413,626 matches
-
a „Junimii”, vicepreședinte al acestei societăți. Născut la 18 iunie 1878, în comuna Cireș-Opăițeni, județul Storojineț, Bucovina, Imperiul Austro-Ungar, fiind fiul cel mare al lui Ionică și al Elenei Dugan născută Vască din Pătrăuții de Sus. Primele clase le-a urmat în satul natal și, ca urmare a străduințelor mamei sale, și-a finalizat cursurile școlii primare la Storojineț. Urmează cursurile Gimnaziului cel Mare din Rădăuți. Susține examenul de bacalaureat în 1898, apoi se înscrie la Universitatea din Cernăuți, dar nu
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
fiind fiul cel mare al lui Ionică și al Elenei Dugan născută Vască din Pătrăuții de Sus. Primele clase le-a urmat în satul natal și, ca urmare a străduințelor mamei sale, și-a finalizat cursurile școlii primare la Storojineț. Urmează cursurile Gimnaziului cel Mare din Rădăuți. Susține examenul de bacalaureat în 1898, apoi se înscrie la Universitatea din Cernăuți, dar nu la filologie clasică, unde dovedea reale abilități, ci, la sfatul profesorului dr. Ion Gheorghe Sbiera, la limba germană. Trece
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
maghiară, cehă și americană. Kadár s-a născut la Budapesta, capitala Regatului Ungariei, ce făcea parte pe atunci din Austro-Ungaria. Părinții săi s-au mutat curând la Rožňava, Slovacia, în noul stat înființat Cehoslovacia, unde Ján a copilărit. Kadár a urmat cursuri de drept la Bratislava după terminarea liceului, dar s-a transferat curând, în 1938, la primul Departament de Film din Cehoslovacia (probabil al treilea astfel de departament din Europa) de la Școala de Arte Industriale din Bratislava unde a urmat
Ján Kadár () [Corola-website/Science/335879_a_337208]
-
urmat cursuri de drept la Bratislava după terminarea liceului, dar s-a transferat curând, în 1938, la primul Departament de Film din Cehoslovacia (probabil al treilea astfel de departament din Europa) de la Școala de Arte Industriale din Bratislava unde a urmat cursurile predate de celebrul regizor de film slovac Karel Plicka până când departamentul a fost închis în 1939. Orașul natal al lui Kadár, numit în maghiară Rozsnyó, a devenit parte a Ungariei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ca urmare
Ján Kadár () [Corola-website/Science/335879_a_337208]
-
Germaniei, cererea nu a venit ca o surpriză. Ultimatumul a fost emis la doar cinci zile după . Cei patru semnatari ai din 1924, care garantase protejarea "status quo-ului" în regiune, nu a oferit niciun sprijin concret. Regatul Unit și Franța urmau o , în vreme ce Italia și Japonia susțineau deschis Germania. Lituania a fost obligată să accepte ultimatumul la 22 martie. Pentru Germania, avea să fie ultima anexare teritorială dinaintea celui de al Doilea Război Mondial; pentru Lituania, a fost o mare pierdere
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
avea dreptul să transfere Klaipėda altui stat fără aprobarea semnatarilor. Italia și Japonia au susținut Germania, în vreme ce Regatul Unit și Franța și-au exprimat simpatia pentru Lithuania dar au ales să nu facă nimic concret în sprijinul ei. Ei au urmat mult mediatizata . Regatul Unit a tratat problema la fel cum tratase și Criza Sudetă și nu a făcut planuri de a ajuta Lituania sau alte Țări Baltice în eventualitatea unei agresiuni germane. Uniunea Sovietică, deși în principiu sprijunea Lituania, nu
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
din cauză că erau bolnavi - ei erau îngrijiți de Crucea Roșie și de Acțiune. În acest context, în martie 1942, Diana Budisavljević a cunoscut-o pe asistenta medicală Dragica Habazin, cu care a colaborat îndeaproape în lunile și în anii care au urmat la a-i ajuta pe deținuții diverselor lagăre care erau mutați la Zagreb și în alte locuri. La începutul lui iulie 1942, cu ajutorul ofițerului german Albert von Kotzian, Budisavljević a obținut permisiune scrisă să ia copiii din . Cu ajutorul Ministerului Afacerilor
Diana Budisavljević () [Corola-website/Science/335868_a_337197]
-
germană. De la sfârșitul secolului al XIX-lea, dunele de lângă au devenit populare în rândul și de la școala de arte "". Hanul local al lui Herman Blode a constituit nucleul coloniei artiștilor expresioniști ("Künstlerkolonie Nidden"). Lovis Corinth a locuit aici în 1890, urmat fiind de alți artiști ca Max Pechstein, , Karl Schmidt-Rottluff și . Au vizitat zona pictori din Königsberg ca Julius Freymuth și Eduard Bischoff, precum șipoeți ca și . Între alții care au venit aici s-au numărat Ernst Kirchner, Ernst Mollenhauer, , and
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
pentru a dovedi de exemplu cuiva suportarea iuțimii. Pentru intoxicare ajung doze mici. Simptomele se arată foarte repede, deja un sfert de oră după consum, prin slăbiciune, anxietate, amețeală care sunt atât de puternice, încât statul în picioare devine imposibil, urmat de stări de greață și vărsături, probleme acute și severe la nivel gastrointestinal cu crampe și diaree puternice, durerile de stomac durând până la opt zile. Pentru a atenua tulburările se recomandă băut de lapte rece și comprese calde la nivelul
Vinețica focului () [Corola-website/Science/335885_a_337214]
