4,165 matches
-
cu valori de tip tradițional par a prevala în fața celor de tip deschidere la schimbare. În continuare vom vedeacum se prezintă această relație (tradiționalism-deschidere la schimbare) în timp, într-o perspectivă longitudinală. Perioada 1993-2005 ne oferă posibilitatea de a vedea încotro s-au îndreptat preferințele tinerilor și, chiar dacă nu urmărim să facem predicțiik lasă deschisă oportunitatea construcției unor ipoteze. Pentru a surprinde dinamica fenomenului, am urmărit schimbările în identificările valorice ale tinerilor întâi la nivel global, și mai apoi, pentru a
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
pe la Teatru, unu' de-acolo, de jos, cred că era Blehan, a strigat la mine: Măăă, dă-te jos, c-ai să cazi! Mai mult ca sigur că mă vedea numai pe mine. Deasupra Maternității l-am întrebat pe Pablo: Încotro? nu mergem la sediul Uniunii Artiștilor Plastici? (fusese deja programată la nouă o întîlnire cu spaniolul). Nuuu, mi-a răspuns Picasso, ferindu-se de o cioară care venea din sens opus, nu, mergem în Turnul Goliei. Aha! am zis. Și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cîteva mașini care seamănă cu trăsurile, domni, doamne, ofițeri, un preot, domnii în costum, cu pălărie, cu batistă la butonieră, doamnele, cu pălărie, purtînd lung, lung, ofițerul, drept și demn, preotul, cuviincios, o lume. Dar o lume-reper. Pentru că, n-avem încotro, sîntem mereu tentați să ne raportăm. Ce se vede în această fericită fotografie? Cel mai important: o lume, pe stradă, care, fără să fie constrîngător-uniformă, este de o coerență, de o unitate (stilistică chiar), care, azi, vai... Pentru că lumea aceea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a-i judeca pe ruși, superior istoric, nu numai ca ocupanți în ultimul război mondial, ci și ca nație care l-a dat pe Tolstoi. Așa e, amîndoi am citit, cam odată, Război și pace, dar, iubite Eugen, n-am încotro: cei doi frați ai mei, omorîți în Răsărit, mă fac pătimaș, maniheist... nesocratic. 7 mai Lumea (bună) britanică pe dos. Cîștigînd, stupefiant, laburiștii, toate partidele social-democrate din Europa au explodat (de fericire) ca niște păstăi pîrguite. Iliescu și partidu' s-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
deci nu sînt ochioase, ba, ce l-a apucat și pe ăsta, pe... cum spui, tu, că-l cheamă? a, Val Gheorg... hop și el, acum, cu Apocalipsa asta ca o pîclă cenușie prin care merg și tot merg, neștiind încotro, desculții lumii? Așa că, vă dați seama între ce nicovală și ciocan m-am aflat înainte de-a pune piciorul pe scara vagonului! Și-atunci, pînă la scara vagonului, mi-am zis să mai trec prin cele bătute locuri, pe la cei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
uite, cît o fi... departele ăla de grandios, dar, hm, e o ignoranță generală acolo... credeți-mă... eu, venit din Răsăritul ăsta fabulos, sînt absolut siderat de ignoranța de care mă tot izbesc... credeți-mă... sînt mereu tentat, n-am încotro, să compar: ce mai! românul e incomparabil mai cult, mai... și dă-i, și dă-i cu românismul. Stupoare. Mascată (la mese, mă rog, figuri subțiri), dar stupoare. Pe la patru, în pisoar, cu protagonistul serii, rupînd el tăcerea actului, jenantă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
suita, suita și... și... cine ar fi putut face silnicul ghidaj prin sala faimoasă decît... decît... Ion Frunzetti, cărăuș versat dinspre o Românie autentică, în care trăise acompaniindu-i pe Noica, Cioran, Eliade, Comarnescu, spre o Românie contrafăcută. N-avea încotro: era șeful Secției de Critică a Uniunii. Nomenclatură. Îi urmăream zelul grav jovial cu care-și conducea ignarul invitat, neputîndu-l omite, în făptura aceluiași, pe calamburistul de serviciu al breslei, doctul pișicher și ironist. Dublul rol. Nemeritatul. În sfîrșit. La
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să ia loc în ea și demarînd spre... 7 coline. Charlot-ul lui de azi e trăsnet. Ruptă bucățică. O singură inadvertență: i-a uitat în picioarele Charlot-ului opincile ciobanului mioritic. În rest... Mașina albă-i tot acolo. În politicoasă așteptare. Încotro? Păi, tot la... băieții veseli. Fault dur. Joc oprit. Cel faultat se ridică greu. Cel ce l-a faultat vine să-și ceară scuze și-i arde, duios, o palmă pe creștet. Faultatul primește scuza și-l bate pe agresor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din aceste aleatorii tentative... de imagine colectivă va țîșni personalitatea marcantă, carismatică. În ultimă instanță, doar ea contează. Bilanțul pe națiuni, ca în sport, nu e relevant aici, în această lume a tuturor evanescențelor. E