41,558 matches
-
al II-lea a părăsit Palatul Pitti, îndreptându-se spre Bologna. El tocmai refuzase să abdice în favoarea fiului său Ferdinand. În onoarea ei a fost numită în Florența "Piazza Maria Antonia" - astăzi Piazza dell'Indipendeza (Piața Independenței), linia de cale ferată Maria Antonia și stația omonimă, astăzi numită Firenze Santa Maria Novella.
Prințesa Maria Antonia a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/331576_a_332905]
-
de zarzavaturi, murate ori dulci. Mâncarea era atât de puțin consistentă, încât unii deținuți își completau necesarul de calori cu șerpi prinși pe șantier. Lagărul Peninsula era alcătuit din șase șantiere: În paralel, se lucra la terasarea terenului pentru calea ferată și șoseaua care aveau să flancheze Canalul. Norma unui deținut era de 3m de pământ pe zi, care trebuia: săpat, încărcat în vagonet, transportat, basculat și nivelat pe taluz. Deținuții transferați de la Pitești în mai 1950 lucrau la săpatul și
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
insula Philae și la razmot peste Abu Simbel (templele lui Ramses al II-lea și Nefertari). Intră în Sudan pe la Wadi Halfa (escală și punct vamal). Survolează a doua cataractă, apoi taie cotul Nilului prin deșert de-a lungul căii ferate Wadi Halfa - Abu Hamed până la Stația nr. 6, unde înnoptează. În ziua următoare survolează a cincea cataractă, Atbara, a șasea cataractă și ajung la Khartum, unde rămân două zile deoarece motorul avionului lui Pantazi trebuia revizuit. Urmează o etapă scurtă
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
la circa 20 km, masivul Lavuzi la verticala căruia trebuiau de fapt să zboare. Se orientează, corectează capul compas și ajung la Broken Hill. Ca să nu se mai rătăcească, în loc să zboare direct spre Salisbury, o iau de-a lungul căii ferate spre Lusaka, pe care o survolează, și apoi de-a lungul fluviului Zambezi. Vrând să facă recunoașterea unui teren de ajutor, avionul cap formație (Cernescu - Olteanu) pică, următorul (Davidescu - Jienescu) îl urmează, dar al treilea (Stengher - Pantazi), rămas în urmă
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
era defecțiunea n-ar fi aterizat. Repară rezervorul și ajung la Pietersburg. Deoarece este deja seară, nu mai pot ajunge la Johannesburg, cum intenționau. A doua zi fac escală pe aeroportul Germiston de lângă Johannesburg. Navigația e ușoară, reperele fiind căile ferate. Survolează Bothaville, Hoopstad și ajung la Kimberley. În ultima etapă fac escală la Wictoria West ca să se dezmorțească (este toamna târziu, foarte frig), depășesc pe la nord și, la 25 aprilie ajung la Cape Town, unde sunt întâmpinați de comandantul aeroportului, consulul
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Calea ferată Brașov-Întorsura Buzăului este o linie de cale ferată secundară din România. Este simplă, neelectrificată și leagă localitățile Brașov și Întorsura Buzăului. Construcția ei a durat 9 ani; proiectarea a început în 1922, construcția tunelului de pe traseu s-a efectuat între
Calea ferată Brașov–Întorsura Buzăului () [Corola-website/Science/331669_a_332998]
-
Calea ferată Brașov-Întorsura Buzăului este o linie de cale ferată secundară din România. Este simplă, neelectrificată și leagă localitățile Brașov și Întorsura Buzăului. Construcția ei a durat 9 ani; proiectarea a început în 1922, construcția tunelului de pe traseu s-a efectuat între 1924-1929, iar inaugurarea liniei a avut loc la
Calea ferată Brașov–Întorsura Buzăului () [Corola-website/Science/331669_a_332998]
-
de metri în 7 kilometri, circa 1.7%) până în Teliu. Linia traversează șoseaua cu un impresionant viaduct, iar apoi face trecerea în județul Covasna (pe raza căruia se află Întorsura Buzăului) pe sub munte, prin cel mai lung tunel de cale ferată din România (4,37 km). Tunelul a fost construit în timpul regatului României de către firma germană Julius Berger, între 1924-1929, și este prevăzut pentru linie dublă și electrificată. Imediat după ieșirea din tunel, linia se termină în gara Întorsura Buzăului. Doar
Calea ferată Brașov–Întorsura Buzăului () [Corola-website/Science/331669_a_332998]
-
în timpul regatului României de către firma germană Julius Berger, între 1924-1929, și este prevăzut pentru linie dublă și electrificată. Imediat după ieșirea din tunel, linia se termină în gara Întorsura Buzăului. Doar 35 de kilometri (în linie dreaptă) lipsesc din calea ferată pentru a lega direct orașul Brașov de Buzău, deoarece de partea opusă a munților, calea ferată Buzău-Nehoiașu a fost construită în 1909, tot în perspectiva creării unei noi conexiuni de transport transcarpatice. Acest proiect nu s-a materializat niciodată, iar
Calea ferată Brașov–Întorsura Buzăului () [Corola-website/Science/331669_a_332998]
