5,677 matches
-
de când îl cunosc eu și cred că și el mă cunoaște pe mine. Să nu vorbești tare, pământul acesta se supără întotdeauna dacă strigi aici. Mult îi mai place tăcerea și să fie luat în seamă... Săpa cu mișcări sigure, înfigând lama lucioasă în pământul ce se despica docil și blând așezându-se apoi cuminte în roaba ceea mare, făcută probabil de stăpânul casei fiindcă era mult mai mare decât o roabă obișnuită. O umplu și merse cu Simiuc după el
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o doară pe un cer ireal. Scutură din cap ca un copil ce refuză ceva și în acea fracțiune de secundă îi trecu prin fața ochilor ca o reeditare bizară și halucinantă, cele întâmplate atunci. Revăzu camionul acela cu steag negru înfipt într-o latură, sicriul greu și plumbuit în care cică se afla un mort, despre care omul acela cu privirea îndurerată spunea că ar fi fost bărbatul ei, dar ea nu putea spune nimic, numai un țipăt interior neterminat, îngrozitor de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
burzului deodată: „Iar începi să te văicărești ca o babă, cred că tu trebuia să te naști fată la cât de prăpăstios ești, vrei să vezi că mă duc până pe movila cu mormântul, vrei, uite la crenguța aceasta o s-o înfig la încheietura crucii ca s-o găsim când vom trece ziua pe aici. Să vezi atunci ce vom râde amândoi de frica ta de acum. Culai sări ca ars: „Ai înnebunit? Să nu faci asta, s-ar supăra mortul, nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
alte surse pe care unii nici nu le cunosc. La noi se pare că una din surse a fost „Doamna”. „Doamna” și atât! O cunoașteți pe „Doamna”, nu-i așa? Pe „Doamna” noastră cea blondă din Pleșcoi, cea prea bine înfiptă pe tocurile cele mai cui, în vreo trei ministere deodată. Acest apelativ, “Doamna”, în urmă cu ceva timp, era folosit doar de către apropiați sau doar de colegii dânsei de partid... Dacă ai fi întrebat ce fel de doamnă este
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
-și veninul au reușit să impună cea mai perfidă și cruntă teroare revoluționară imaginată vreodată. De data aceasta teroarea a lovit nu doar o parte a poporului ci cvasimajoritatea claselor sociale cu excepția unor corbi care au reușit să-și înfigă de timpuriu zdravăn ghearele în trupul acestei țări. Spuneam mai sus că metoda a fost cea mai perfidă și așa a fost fiindcă oamenii de data aceasta au fost condamnați la cea mai cruntă pedeapsă, pedeapsa libertății aproape totale. Este
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
americană, pe podul de la Ensdorf, este dată jos din tren de soldați ruși și obligată să se întoarcă în Austria de unde se urcă într-un vagon plin cu cărbuni. Viața îi este pusă în pericol, deoarece soldații ruși controlează vagoanele, înfigându-și baionetele printre bulgării negrii. Trenul ajunge apoi în zona americană, dar din nefericire trebuie să revină în zona sovietică. Urmărită de lumina unui proiector și sub amenințarea armelor, pășește șovăielnic pe calea ferată, cu gândul la lagărele de concentrare
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
mai piereau din complexe"28. Complexul despre care vorbește este legat de vinovăția față de mama sa. Imposibilitatea de a o salva de la umilință și moarte o urmărește toată viața. Nu teamă simte în timpul agresiunii, așa cum nu simte nici când soldații înfig baionetele în cărbunii unde s-a ascuns ca să treacă frontiera în Austria. "M-a năpădit", spune, "un fel de pace pe care n-o mai resimțisem de când o arestaseră pe mama. Acum "plătisem" și eu, și parcă dobândisem dreptul să
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
se îndrepta spre Ploiești și de acolo, mai departe, spre Moldova. Sub impresia faptului că orașul este recunoscut ca cel mai important centru petrolifer din țară, încă de la distanță avea senzația că deja miroase a combustibil fosil și, pe măsură ce înainta înfigându-se în cartierele mărginașe ale orașului, senzația aceasta se accentua, în timp ce locomotiva șuiera tot mai des și tot mai prelung. Intrase deja în Gara Ploiești Sud când simți o strângere de inimă, o dorință firească de a se opri și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se contura o pată mare, neagră ca smoala ce părea că leagă cerul de pământ. Pentru a o examina mai cu atenție, își fixă privirea în direcția respectivă. Întreaga garnitură, cu tot dinadinsul, se apropia în viteză pentru a se înfige direct în mijlocul ei, cu tot cu călători. Pata devenea din ce în ce mai mare și, din când în când, era brăzdată de niște lumini difuze ce scoteau în evidență culoarea de catran a cerului în zona respectivă. După toate semnele ce veneau din exterior, se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