de așteptat deci, n-avem încotro, momentul apariției individului excepțional. Și, pentru că tot am pomenit de schizoidie, să aplanăm un pic lucrurile, să nu ajungem cu ele pînă în pragul ospiciului. Nu e cazul. Să fim rezonabili: alienatul nefiind chiar atît de grav, atunci nici alienistul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la mine, du-te la Pallady!" Cu modestia autentică a creatorului onest, care știa că dincolo, la Palat, era deschisă colosala Retrospectivă Pallady. Zilnic la aceeași oră, opt, îl văd trecînd în jos, pe Armeană. Costum impecabil, cravată, pălărie. Știu încotro se îndreaptă. Se va opri în dreptul tarabei cu morcovi și va cere, invariabil: un kil, fiți amabil! 7 septembrie Sînt, pare-se, locuri stigmatizate. Cel puțin așa ne par nouă. Unul din acestea e cel din preajma "Medicinei". Doar blazarea, după
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
neolog), o dezertare lașă de la înfruntările acestui început de toamnă electorală, ci o irepresibilă dorință de altceva, de ceva care să mă mențină în limitele unei normalități cît de cît sănătoase. După care, inevitabila întoarcere. Cu inevitabilele ei constrîngeri. Dar încotro, încotro să se afle deocamdată locul acela securizant, în stare să... ocrotească (ce a mai rămas de ocrotit)? La Cumpătu, unde, magnific, Bucegii ți se oferă ca ecran purificator. O viață, am găsit aici tumultul voios al societății bucureștene, fugite
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o dezertare lașă de la înfruntările acestui început de toamnă electorală, ci o irepresibilă dorință de altceva, de ceva care să mă mențină în limitele unei normalități cît de cît sănătoase. După care, inevitabila întoarcere. Cu inevitabilele ei constrîngeri. Dar încotro, încotro să se afle deocamdată locul acela securizant, în stare să... ocrotească (ce a mai rămas de ocrotit)? La Cumpătu, unde, magnific, Bucegii ți se oferă ca ecran purificator. O viață, am găsit aici tumultul voios al societății bucureștene, fugite din preajma
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
face a înțelege că tovarășul Mizil nu a fost chiar un yesman de rînd în anturajul lui Ceaușescu, îi provoacă totuși acestuia interminabile "dezvăluiri" (destinate poate unei pene ca cea a altui dezvăluitor de comunisme românești, scribul Pelin), nu are încotro și, deși timpul emisiunii se consumase, îl lasă pe... distinsul invitat să-i aducă dictatorului osanaua finală. Ca odorată dregere a busuiocului, după ce timp de o oră (de istorie) se erijase cu șiretenia și duplicitatea nomenclaturistului dîmbovițean în, vezi doamne
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
displacă. Artizanul acestei mărșăluiri spre deriziune prins într-o colosală rețea internațională de programe de artă, substanțial subvenționate are aerul antipatic al nebunului șiret. Cel care-i păcălește deopotrivă și pe autenticii alienați, dar și pe magiștrii alieniști. N-avem încotro însă: trebuie să dăm Cezarului ce-i al lui, pare să spună, din off, implacabila voce. "O, ce zile frumoase!", cum sună piesa lui Beckett în limba francezului César. Tradusă și în românește. 10 iunie Dacă există Teatrul Național din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aștept febril. Bătaie în ușă. Deschid și-o văd între alte cinci palroze. Înarmate cu mape și creioane. Intră toate. Mă uit la ea stupefiat. Dezbracă-te! mă somează scurt palroza mea. 26 august Te-nfurii și pleci. Pe cine? Încotro? Te-nfurii pe toți și pe toate și pleci unde vezi cu ochii. Nici chiar așa... Se poartă sastiseala înverșunată, neducînd de fapt la nimic. Toți împotriva tuturor și cu asta... Nu. Pur și simplu, mă urc la volan (e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
înainte de toate, cu propria-i urgentă redresare și prea puțin dispusă a vedea ce se întîmplă dincolo de Cortina de fier. Dacă gimnastica tendoanelor nu intră în vederile primilor doi primitivi, fiind considerată contraproductivă în înțepenirea impusă/ autoimpusă, succesorul nu are încotro: va trebui să apeleze la avantajele unui fitness de bonton european. Programul genuflexiunilor e chestiune de agendă zilnică. Sub îndrumarea unui invizibil (dar bănuit) antrenor, nu numai interminabilul președinte actual, dar și comilitonii lui întru partid și guvern îmbracă zilnic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
apară, în sfîrșit, la braț cu una din frumoasele care strălucise în scenă. Afară, luna plină, geroasă, era-n dialog incestuos cu lampionul de sub marea friză. I-am invitat în mașină și, ca-n Teodoreni, l-am întrebat pe nabab: Încotro, boierule? Din spate, bastonul mi-a trecut ușor pe lîngă ureche și și-a oprit argintul în parbriz: La Georgel, birjar! A, știam. Urma ca a doua zi trompetistul Georgel, starostele tarafului care sfida cu superbie discotecile, să-și inaugureze
