4,859 matches
-
fumatul, trecea și printr-o criză personală. Părea, ca și În Întâlnirea noastră din primăvara trecută, când tăcuserăm Împreună mai mult de o oră, prea plin de neîmpliniri și negație. „Nu mai suport, dragă Norman, epoca În care trăim. Mă Îngrijorează Irakul, cum mă Îngrijora acum câțiva ani Iugoslavia”, spusese atunci, În holul hotelului de pe Budapester Strasse. Acum, am băut o „tărie” pentru noua revedere. Am petrecut, apoi, seara, tensionați, Împreună cu Cella și Ingrid, nu la restaurantul grecesc din apropiere, ca
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o criză personală. Părea, ca și În Întâlnirea noastră din primăvara trecută, când tăcuserăm Împreună mai mult de o oră, prea plin de neîmpliniri și negație. „Nu mai suport, dragă Norman, epoca În care trăim. Mă Îngrijorează Irakul, cum mă Îngrijora acum câțiva ani Iugoslavia”, spusese atunci, În holul hotelului de pe Budapester Strasse. Acum, am băut o „tărie” pentru noua revedere. Am petrecut, apoi, seara, tensionați, Împreună cu Cella și Ingrid, nu la restaurantul grecesc din apropiere, ca de obicei, ci la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a rezolva măcar problemele elementare și de suprafață, care nemulțumeau masele, stârnise amărăciune și dezamăgiri. Legăturile strânse ale partidului cu finanța din străinătate, prin împrumutul care îl făcuse, și cu cea din țară prin afacerile care se puneau la cale, îngrijorau pe toți acei care vedeau că democratismul D-lui Maniu nu ținea neamului de scut în fața primejdiilor. Problemele agitate erau numai lucruri de suprafață. Se adresau numai materiei și interesului personal și imediat al omului simplu. Nici când nu i
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lupta, care abia se contura. La întâlnirea avută cu cei doi veniți din țară, în casa lui Petre Ponta, a asistat Papanace, Comandantul și Nicolae Petrașcu. Bidianu era foarte optimist de viitorul mers al tratativelor cu Guvernul, Stoicănescu însă era îngrijorat, presimțind o cursă care i se întinde Legiunii. În discuții, Papanace, deasemeni nu vedea nimic bun în această așa zisă înțelegere atâta timp cât încă frâiele erau în mâinile Regelui. A doua zi în trei: Comandantul, Stoicănescu și Nicolae Petrașcu, de-a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Mic. Deci au plătit lui Țăranu datoria cu prisosință și au plecat cu finul lui Cojocaru. în România, la Lățunaș înainte de a ieși din Vârșeț călăuza i-a dus acasă la el. Aici o mizerie înfiorătoare, care i-a impresionat, îngrijorându-i pe ce mâini își dăduseră soarta. Cojocaru le spusese că prietenul lui, Petre Boroancă, vine să-i întâlnească, la marginea satului. Au ajuns la punctul hotărât și Boroancă se lăsa așteptat cam peste orice limită. De aici mare îngrijorare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de la începutul ridicării Legiunii ca forță politică. Pentru acest lucru el nu putea vedea cu ochi buni ca Mișcarea să obțină o poziție în stat, care în împrejurările date s-ar fi făcut în detrimentul său. Mai mult decât atât, îl îngrijora consolidarea poziției lui Horia Sima în Legiune. Trecutul apropiat îl neliniștea și știa și el, după cum și noi știam, că nimeni nu va putea niciodată să uite pentru totdeauna ce a fost între noi. Stând de vorbă cu Mișcarea Legionară
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
este cel mai potrivit. Dar din punct de vedere revoluționar, este bine să fie aici.” Desigur că acest răspuns ambiguu a dat de gândit tuturor și cu atât mai mult Comandantului, care trebuia să ia taurul de coarne. Toată lumea era îngrijorată de evoluția defavorabilă a evenimentelor militare: debarcarea anglo-americană din Africa de Nord, supremația navală a Italiei în Mediterană, în descreștere catastrofală, față de numărul mare de ambarcațiuni ale adversarilor, pe de altă parte în răsărit, ofensiva germană intrată în dificultate. Toate acestea l-
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