-
sa și să plătească pentru educația lui militară. Mama lui Frederic s-a opus. La vârsta de 16 ani el a făcut Marele Tur prin Italia și Franța apoi a devenit student la Universitatea din Geneva, deși el nu a urmat un curs real academic: a învățat dans, călărie și scrimă, și și-a îmbunătățit cunoștințele limbii franceze. Cum frații lui mai mari îl precedau în linia de succesiune, el s-a decis pentru o carieră militară și în 1654 a
Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Homburg () [Corola-website/Science/335887_a_337216]
-
de astăzi). a fost întemeiat de către călugărul Saicho, fondatorul școlii budiste Tendai, ca templu de gardă a , capitala Japoniei de pe atunci, de la influențele negative care se credea că vin de la nord-est. Astfel, în 788 au fost puse bazele clădirii, care urma să găzduiască statuia lui și se afla pe locul actualei clădiri Konponchudo. Pe parcursul secolului IX importanța templului crește, el devenind unul dintre cele patru mari temple-protectorare ale capitalei (celelalte trei fiind Mii-dera, Tōdai-ji și Kōfuku-ji). Astfel, în 833 călugării Gishin
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
1820, Frederick i-a succedat tatălui său ca landgraf de Hesse-Homburg. Mulțumită zestrei Elisabetei și venitului anual a putut redecora palatul din Homburg. După nouă ani de domnie, Landgraful a murit de complicații de la o rană de picior. A fost urmat de fratele său, Ludwig Wilhelm.
Frederic al VI-lea, Landgraf de Hesse-Homburg () [Corola-website/Science/335888_a_337217]
-
egiptene, transiordaniene, siriene, libaneze și unități palestinene. În 1948 Irakul a fost plasat sub regim de stare de urgență și au fost crescute pedepsele pentru activități sioniste. Curți marțiale au fost folosite pentru a intimida pe evreii înstăriți. Iarăși au urmat valuri de concedieri ale evreilor din serviciile de stat, s-au adoptat cote de numerus clausus la admiterea de evrei în universități, s-a chemat la boicotarea magazinelor și întreprinderilor deținute de evrei.Shafik Ades, unul din cei mai însemnați
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
scoaterea de bunuri din țară, regimul irakian a adoptat o lege prin care permitea evreilor vreme de un an să emigreze cu condiția de a renunța la cetățenia irakiană. Permisiunea a fost acordată din motive financiare, toate bunurile celor emigrați urmând să fie confiscate de statul irakian. și de declararea evreilor ca o „minoritate refractară și cu un comportament potențial negativ, de care statul preferă să se descotorosească”. Politicieni irakieni au admis ca voința lor este de a expulza toată populația
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
zi. La 18 septembrie 1950 Nuri al-Said a chemat un reprezentant al obstii evreiești, a acuzat Israelul ca tărăgănează intenționat emigrația și a amenințat că îi va transporta pe evrei la graniță și îi va expulza cu forța. Legea emigrației urma să expire în martie 1951, dar în cele din urmă, a fost extinsă după ce guvernul irakian a blocat bunurile evreilor în curs de plecare, și ale celor deja plecați. În anul 1952 Irakul a interzis din nou emigrarea evreilor și
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
formează însă o legătură între Louka și Kolja. Copilul se îmbolnăvește de meningită și trebuie să fie îngrijit cu atenție pe bază de antibiotice. Louka este amenințat apoi de autorități cu închisoarea pentru că a încheiat o căsătorie suspectă, iar copilul urmează să fie deportat și plasat într-un orfelinat rus. Revoluția de catifea intervine însă, iar mama lui Kolja revine în Cehoslovacia și își ia fiul înapoi. Louka și Kolja se despart. Burlacul Louka are un copil cu iubita lui - poate
Kolja () [Corola-website/Science/335906_a_337235]
-
ajutorul unei femei cu experiență. În timpul turei de noapte, Hubička flirtează cu tânăra telegrafistă Zdenička și-i ștampilează coapsele și fundul cu ștampilele din cauciuc ale biroului. Mama ei observă ștampilele și se plânge superiorilor lui Hubička, iar scandalul care urmează retează ambiția șefului de gară de a fi promovat la rangul de inspector. Germanii și colaboratorii lor încep să treacă tot mai des prin stație, deoarece trenurile lor sunt atacate de partizani. O agentă plină de farmec a Rezistenței Cehe
Trenuri bine păzite () [Corola-website/Science/335904_a_337233]
-
fiului său și să-i elibereze pe portughezii ajunși prizonieri în urma bătăliei de la Chaul, a refuzat să recunoască acreditările lui Albuquerque, iar mai târziu l-a arestat. În 1509, Almeida a devenit primul portughez care a ancorat în Bombay. A urmat bătălia navală de la Diu, în Marea Arabiei, în data de 3 februarie 1509, între flota portugheză, formată din 23 de vase și o coaliție formată din flota sultanatului mameluc din Egipt, a Zamorinului din Calicut și a Sultanului din Gujarat
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
România era angajat în instituții de stat care se autofinanțau sau care mai erau și subvenționate. Acestea se autofinanțau prin taxe și tarife parafiscale. La 15 mai 2014, Ministerul Finanțelor a publicat o listă cu 92 de taxe parafiscale care urmau să fie eliminate.