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
s-o dăm noi pe operetă, va trebui, neapărat, se vedem ce se întîmplă în geografia politică a central-sud-esticei Europe. Și, cu toată mîndria patriotică din gena noastră, să conchidem că, deși sîntem invitați în casa mare europeană, n-avem încotro, dacă nu să ne descălțăm la ușă, să ne ștergem pe picioare e oricum obligatoriu. Iar cînd în casa mare, gospodar e un radical al dreptei, atunci nici descălțatul nu mai e de-ajuns. Oricît ar fi tresărit actuala civilizație
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
alură de (chiar) dirijor. Aceeași solemnitate refăcînd, probabil, pe cea de acum patru sute de ani, vîrsta copleșitorului dom. Doar la sugestia dirijorului, cei prezenți fac semnul crucii. (A propos: nu văd pe nimeni făcînd cruce pe stradă.) Ieșire în soare. Încotro? A, iată, la cîteva sute de metri, pe crudele peluze verzi ale parcului central, alt scenariu. Filmări pentru o peliculă ce să refacă altă vîrstă, cea napoleoniană? Corturile albe, zeci, au ceva din preambulul unei iminente bătălii. Nu. E, pur
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cumpătu, altădată. La masă cu M.D., fost mare balerin. După ce-i spun la rugămintea lui rezervată cu ce mă ocup, încheie în cel mai autentic stil de Charlus: Deci sînteți un artist. Mică pauză și mă trezesc completînd: N-am încotro. La care M.D., rîzînd stins și distins: O, ce nostim ați fost! Și imediat: Mă așteptam să spuneți ceva înălțător. Încerc să repar, spunînd că m-am gîndit la implacabilitatea destinului, dar, îmi dau seama că, oricum, butada mea frivolă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
seama că mă evită. Bănuind efectul textului meu cam... liber. Îl abordez, destăinuindu-i suspiciunea. Și recunoscînd că suprem admirativ textul nu voise decît să-i amplifice legenda. Da, da, dar cum... veni imediat hipnotizantul rictus. De revenit n-ai încotro la inevitabila periferie. 3 mai De plecat, perifrastic, de la constatarea lui Sorin Alexandrescu, peremptorie, că femeile noastre sînt din ce în ce mai frumoase. Acceptată, prompt simptomatic, de Horia Roman Patapievici, care-l și provocase tv în chestiune. Aș include, adițional, și pe fete
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
naturii actului specific ce se consumă zilnic în atelier. Numai că România nu e (încă) Danemarca, strada Armeană nu arată (încă) a stradă copen... Și-atunci pictorul din acest interior (probabil destul de asemănător cu al confratelui său occidental) nu are încotro, vede, vrînd-nevrînd, strada foită de o lume peste care, din păcate, a trecut urîciunea unui comunism impus de tancurile rusești, lume ce face eforturi eroice, acum, să se emancipeze de sub stigmat, să-și asigure, singură, organic, dezvoltarea, neputînd oculta convulsiile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
am văzut. A sărit imediat înaintea mea, cerându-mi să mă joc cu el. Eu nu prea aveam chef de joacă, deoarece avusesem o zi mai grea. L-am certat și l-am trimis înainte acasă. Văzând că nu are încotro, cu coada între picioare, s-a îndreptat înaintea mea spre casă. La o trecere de pietoni, o mașină a trecut cu viteză și l-a accidentat, dar, spre bucuria mea, nu mortal. Când am ajuns în fața locului, l-am luat
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
stau cu coamele lor în lumină și cu brâie de umbre pe la încheieturi. Aici, în vârful acestor munți care și-au dezbrăcat cămașa vegetației alpine, totul este ca într-o lume de legendă și de miresme tari. Nu mai știu încotro să privesc. Din toate părțile mă cheamă priveliști care de care mai fantastice. Dar cea mai frumoasă mi s-a părut aceea a unui munte ce se înălța până la cer și un nume mi-a rămas în închipuire: Crăiasa Zăpezii
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
vom retrasa schimbările, filosofice și instituționale, care au dus la apariția epocii moderne, pentru a Înțelege mai bine trecutul Europei și visul american care a crescut din el. A ști ce lasă În urmă Europa, este esențial pentru a Înțelege Încotro se Îndreaptă În timp ce pregătește un nou vis pentru era globală. Construcția Erei Moderne 4. Spațiu, timp și modernitate Marile puncte de inflexiune În istoria umană sunt adesea cauzate de schimbarea concepției despre spațiu și timp. Uneori, adoptarea unei singure tehnologii
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]