantă era fiul lui Nikola Lunjevica (1776-1842), un comandant ("vojvoda") al Revoluției Sârbe și camarad apropiat al prințului
Panta Lunjevica () [Corola-website/Science/336644_a_337973]
-
mai populată țară din Africa. În noiembrie și decembrie 2015 un alt val de proteste în regiunea Oromia a fost înăbușit în sânge. Atunci, cel puțin 75 de protestatari au fost uciși de forțele de ordine. Aceste proteste au fost urmate ulterior de abuzuri ale poliției și sute de arestări în rândul membrilor opoziției. După alegerile generale din mai 2015, aspru criticate de voci din țară și de peste hotare, partidul de guvernământ și aliații săi au ocupat și ultimul loc deținut
Protestele din Etiopia din 2016 () [Corola-website/Science/336641_a_337970]
-
în special pentru covoarele persane a căror textură a încercat să o transpună în creațiile sale. În anul 1890 Vrubel s-a mutat la Moscova unde a realizat cele mai bune inovații în arta plastică. Ca mulți artiști care au urmat canoanele Art Nouveau-ului, el nu a excelat doar în pictură, ci a fost preocupat de relația dintre industrie și artă și a activat febril în artele aplicate cum sunt ceramica, majolícă, vitralii, măști arhitecturale, decoruri de teatru și creație de
Mihail Vrubel () [Corola-website/Science/336634_a_337963]
-
9 septembrie 1913, cu 12 zile mai devreme, într-un monoplan Nieuport IV pe un aerodrom militar de lângă Kiev. La scurtă vreme după acest zbor, Pégoud a fost invitat de țarul Rusiei să facă o serie de demonstrații la Moscova, urmate de ședințe de antrenament cu piloții. Pégoud a devenit un popular instructor de zbor al piloților francezi și din alte țări europene. La începutul Primului Război Mondial, Pégoud s-a oferit voluntar pentru a zbura cu aeronavele militare și a fost acceptat
Adolphe Pégoud () [Corola-website/Science/336645_a_337974]
-
Kluck (20 mai 1846 - 19 octombrie 1934) a fost un general german din timpul Primului Război Mondial. Kluck s-a născut în Münster, Westfalia, pe 20 mai 1846. El era fiul arhitectului Karl Kluck și al soției sale, Elisabeth, născută Tiedemann. A urmat cursurile elementare la școala Paulinum din orașul său natal, Münster. În 1874 s-a căsătorit cu Fanny von Donop (1850-1938); au avut împreună trei fii și o fiică. S-a înrolat în Armata Prusiei la timp pentru a participa la
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, Kluck a fost numit la comanda Armatei I-a a Germaniei. Potrivit revizuirii Planului Schlieffen de către Moltke, Armata I-a făcea parte din aripa dreaptă și era poziționată pe marginea de vest a avangardei militare germane ce urma să se îndrepte către Belgia și Franța. Acest flanc de vest trebuia să avanseze alături de Armata a II-a a generalului Karl von Bülow către Paris. Cele două armate urmau să amenințe Parisul atât din vest, cât și din est
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
poziționată pe marginea de vest a avangardei militare germane ce urma să se îndrepte către Belgia și Franța. Acest flanc de vest trebuia să avanseze alături de Armata a II-a a generalului Karl von Bülow către Paris. Cele două armate urmau să amenințe Parisul atât din vest, cât și din est. După ce a luptat cu britanicii la Mons și Le Cateau, Armata I-a a pornit în urmărirea Armatei a V-a Franceze a generalului Lanrezac ce se afla în retragere
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
în spatele râului Aisne. Acolo, frontul s-a stabilizat pentru mai mulți ani. Lipsa de coordonare a lui Kluck și Bülow și neputința de a menține o linie ofensivă eficientă au reprezentat motivul principal al eșecului Planului Schlieffen, prin care Germania urma să dea o lovitură decisivă împotriva Franței. În schimb, lunga ședere în tranșee era gata să înceapă. Mulți experți militari germani au o mare stimă pentru Kluck și mai ales pentru șeful său de stat major, Hermann von Kuhl. Germania
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
petrochimic Borzești, în cincinalul 1971-1975 a început construcție celei de a doua centrale electrice de termoficare care ar fi avut în prezent o putere finală de 300 MW și din care s-au pus în funcțiune 100 MW pe hidrocarburi, urmând ca în perioadele următoare să fie pusă în funcțiune restul de capacitate pe cărbune. CET II Borzești împreună cu CTE 1 Borzești au făcut posibilă racordarea la energie termică a tuturor blocurilor din Onești, fiind primul oraș din țară ce reușește
Platforma Petrochimică Borzești () [Corola-website/Science/336635_a_337964]