413,626 matches
-
de Tramvaie din Bruxelles, parte a operatorului de transport al Regiunii Capitalei Bruxelles, MIVB-STIB. Prin tunelurile premetroului din Bruxelles circulă tramvaiele a zece linii: , , , , , , , , , . a fost construit inițial că un sistem de metrou ușor pentru circulația prin subteran a tramvaielor, urmând ca ulterior să fie convertit în metrou greu. Toate liniile metroului din Bruxelles au fost la început linii de premetrou. Prima linie, în lungime de 3,6 km, a fost inaugurată pe 17 decembrie 1969, în prezența Regelui Baudoin, si
Premetroul din Bruxelles () [Corola-website/Science/335844_a_337173]
-
T4000): linia , între stațiile Churchill și Esplanade (Plăteau du Heysel / Heizel), și linia , de la stația Gâre du Nord / Noordstation la stația Stalle (parcarea de lungă durată Uccle). Viitoarele stații ale axei Nord spre Schaerbeek și Evere vor fi localizate după cum urmează: Șase linii de tramvai parcurg axa Nord-Sud în timpul zilei: Seară, axa Nord-Sud este parcursă de o linie suplimentară: Contractul de gestiune al STIB pentru perioada 2012-2016 prevede investiții în premetroul din Bruxelles. Pentru perioada 2017-2020 este planificată prelungirea axei Nord-Sud
Premetroul din Bruxelles () [Corola-website/Science/335844_a_337173]
-
unei noi stații „în triunghi” sub Piața Meiser. Această stație ar fi prevăzută cu două rampe de acces, una pe strada Rogier pentru a permite dezvoltarea viitoarei linii de metrou spre Gară de Nord, iar cealaltă pe axa Centurii mijlocii, urmând traseul actualei linii . Două linii de tramvai parcurg axa Centura mare: Noul contract de gestiune al STIB prevede, spre orizontul anului 2020, construcția de tuneluri în zona Avenue de la Plaine (și a Gării Etterbeek) și a intersecției Meiser. Axa de
Premetroul din Bruxelles () [Corola-website/Science/335844_a_337173]
-
Orientală. Atrocitățile comise de Imperiul Otoman în încercarea de a reprima revoltele din provinciile balcanice a dus în cele din urmă la Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, terminat cu înfrângerea turcilor și cu semnarea Tratatului de la San Stefano din martie 1878, urmat în luna iulie a aceluiași an de tratatul de la Berlin, prin care teritoriile și puterea otomanilor în Europa au fost drastic reduse. Congresul de la Berlin a hotărât ca Bosnia și Herțegovina, deși rămase nominal sub suveranitatea Constantinopolului, să fie guvernate
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
Kuzmici Liubavskii estima pierderile Lituaniei la 70 de voloste, 22 de orașe și 13 sate. Lituanienii au recunoscut și și titlul lui Ivan de "suveran al tuturor rusilor". În 1506, Alexandru a murit. Vasile al III-lea, care i-a urmat la tron tatălui său Ivan al III-lea în 1505, și-a depus candidatura pentru tronul Poloniei, dar nobilii polonezi l-au ales pe Sigismund I cel Bătrân, care a fost încoronat atât ca rege al Poloniei cât și ca
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
din cauza campaniei sale împotriva Kazanului. Sigismund I a primit un "" pentru teritoriile moscovite Novgorod, Pskov, Reazan. Războiul s-a combinat cu o revoltă a lui , , un favorit al lui Alexandru Jagiellon, personaj foarte oportunist. În 1506, lui Alexandru i-a urmat pe tron Sigismund I cel Bătrân, care nu i-a arătat aceleași favoruri lui Glinski. , , vechi adversar politic al lui Glinski, l-a acuzat pe acesta de trădare - a susținut că Glinski îl otrăvise pe marele duce Alexandru și că
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
Hălălău și al Anicăi (născută Pantazescu) și fratele mai mic al lui Ștefan Hălălău. Primele două clase primare le-a făcut la școala din comuna natală, iar restul la Școala primară nr. 2 din Turnu Severin. Studiile liceale le-a urmat la Liceul Traian din Turnu Severin, făcînd parte din prima serie de elevi care a susținut concurs de admitere, în septembrie 1908, fiind clasificat primul din 120 de elevi admiși. Pasiunea pentru limba și literatura franceză a fost cultivată de
Constantin Hălălău () [Corola-website/Science/335856_a_337185]
-
până la defecțiunea lui Magnus din 1576. În 1576 principele Ștefan Báthory a devenit rege al Poloniei și mare duce al Lituaniei și a întors soarta războiului cu succese între 1578 și 1581, inclusiv ofensiva comună suedo-polono-lituaniană din . Aceasta a fost urmată de o culminând cu lungul și dificilul . Conform din 1582, care a pus capăt războiului între Rusia și Uniunea Polono-Lituaniană, Rusia și-a pierdut toate fostele posesiuni din Livonia și Poloțk în favoarea Poloniei-Lituaniei. În anul următor, Suedia și Rusia au
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