Taxă parafiscală () [Corola-website/Science/335916_a_337245]
-
îi este recunoscut în 1993, când l'Institut d’études supérieures des arts din Paris îi acordă un premiu pentru lucrarea "Laisse-moi", achiziționată de către Ministerul Finanțelor pentru decorarea centrului administrativ din Bobigny. În prezent trăiește la Besançon (Doubs), unde își urmează parcursul artistic. "Who’s Who Art" îi califică arta drept o „abstracție lirică”, „futurism”, „pictură spontană”. În 2004, "Enciclopedia de Arte din Franche-Comté" îi va consancra un articol : „Pictor atipic, el caută în cadrul abstractizării apariția îndepărtată a figurativului. Pictura sa
Arnaud Courlet de Vregille () [Corola-website/Science/335918_a_337247]
-
a scris : „Pictura lui Courlet de Vregille intră într-o relație aproape naturală cu inspirația lui Ledoux ; ambii explorează acele căi pe care Bachelard le numea imaginarul material, acel spațiu al spiritului în care converg și se întâlnesc toate artele..” „Urmând un trend actual, privirea unei arte asupra unei alteia, rezumând într-o viziune proprie admirația vie a unei noi descoperi”, portretul fraților Lumière, "Lumière ou Projection privée" (Lumină sau Proiecție privată) este expus la Eden Théâtre din Ciotat.
Arnaud Courlet de Vregille () [Corola-website/Science/335918_a_337247]
-
orașul Râmnicu-Vâlcea, într-o familie cu mai mulți copii. Toți cei șase frați au fost crescuți în respect față de semeni și au avut dorința de a învăța. După absolvirea liceului "Dinicu Golescu", din Câmpulung Muscel (1947), între anii 1947-1953 a urmat cursurile Facultății de Medicină din Cluj (UMF Cluj), pe care a absolvit-o cu calificativul foarte bine la examenul de stat. Între anii 1950-1953 a lucrat ca extern în clinicile Medicală II și Ftiziologie din Cluj, iar în intervalul 1954-1959
Gheorghe M. Grigoriu () [Corola-website/Science/335913_a_337242]
-
aplicative introduse de doctorul G. Grigoriu în Laboratorul de Cercetare a Hematopoiezei:" "- Dozarea eritropoietinei serice", începând din anul 1978, prin metoda biologică de încorporare a timidinei tritiate în celule de ficat embrionar de șoarece, incubate în serul uman de cercetat, urmată de extracția ADN prin tehnica scintilației lichide. Această metodă semicantitativă, dar fidelă și cu utilitate clinică, a fost adaptată și aplicată la un an de la apariție în literatura de specialitate. Din anul 1996, când posibilitățile materiale s-au mai ameliorat
Gheorghe M. Grigoriu () [Corola-website/Science/335913_a_337242]
-
de Cercetare al Armatei, care a funcționat în perimetrul Spitalului Fundeni, pentru efectuarea de transplanturi autologe de celule hematopoietice medulare crioconservate la pacienți neoplazici, ajunși în citopenie severă după chimioterapie intensă și/sau iradiere (în transplantul autolog, masa celulară care urmează să fie introdusă/transplantată provine din sângele propriu sau măduva proprie). Existând un nucleu de cadre (medici, asistente, infirmiere) instruite în tehnica transplantării de măduvă osoasă și a îngrijirii unui pacient cu probleme complexe, se spera în abordarea cu succes
Gheorghe M. Grigoriu () [Corola-website/Science/335913_a_337242]
-
de Adolf Hitler și, la finalul aceluiași an, șeful Statului Major al Grupului de Armate A, Erich von Manstein, i-a reținut atenția lui Hitler cu o nouă versiune a planului. Aceasta prevedea un atac impetuos prin Ardeni. Acest atac urma să fie realizat de majoritatea unităților mecanizate și de tancuri (Divizii Panzer), care și-ar fi croit drum până la malurile Canalului Mânecii). Pentru mascarea atacului principal urma să fie declanșată o operațiune de diversiune în Belgia și Olanda, prin care forțele
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]