-
și electrificată. Imediat după ieșirea din tunel, linia se termină în gara Întorsura Buzăului. Doar 35 de kilometri (în linie dreaptă) lipsesc din calea ferată pentru a lega direct orașul Brașov de Buzău, deoarece de partea opusă a munților, calea ferată Buzău-Nehoiașu a fost construită în 1909, tot în perspectiva creării unei noi conexiuni de transport transcarpatice. Acest proiect nu s-a materializat niciodată, iar legătura feroviară între aceste orașe se face pe ruta Brașov - Ploiești - Buzău, sau alternativ, Brașov - Ciceu
Calea ferată Brașov–Întorsura Buzăului () [Corola-website/Science/331669_a_332998]
-
din Caransebeș. În continuare a început să se intereseze de politică și a fost ales primar al municipiului Timișoara (9 martie 1929 până la 23 decembrie 1929). În aceasta calitate a avut o seamă de realizări de interes obștesc: mutarea liniei ferate Timișoara - Buziaș ce traversa orașul, terminarea lucrărilor clădirii Capitol destinată inițial „Filarmonicii“, susținerea înființării Episcopiei, devenită ulterior mitropolie și construirea catedralei. Pe perioada cât a fost primar, nu a pretins nici o retribuție, mulțumindu-se cu pensia militară. Un ziar maghiar
Gheorghe Domășnean () [Corola-website/Science/331805_a_333134]
-
construcției Foorplein era de a facilita accesul către gara feroviară Borgerhout din apropiere. Stația Foorplein este situată la circa 600 de metri nord de stația Zegel și, în ciuda faptului că e construită într-un spațiu strict delimitat de terasamentul căii ferate spre Gara Borgerhout și de Inelul de ocolire a Antwerpenului, într-un loc slab populat, este una din cele mai largi stații ale rețelei. Aceasta se explică prin faptul că mezaninul se întinde peste întreaga lungime de 60 de metri
Foorplein (stație de premetrou din Antwerpen) () [Corola-website/Science/335549_a_336878]
-
și RAF. Campania de bombardament aerian aliată cunoscută ca „Interdiction of Northwest Germany” fusese concepută în principal pentru distrugerea liniilor de comunicație și de aprovizionare care legau regiunea industrială Ruhr de restul Germaniei. Țintele principale au fost triajele de cale ferată, podurile și centrele de comunicație. Țintele secundare au fost rafinăriile, depozitele de combustibil și diferite fabrici. În cele trei zile care au precedat asaltul trupelor lui Montgomery, țintele din fața Grupului al 21-lea de Armată și regiunea Ruhr au fost
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
19 km nord de Dorsten. În zilele de 30 și 31 martie, divizia de tancuri a înaintat fără întrerupere 64 km, până la est de Beckum. Prin această manevră, americanii au reușit să întrerupă circulația pe ultimele trei linii de cale ferate și autostrada care mai legau regiunea de estul Germaniei și Berlin. Restul trupelor din cadrul Corpului XIX s-au revărsat pe calea deschisă de primele atacuri și, în paralel, Armata I a reușit o înaintare asemănătoare prin sudul și estul regiunii
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
lung decât cu trenul, deoarece liniile de autobuz sunt mai puțin directe, trecând prin orășele sau sate care nu au gări, iar stațiile de autobuz sunt mult mai numeroase decât ale trenurilor. În provincia Limburg, unde există doar puține căi ferate, autobuzele sunt principalul mod de călătorie interurbană. Acolo există de asemenea și autobuze interurbane expres. Zonele rurale sau izolate sunt uneori deservite de "Belbus" (autobuze la comandă), un serviciu de microbuze cu program neregulat. Acestea nu circulă decât în urma unei
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]
-
la compania de mașini de închiriat Cambio, la societatea de închirieri de biciclete Blue-mobility și la sistemul de închirieri de biciclete din Antwerpen, Velo. De Lijn a fost înființată pe 31 decembrie 1990, prin divizarea NMVB (Societatea Națională a Căilor Ferate Vicinale) într-o companie flamandă și una valonă. Cea flamandă a fuzionat cu "Maatschappij voor het Intercommunaal Vervoer te Antwerpen" (MIVA) și "Maatschappij voor Intercommunaal Vervoer te Gent" (MIVG), societățile de transport în comun din Antwerpen, respectiv Gent, iar compania
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]
-
deținut de 224 (din cele 308) de comune flamande, 6,76% de cele 5 provincii ale Flandrei, 0,63% de Regiunea Capitalei Bruxelles, iar 0,14% de persoane private. Distribuția acțiunilor datează în mare din perioada Societății Naționale a Căilor Ferate Vicinale (NMVB). Începând din 1885, în Belgia a luat amploare construcția rețelelor de căi ferate vicinale. Pentru fiecare linie capitalul a fost subscris de statul belgian, de provincia respectivă, de municipalitatea pe teritoriul căreia se construia aceasta și, în anumite