micii nobilimi. a fost numit arhiepiscop al Rigăi, iar coajutor al său, cu suportul fratelui său Albert (Albrecht) de Brandenburg-Ansbach, fostul "hochmeister" prusac care sudul statului Ordinului Cavalerilor Teutoni și în 1525 se proclamase duce în Prusia. Wilhelm și Christoph urmau să susțină interesele lui Albert în Livonia, între care se numărau apariția unui ducat livonian ereditar după modelul Prusiei. În același timp, Ordinul cerea reînființarea sa („"Rekuperation"”) în Prusia, se opunea secularizării și apariției unui ducat ereditar. La momentul izbucnirii
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
ce privește doar Marele Ducat al Lituaniei. În ianuarie 1560 Sigismund l-a trimis pe ambasadorul Martin Volodkov la curtea lui Ivan de la Moscova într-o încercare de a opri cavaleria rusă de la a prăda Livonia rurală. Succesele rușilor au urmat un model similar, cu multiple campanii mici, cu asedii în care muschetarii au jucat un rol-cheie distrugând fortificațiile de lemn cu susținerea eficientă a artileriei. Forțele țarului au cucerit cetăți importante ca Fellin (Viljandi), dar totuși le lipsea forța de
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
lipsea forța de a cuceri marile orașe Riga, Reval sau Pernau. Cavalerii Livonieni au suferit o înfrângere dezastruoasă în fața rușilor în bătălia de la Ērģeme în august 1560. Unii istorici cred că boierimea rusă era divizată în ce privește momentul în care Livonia urma să fie invadată. Eric al XIV-lea, noul rege al Suediei, a refuzat cererea de ajutor din partea lui Kettler, împreună cu o cerere similară din partea Poloniei. Kettler s-a îndreptat atunci spre Sigismund pentru ajutor. Slăbitul Ordin Livonian a fost desființat
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Sigismund. Țarul se folosise de această perioadă de armistițiu pentru a masa mai multe forțe în Livonia, și a invadat Lituania. Armata sa a prădat Vitebskul și, după o serie de conflicte de frontieră, a cucerit Polotskul în 1563. Au urmat victorii lituaniene în din 1564 și la (Ceașniki) în 1567, perioadă de conflict intermitent între cele două părți. Ivan a continuat să câștige teren între orașele și satele din Livonia centrală, dar Lituania l-a împiedicat să ajungă pe coastă
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
încheiat în 1570 prin . Desfășurat în principal în sudul și vestul Scandinaviei, războiul a implicat bătălii navale majore duse în Marea Baltică. Când danez a capitulat în fața forțelor suedeze în 1565, 150 de mercenari danezi au scăpat de masacrul care a urmat trecând de partea Suediei. Printre aceștia, se număra și , care avea să devină un important comandant suedez în Războiul Livonian. Livonia a fost și ea afectată de campania navală a amiralului danez Peter sau , care a bombardat de pe mare Revalul
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
moartea lui Maximilan în octombrie 1576 a prevenit escaladarea conflictului. Báthory, ambițios să-l izgonească pe Ivan cel Groaznic din Livonia, era constrâns de opoziția Danzigului (Gdansk), care se opunea, cu susținere daneză, accederii lui Bathory la tron. care a urmat în 1577 a luat sfârșit când Bathory a acordat orașului o mai largă autonomie în schimbul plății a 200.000 de zloți. Pentru alți 200.000 de zloți, l-a numit pe Georg Frederick de Hohenzollern administrator al Prusiei și și-
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
problema lor. Până în noiembrie, forțele lituaniene ce se deplasau spre nord cuceriseră Dünaburg iar o forță polono-suedeză a cucerit orașul și castelul Wenden la începutul lui 1578. Forțele rusești nu au reușit să recucerească orașul în februarie, atacul lor fiind urmat de o ofensivă suedeză îndreptată spre Pernau (Pärnu), Dorpat și Novgorod printre altele. În septembrie, Ivan a răspuns trimițând o armată de 18.000 de oameni, care au recucerit Oberpahlen (Põltsamaa) de la Suedia și s-au îndreptat apoi către Wenden
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
de la Suedia și s-au îndreptat apoi către Wenden. La sosirea lor la Wenden, armata rusă a asediat orașul, dar a fost întâmpinată de o forță de despresurare cu 6.000 de soldați germani, polonezi și suedezi. În , care a urmat, rușii au suferit pierderi grele, pierzând cai și arme, Ivan fiind pentru prima oară învins categoric în Livonia. Bathory a accelerat formarea husarilor, o unitate de cavalerie nouă și bine organizată, care a înlocuit datoriile feudale ale nobililor. Similar, el
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
lung asupra orașului au făcut imposibilă o alianță cu Polonia. După cucerirea orașului de către la Gardie, și ca represalii pentru masacrele anterioare comise de ruși, 7000 de ruși au fost omorâți, după cum relatează cronica contemporană a lui . Narva a fost urmată de Ivangorod, Jama și Koporie, ceea ce i-a făcut pe suedezi să fie mulțumiți cu cuceririle din Livonia. Negocierile ulterioare conduse de legatul papal iezuit Antonio Possevino au avut ca rezultat din 1582 între Rusia și Uniunea Polono-Lituaniană. Pacea a