la cazimcă nu au mai făcut acest proces, în care ar fi trebuit să și acuze personalul executant și cei care concepuseră sistemul, care erau de fapt aceeași ca și în cazul Piteștiului. Dacă în cazul de la Pitești, iritați și îngrijorați de numărul uriaș al celor organizați ca luptători anticomuniști, care au fost în final arestați (17.000) s-au gândit ca prin mijloacele cunoscute, să și-i atașeze în luptă, la Cazimcă nu este altceva decât o răzbunare oarbă și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ateste cel puțin agresiunea lui față de Nicolae Petrașcu. Nicolae Petrașcu neavizat, nu putea să mintă că Nuti se comportase altfel decât fusese în realitate. Discuțiile lor despre ziaristică, pasiunea lui Nuti, pe niște oameni normali nu aveau cum să-i îngrijoreze, dar pentru organele de securitate luau dimensiuni catastrofale. Desigur că Securitatea, având certitudinea că Nuti i-a trădat, urma să fie pedepsit adică ucis fie, prin executarea sentinței, fie în alt mod. Executarea sentinței nu se putea face numai pentru
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
comutatoare. Nu avea butoanele pentru etaje, nici cele care indică „deschide“ sau „închide“, nici măcar butonul care se apasă în caz de avarii. Cu alte cuvinte, absolut nimic. Din pricina asta mă simțeam complet izolat de lume. Nu numai lipsa acestora mă îngrijora, dar și cea a săgeților luminate care indică urcarea sau coborârea, precum și absența plăcuței care arată sarcina maximă și a celei cu marca de fabrică. Ca să nu mai vorbim de ieșirea în caz de urgență. Aveam senzația că fusesem închis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
inoxidabil. Nu se zărea nici măcar o fereastră. Tocurile pantofilor ei țăcăneau pe pardoseală într-un ritm monoton, acompaniați de tălpile de cauciuc ale tenișilor mei. După sunetul pe care-l scoteau, păreau a fi pe ducă, fapt care mă cam îngrijora. Cum era prima oară în viața mea când călcam cu teniși pe marmură, nu-mi dădeam seama dacă sunetul respectiv era normal sau nu. Ascultând atent, am ajuns la concluzia că parțial sunau normal, iar parțial, anormal. Asta pentru că mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
al apei mi-au acoperit mișcările. În clipa în care am stins lanterna, luminița cea gălbuie s-a oprit. Apoi a înscris două cercuri mari în aer. Poate era un semnal care îmi spunea: „E totul în ordine. Nu te îngrijora“. N-am slăbit totuși vigilența și am așteptat să văd ce se întâmplă. Luminița a pornit spre mine, plutind în aer de parcă era o insectă nocturnă uriașă, conectată la un creier aflat la mare altitudine. O priveam fix, cu mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
jur era o liniște desăvârșită. Îmi auzeam chiar propriii mei pași. Am avut impresia că deasupra capului meu cineva freca niște pietre una de alta, dar după două-trei încercări a renunțat. — Am găsit niște urme de Întunegri și am fost îngrijorat din pricina ta. De aceea am venit să te iau. N-ar avea voie să ajungă până aici, dar se mai întâmplă. Îmi dau mari bătăi de cap în asemenea situații. — Întunegri? — Nu cred că te-ar fi încântat să dai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
comun. Ca să pun punctul pe i, probabil în dezacord cu regulamentul profesional. Dacă se descoperă, sunt pasibil de pedeapsă și mi se ridică dreptul de a profesa. Înțelegeți ce vreau să spun? — Înțeleg, spuse bătrânul. Ai toate motivele să fii îngrijorat, dar eu te rog să stai liniștit pentru că problema a fost întoarsă pe toate părțile și pusă la punct până în cele mai mici detalii. Solicitarea s-a făcut din partea Sistemului. Pentru păstrarea securității, s-a eludat birocrația pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Își bat joc de mine pur și simplu. — V-aș ruga să-mi faceți niște copii color ale acestor documente. Fără ele o să fiu în plop dacă se întâmplă ceva. — De acord, zise bătrânul. Îți fac copiile. Nu te mai îngrijora. Totul e pus la punct până în cele mai mici detalii. Îți dau jumătate din ce ți se cuvinte astăzi și jumătate la predarea materialului. E bine așa? — Da. Mă ocup mai întâi de „spălat“ aici, adică de identificări și aranjări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
acord. Aveam de gând să lămuresc și detaliile legate de permutări ca să nu se ivească ulterior cine știe ce probleme, dar gândindu-mă că discuția o să se lungească, am renunțat. Documentele erau în ordine și remunerația stabilită. N-aveam de ce să mă îngrijorez. Pe lângă asta, bătrânul evitase Agenții ca să nu se scurgă secretele, așa că mai bine ocoleam și eu orice discuție fără rost. Nu-mi plăcea deloc individul care răspundea direct de mine. Era înalt, slab, la vreo treizeci de ani, genul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cine întreba. Dumneavoastră sunteți singurul cu care-mi permit să stau de vorbă. — Nici mie nu-mi sunt clare foarte multe lucruri, spuse bătrânul, calm. Unele nu se pot