obligatoriu, pe lângă orice băutură botezată și răsbotezată, pârjoale cu gust de pește, de multe ori armate prin interior în mod discret cu o rețea de scobitori. Nu era nici o mirare când consumatorul găsea, în miezul pârjoalei, trei-patru așchii de lemn înfipte cu umor și dibăcie, de cei ce le-au plătit fără să le consume. Privind la puținii călători din jurul său, pe Bidaru îl cuprinse brusc o serie de îndoieli și se întreba pe bună dreptate: Oare chiar trebuia să fie
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a trezit stăpân absolut pe averea agonisită de cei doi Arcașu: senior și junior. Era el isteț în felul lui. Îi umbla mintea. Pe timpul "Răposatului" a fost când primar, când secretar de primărie, iar după evenimentele din 89 s-a înfipt în Asociație. Acum are o funcție administrativă. Îi merge bine. Pe Ștefan Căpiță l-am întâlnit azi dimineață, la Primărie. Ne-a invitat la el acasă. Cu părere de rău, a trebuit să-l refuzăm. Eram deja în criză de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
arma de la distanță de mai multe ori la rând. În mâna dreaptă, duceau în cumpănă câte o suliță confecționată dintr-un fel de lemn de corn sau de bambus, lungă de aproape patru pași fiecare. În vârful fiecărei sulițe, erau înfipți colți ascuțiți de mamifere carnivore, diferiți ca formă și mărime. Cu picioarele înfășurate într-un fel de obiele flexibile, fără a comunica între ei, toți pășeau cu precauție în cea mai perfectă liniște, deoarece fiecare știa precis ce are de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
stătut, la apariția unui intrus, așa și vânătorii din ceată flămânzi, cu sulițele în cumpănire pentru a fi aruncate la nevoie, săreau pe trupul greoi cu scopul de a-i grăbi sfârșitul. Bidaru procedă la fel ca toți ceilalți. După ce înfipse sulița în animalul muribund, se pipăi la nas. Locul i se păru aproape gol, fața plată și păroasă, iar pielea de pe corp tăbăcită, neagră și arsă de soare. Nu avu timp să se gândească la altceva. O lovitură puternică în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-i fac săpun. Ne având încredere în veridicitatea acestor născociri, curios din fire, nu de puține ori Bidaru privea din apropiere la tabăra lor. Îl încântau: caii mici, flocoși, cu copitele mari ce pășteau disciplinați, priponiți de câte un țăruș înfipt în mijlocul unui imaș cu mult troscot și iarbă presărată ici-colo cu câte un bălegar; câinii lățoși care, când nu se scărpinau de purici lătrau aiurea la lună sau la stele; căruțele prăfuite cu coviltir ciuruit, de drugii cărora erau legați
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
transferase dintr-o baie de aburi, direct într-o peșteră printre stalactite și stalagmite adică, în timp ce mase de aer rece îl împroșcau din toate direcțiile, fulgii, din cauza frigului excesiv, după ce călătoreau un anumit interval de timp prin aer, i se înfigeau în ochi și urechi, iar alții mai băgăreți, strecurându-se pe sub gulerul cămășii, îi ajungeau până și în sân. Se lăsase întunericul de-a binelea. Nu apucase să se obișnuiască cu el, când luminile orașului s-au aprins brusc. Privi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
stare de anamneză, din covata în care se legăna singur mai mult decât trebuia, privea în jur și nu înțelegea nimic? Ori poate la începutul unei dimineți geroase de iarnă, când, întinzându-se să scoată acul cu ață ce atârna înfipt într-o carpetă deasupra sobei de teracotă, a căzut cu burtica goală pe plita încinsă, pe care fierbea și o cană cu apă special pregătită pentru ceaiul de dimineață? Deși nu avea pe atunci decât puțin peste un an, bine
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
simți cum, cu o viteză amețitoare, de sub turbanu-i strâns pe cap asemănător cu al unui sultan medieval, ieșise cei doi drăcușori despre care auzise atâtea grozăvii. Nu a mai avut timp să se ferească din calea lor. Aceștia i se înfipse, în aceiași fracțiune de secundă, în tot organismul său: creier, inimă, ficat, chiar și în stomac; moment în care domnișoara Leba încetase a raționa. Se gândea cu teamă numai la faptul că, fără voia ei, a devenit victima acestor drăcușori