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]
-
ale Flandrei, 0,63% de Regiunea Capitalei Bruxelles, iar 0,14% de persoane private. Distribuția acțiunilor datează în mare din perioada Societății Naționale a Căilor Ferate Vicinale (NMVB). Începând din 1885, în Belgia a luat amploare construcția rețelelor de căi ferate vicinale. Pentru fiecare linie capitalul a fost subscris de statul belgian, de provincia respectivă, de municipalitatea pe teritoriul căreia se construia aceasta și, în anumite cazuri, de persoane particulare interesate. Acestea din urmă erau în general notabilități, companii de tramvaie
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]
-
trenuri, metrou ușor și autobuze expres. În plus, rețelele existente sunt extinse și îmbunătățite în multe locuri. Anterior introducerii, pe 1 iunie 1993, a cartelei de călătorie De Lijn, erau folosite biletele de hârtie ale fostei Societăți Naționale a Căilor Ferate Vicinale, inclusiv biletul de tip Z-kaart, dar cu logoul propriu. În Belgia, societatea flamandă De Lijn, cea valonă TEC și cea bruxelleză MIVB-STIB folosesc cartele de călătorie cu bandă magnetică ce sunt introduse în aparatele de taxare (de culoare galbenă
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]
-
viconte de Wolseley, a invadat zona Canalului Suez. Avea mandat să distrugă forțele lui ‘Urabi și să curețe țara de rebeli. Trupele de ingineri au plecat din Anglia spre Egipt în îulie și august 1882. Includeau subunități de pontoane, cale ferată și telegraf. Wolseley a privit campania ca pe o provocare logistică, deoarece nu credea că egiptenii vor reuși să opună rezistență În 5 august 1882 a avut loc această bătălie, între armata egipteană, condusă de Ahmed Orabi și forțele britanice
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
început să organizeze deplasarea trupelor prin Canalul Suez spre Ismaïlia. Acțiunea a fost finalizată rapid, Ismailia a fost ocupată în data de 20 august, fără rezistență. Ismailia a fost întărită cu 9000 soldați, după ce inginerii au reparat linia de cale ferată dinspre Suez. Un mic detașament a fost trimis de-a lungul Canalului cu apă dulce spre Kassassin, unde a ajuns în data de 26 august. Acolo au întâlnit inamicul. Depășite mult numeric, cele 2 batalioane cu 4 tunuri, au rezistat
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
gata și în cursul aceleiași nopți armata a mărșăluit spre bătălie. 13 septembrie 1882 - Urabi și-a redistribuit forțele pentru a apăra Cairo de armata lui Wolseley. Forța sa principală a săpat tranșee la Tel el-Kebir, la nord de calea ferată și Canalul cu apă dulce, ce legau Cairo de Ismailia. Apărarea a fost pregătită în grabă. Forțele lui ‘Urabi posedau 60 piese de artilerie și carabine cu închizător. Wolseley a făcut personal câteva recunoașteri, și a observat că egiptenii nu
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
pe un dig care marginea polderul Borgerweert. Ulterior, drumul a devenit arteră "Blancefloerlaan". Polderul Borgerweert putea fi inundat la nevoie pentru a proteja fortul. Pe 3 noiembrie 1844 a fost inaugurată Gară Vlaams Hoofd. Din această gară pornea o cale ferată izolată, linia 59 către Gent, exploatată de „Compania căilor ferate de la Anvers la Gent prin Saint-Nicolas și Lokeren” (în ). La începutul secolului al XX-lea, sătul Sint-Annadorp era o destinație populară pentru relaxare, dispunând de cazinouri și restaurante care serveau
Linkeroever (Antwerpen) () [Corola-website/Science/335672_a_337001]
-
devenit arteră "Blancefloerlaan". Polderul Borgerweert putea fi inundat la nevoie pentru a proteja fortul. Pe 3 noiembrie 1844 a fost inaugurată Gară Vlaams Hoofd. Din această gară pornea o cale ferată izolată, linia 59 către Gent, exploatată de „Compania căilor ferate de la Anvers la Gent prin Saint-Nicolas și Lokeren” (în ). La începutul secolului al XX-lea, sătul Sint-Annadorp era o destinație populară pentru relaxare, dispunând de cazinouri și restaurante care serveau midii. Feriboturile Sint-Anneke asigurau o legatura regulată între Antwerpen și
Linkeroever (Antwerpen) () [Corola-website/Science/335672_a_337001]
-
anorganic. Planurile includ extinderea minei către est și îmbunătățirea facilităților pentru creșterea capacității de producție. Grupurile de ecologiști consideră că dezvoltarea minei poate avea efecte negative asupra zonei respective. Cea mai mare parte din producția minei este transportată pe calea ferată, locația aflându-se la sud de Loftus, pe ruta fostei căi ferate WRMU (Whitby Redcar and Middlesbrough Union Railway), care s-a închis pe 5 mai 1958. Astăzi, linia este deschisă de la Saltburn până la Boulby pentru traficul de mărfuri. Teesport
Mina Boulby () [Corola-website/Science/335726_a_337055]