explica, altele nu trebuie explicate. Dar nu e cazul să te îngrijorezi. Dintr-un anumit punct de vedere, Orașul e foarte corect. Ți se vor pune pe tavă lucrurile de care ai nevoie și pe care e cazul să le știi. Sub acest aspect, e perfect. Și când zic că e perfect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tot strigat-o cât ai delirat, așa că nu văd de ce să nu-mi spui. N-ai nici un motiv să-ți fie rușine. Tinerii se îndrăgostesc. E normal. Am încuviințat fără să scot o vorbă. — E fată bună. A fost foarte îngrijorată din pricina ta, zise bătrânul sorbind din ceai. Nu consider însă că e cazul să te îndrăgostești de ea. Nu așa cum stau lucrurile. Am simțit nevoia să-ți atrag atenția. — De ce nu e cazul? — Ea nu are cum să răspundă sentimentelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Paznic nu am încredere. V-aș ruga pe dumneavoastră să i le dați. Stai liniștit, o să i le dau, zise Colonelul luând ghetele. Colonelul s-a întors spre seară și m-a anunțat că-i înmânase ghetele Umbrei, personal. — E îngrijorată din pricina ta, spuse bătrânul. — Cum arată? — Frigul și-a cam pus amprenta pe ea, dar e încă vioaie. M-am îmbolnăvit cu zece zile în urmă. În fine, aseară am reușit să cobor dealul și să ajung la bibliotecă. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
prudent, eviți neplăcerile. Se spune că tăietorul de lemne se rănește o singură dată în viață. Nici mai mult, nici mai puțin. O singură dată. Înțelegi ce vreau să spun, nu? Am dat din cap. — Nu e cazul să te îngrijorezi din pricina termocentralei. Se află chiar la intrarea în pădure, așa că nu există nici un pericol până acolo. N-ai cum să te rătăcești și nici să te întâlnești cu oamenii pădurii. Pericolul cel mare este în apropierea Zidului și dincolo de inima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
noduri pentru că altfel spectatorii n-ar mai fi fost impresionați. Mai ridicam din când în când privirile și vedeam lanterna fetei fluturând în aer, dar nu eram capabil să apreciez distanța din pricina luminii care-mi bătea în ochi. Poate era îngrijorată și aștepta să ajung sus mai repede. Începuse iar să-mi pulseze rana de la burtă. Capul mă durea și el de la căzătura zdravănă. Oricum n-aveam ce face în poziția în care mă aflam. Nu-mi rămânea decât să suport
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lipsit celorlalți douăzeci și cinci. Ce înțelegeți prin „special“? — Păi, hai să vedem! N-ai suferit de nici o boală ciudată, n-ai avut halucinații vizuale ori auditive, n-ai leșinat... Am dreptate? — Da, aveți. Nici un fel de halucinații. Singurul lucru care mă îngrijorează este că am devenit sensibil la miros, în special de fructe. — Asta se poate întâmpla oricui. Am constatat și eu că mirosul fructelor influențează racordarea. Alte probleme n-ai avut, nu? Nu, am răspuns. — Bravo! Ce te mai frământă? — A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și cei din Sistem, și Simbolatorii. O să rămân ascuns un timp. Nimeni nu se încumetă să ajungă până aici. Datorită ție am ceva provizii, așa că mai rezist trei sau patru zile. Vezi-ți de drum. Nu e cazul să te îngrijorezi din pricina mea. Cum procedăm cu dispozitivele de ținere la distanță a Întunegrilor? Aș avea nevoie de două... Asta înseamnă că dumneavoastră nu vă rămâne nici unul. Ia fata cu tine. Te conduce și apoi vine după mine. — În ordine, zise ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ori, am închis și am format iar numărul. Rezultatul a fost același. Nimeni. O fi plecat fata cea grăsuță să-și ia bunicul din subteran? Sau i-au făcut Simbolatorii sau cei din Sistem o vizită de curtoazie. Nu eram îngrijorat, pentru că eram convins că se descurcă. Era uluitoare de-a dreptul. N-avea decât jumătate din anii mei, dar se descurca de zece ori mai bine decât mine. Am pus receptorul jos cu o umbră de tristețe. Știam că n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
zi și sentențioasă : “cine se simte fără de păcat să arunce primul piatra” ... în capul celuilalt ! Sigur, Fănică dotat de la părinți cu o frizură ocrotitoare , ar fi în avantaj . Cassian alopec ce este, riscă să-și piardă și “barba” . Ce ne îngrijorează mai tare ar fi Titi Iacob prezent la “revoluție” bolnav febril . Iată cum vede el lumea în ziua chilipirului istoric : Mi s-a părut curios faptul că unele ferestre de la etajul trei din balconul magazinului Modern , LA PARTER ERAU DESCHISE
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]