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de felul lui cu o privire blajină, o exprimare concretă, plastică și melodioasă, plăcut percepută de urechi. Acum, cu haina de la costumul gri dată în lături, ca la șomeri, prin care se vedea cămașa albă, descheiată la gât; cu mâinile înfipte în buzunarele de la pantaloni ce crea impresia că sunt goale, pășea nesigur pe solul presărat ici-colo de frunze veștede și uscate. După felul cum pășea dezordonat și după aspectul în care se prezenta, în general, în momentul de față, străinii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și în orațiile de nuntă românești). Simbolizat metaforic ca o superbă felină, sentimentul iubirii ia forma agresivă a leoaicei care pândisen încordare mai demult. Întâlnirea cu Iubirea e violentă, imprevizibilă, având forța unui impact resimțit fizic: Colții albi mi ia înfipt în față / Ma mușcat leoaica azi de față. Toată secvența e dominată de verbe, numai că prezența activă, agresivă este sălbăticiunea vânată, nu vânătorul. Scenariul bazat pe motivul vânătorii pare a reedita astfel un mit, într un spațiu originar, neconfigurat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cititor al textelor înțelepte, că sfaturile înțelepciunii catolice se alătură umanismului rațiunii practice ducînd-o pînă la capătul logicii sale și, de exemplu, pentru a învăța că naționalismul nu reprezintă adevărul, ci pervertirea patriotismului". (Forces nouvelles, 12 decembrie 1963). Acțiunea își înfige rădăcinile într-o credință solidară și general practicată. Se pune întrebarea dacă legătura care îi unește pe militanții CDU-ului german ai DC-ului italian și ai CDS-ului francez este creștinismul trăit. Dar există exemple nenumărate, atît în trecut
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
se situa față de Magisteriu, în politică, este de a reflecta și a asimila ceea ce superiorii Bisericii ne învață despre principiile și adevărurile veșnice. Ne vom menține idealul politic pur dacă vom ști foarte bine să fim partidul care să-și înfigă rădăcinile în societatea italiană (...), dacă vom ști să interpretăm credința traducînd aspirațiile, nevoile și dramele societății naționale". Dar dacă DC a știut să acceadă la o autonomie culturală în secolul XX, aceasta nu s-a făcut fără probleme. Este suficient
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
părerea lui (a lui Wittgenstein - n.m., M.F.), în mod greșit. Dacă facem filozofie este firesc că trebuie să ajungem la anumite genuri de pași, care sunt recomandabili. Cercetările filozofice sunt obositoare, grele și scapă memoriei. Sloganele sunt ușoare și se înfig în memorie.“ Orice cercetare filozofică autentică privește o situație particulară și poate oferi doar clarificări locale. Ea nu poate fi înlocuită de slogane. Sloganele rămân însă utile în măsura în care prin ele este indicată o anumită orientare a gândirii. „Dacă folosirea sloganului
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
crepusculară. Subcurenți de adâncime sugerează zădărnicia. Timpul, noi îl știm, nu se măsoară, / îl căutăm prin spini, prin iarba verde, / într-un mușuroi care se mișcă..." (Metanoia). Memorialistul, un virtuoz al construcțiilor mentale, fabulează liber: la Baaad, i s-a înfipt în creier "Gândul Morții"; odată l-a ispitit acolo "Nenumita"; o conversație aspră cu un medic e, în fapt, un dialog despre "Moarte"; unei aeriene Ilen i se recomandă cinic: "Îmbracă trupul Morții în câmpie..." Hipnoticul inventator al unui Baaad
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
al înmuguririi și al dimineților sufletului, un Nicolae Dabija grațios se copilărește intenționat pentru a-și iriga fantezia cu seve ale vârstei iluziilor; intră în acțiune ochiul al treileaal ingenuității și vedeniilor. Îl găsim contemplând Lira de iarbă ori Săgeata înfiptă-n aer, uimit de Ploi inverse ori de Memoria copacilor, ori privind spre Profetul mut. Bineînțeles, a și publicat cărți pentru copii: Povești de când Păsărel era mic și Alte povești de când Păsărel era mic... Efuziunile, exteriorizările nu exclud spectrul dispariției
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
teritorial a fost posibilă întrucât Carpații au avut forța de a restructura unitățile de platformă învecinate. Atracția exercitată asupra lor a fost atât de puternică încât au reușit să le înglobeze în propriul mecanism. De fapt, și-au aruncat ancora, înfigând-o în adâncul platformelor, pentru a le ține strâns legate, și trăgându-le spre sine. Înlănțuite, aceste unități periferice de platformă au funcționat, în evoluția lor, sub controlul munților. Limitele până unde își manifestă stăpânirea Carpații sunt marcate de: falii
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]