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Possevino a făcut o încercare nu foarte hotărâtă de a lua în calcul și dorințele lui Ioan al III-lea, dar țarul i le-a respins, probabil cu consimțământul lui Bathory. Armistițiul, care a fost aproape un tratat de pace, urma să dureze zece ani și a fost înnoit de două ori, în 1591 și 1601. Bathory nu a reușit să preseze Suedia să renunțe la cuceririle din Livonia, anume la Narva. După o hotărâre a lui Ioan, războiul cu Rusia
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Ecaterinei Jagellonica, și deci era succesor la tronul Suediei, a întâmpinat rezistență din partea unei facțiuni conduse de unchiul său, Carol de Södermanland (ulterior Carol al IX-lea), care revendica regența Suediei. Suedia a căzut într-un război civil în 1597, urmat de din 1598-1599, terminat cu detronarea lui Sigismund de către " "suedez. Nobilii locali au apelat la protecția lui Carol în 1600 când conflictul s-a extins asupra Livoniei, unde Sigismund încercase să incorporeze în Ducatul Livoniei. Carol a izgonit apoi forțele
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
D1 este o autostradă (în slovacă: "diaľnica") dn Slovacia. Ea urmează ruta Bratislava (D2/D4) - Trnava () - Trenčín (R2) - Púchov (R6) - Žilina (D3) - Martin (R3) - Poprad - Prešov (R4) - Košice (R4) - Michalovce - frontiera cu Ucraina. Face parte din următoarele drumuri europene: , E58, E75, și din coridorul pan-european V.A (Trieste) - Bratislava - Žilina
Autostrada D1 (Slovacia) () [Corola-website/Science/335881_a_337210]
-
variantelor de aliniament în zona Prešov. Există intenții de a scurta timpul, relaxând standardele de viteză ale drumului. Centurile Žilina și Prešov vor fi înlocuite temporar de drumuri cu patru benzi prin oraș, iar unele tuneluri între Žilina și Prešov urmează să fie deschise pe câte un singur fir. Cel mai optimist termen de finalizare a autostrăzii de legătură dintre cele mai mari două orașe ale Slovaciei este anul 2018. D1 va fi terminată în preajma lui 2020, ca autostradă cu 3
Autostrada D1 (Slovacia) () [Corola-website/Science/335881_a_337210]
-
național. La începutul operației Armata României ocupa pe frontul de sud următorul dispozitiv de luptă: Armata 3, cu un efectiv total de 142.523 de oameni, ocupa dispozitiv de luptă de-a lungul frontierei, astfel: Totodată, trupele române din Dobrogea urmau să fie sprijinite de Corpul 47 Armată rus (comandant - generalul A.M. Zaloncicovski), format din o divizie de infanterie și o divizie de cavalerie rusești și Divizia sârbă, cu un efectiv total de circa 30.000 de oameni. Concentrarea trupelor rusești
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
Nicolae Arghirescu - Divizia 19 (Cernavodă) și contraamiral Nicolae Negrescu - Flotila de Dunăre. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea Planul deoperații român prevedea ca pe frontul de sud Armata României să ducă o operație defensivă strategică. Inițial forțele Armatei 3 urmau să asigure acoperirea frontierei sudice de la Calafat la Marea Neagră urmând ca ulterior, după sosirea Corpului 47 Armată rus să desfășoare o operație ofensivă limitată în vederea scurtării liniei frontului pe linia Rusciuc - Șumla - Varna. Obiectivul acestor două operații era acela de
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
de Dunăre. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea Planul deoperații român prevedea ca pe frontul de sud Armata României să ducă o operație defensivă strategică. Inițial forțele Armatei 3 urmau să asigure acoperirea frontierei sudice de la Calafat la Marea Neagră urmând ca ulterior, după sosirea Corpului 47 Armată rus să desfășoare o operație ofensivă limitată în vederea scurtării liniei frontului pe linia Rusciuc - Șumla - Varna. Obiectivul acestor două operații era acela de a asigura libertatea de acțiune a forțelor principale ale Armatei
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
înaintat spre Dobrogea. Generalul rus Andrei Medardovici Zaioncikovski și trupele sale au sosit în grabă pentru a întări frontul aliat româno-rus, în încercarea de oprire a armatei lui Mackensen mai înainte ca acestea să cucerească calea ferată București - Constanța. Au urmat lupte grele, cu atacuri și contraatacuri viguroase până pe 21 septembrie. În Dobrogea, generalul Mackensen a lansat o nouă ofensivă pe 20 octombrie, după o lună de pregătiri atente, și trupele amestecate de sub comanda sa au reușit să le învingă pe
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]