5,682 matches
-
o deschise cu hotărâre și păși Într-adevăr pe câteva trepte de marmură, spre pajiștea aurită de razele soarelui. Doamnă, doamnă, vă rog să vă opriți. Nu e voie să intrați În grădină, auzi ea o voce bătrânească, plină de Îngrijorare. E grădina domnului nostru și a familiei sale, nimeni nu are voie să intre În afara Înălțimilor lor. Era un servitor bătrân, cărunt, rumen de trai bun și care gâfâia ușor. Cicatricea de pe obraz și mâna stângă cu trei degete lipsă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de nesu portat gândul că ne vom Întinde autoritatea și asupra bur gunzilor. Ne-am Împins granițele domeniilor din ce În ce mai departe și de fapt suntem mai puternici decât Împăratul. Se tem că vom pretinde coroana, blestemații! Conrad Își privi fratele cu Îngrijorare: — Mărite frate, nici mie nu-mi place povestea asta cu Molsheim. Cum spui: de ce tocmai acolo? Departe de supușii noștri cei mai credincioși! Fiindcă Amadeus și acoliții lui vor un teren așa-zis neutru? Nu-i lucru curat! Propun să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
oameni aduc cu ei toți cavalerii care trec Într-acolo, ce arme au. Înțelegi, Haro? Înainte de-a fi ajuns la Întâlnire, să ne spună oamenii lui Ludovic tot ce au văzut. Bătrânul servitor păli și-și privi stăpânul cu Îngrijorare: — Doamne, ne paște vreo primejdie? Îngăduie unui bă trân fără minte să te roage să nu mergi! Ce nevoie aveți de Molsheim? Dacă vi se Întinde o cursă, mărite stăpân? — Dacă ni se Întinde o cursă, vom ști la timp
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fi Întâmplat toate câte s-au Întâmplat În ultimele zile, ar fi trebuit să rămână În Întu neric... Sihastrul vorbea cu amărăciune. Pentru prima oară - bancherul zürichez Îl cunoștea de multă vreme - pe chipul său apăruse o expresie de omenească Îngrijorare și dez nădejde. Ceea ce Îl umplea de mirare pe bătrânul bancher, căci pentru el călugărul era un Înger, o făptură supra ome nească, căruia toate patimile și durerile pământenilor Îi erau cu desăvârșire străine. Ar fi fost mai bine pentru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îl văzuse pentru prima oară și care În fața lui Dumnezeu și a oamenilor era soțul ei. Îi urmărea cu o gelozie rău ascunsă aventurile și sub aparenta ei răceală era cu desăvârșire nefericită. Îl privi lung pe Conrad și, văzând Îngrijorarea de pe fața lui, Începu să plângă. Conrad o cuprinse ușor după umeri și femeia Își sprijini capul de pieptul lui, hohotind: — Dac-aș putea să-ți fiu de folos! Nu știu, Conrad, nu știu niciodată nimic... și acum și primejdia
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a Întâmplat? Mișcat la culme, tânărul duce Încercă s-o liniștească, explicându-i că se teme mai ales pentru ziua de mâine și că, orice ar fi, nimeni n-ar cuteza să se atingă de stăpân. — Nădăjduiesc, dragă cumnată, că Îngrijorarea noastră este de prisos. Oricum, nu pot lăsa lucrurile În voia lor. Plec cu cavalerii noștri să-l căutăm. Poate are nevoie de ajutor. Poate că n-are și ne ducem de pomană. Oricum, mai bine mai devreme decât mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dacă am înțeles bine: nu circulă sângele prin corp, nu hrănește organele interne, mușchii, creierul, atunci... mor! La fel: energia Kundalini dacă nu urcă prin corpul subtil și nu traversează centrii energetici, mor, de asemenea?! - Vreau să-ți îndulcesc puțin îngrijorarea: nu chiar din prima! - Cum adică nu chiar din prima? Mor sau nu mor? - Nu se moare chiar așa ușor, prietene! Corpul subtil are calitatea de a te avertiza cu mult înainte de apariția bolii! - Cum așa? Ce, corpul subtil este
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Otopeni plecaserăm șapte români cu aceeași destinație: spitalulashram Belapur. La Moscova ni s-au adăugat câțiva sahaja yoghini din Bulgaria, astfel încât gălăgiosul grup ce a descins din avion pe Aeroportul din Mumbay era destul de numeros. Dar, nu aveam motive de îngrijorare: ne așteptau suficienți sahaja yoghini indieni, cu suficiente autoturisme. În toată această perioada indiană, Ana, Diana și cu mine am format o mică echipă, unită prin firele invizibile ale iubirii, grijii și compasiunii reciproce. Și, bineînțeles, o altă echipă, mai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
simțit venind dinspre o inimă frumoasă ce se desprindea din corpul colectiv pentru a mi se oferi. Înapoi, spre casele noastre. Am amânat la maximum plecarea spre casă; ne simțeam bine, echipajul era împrăștiat care pe unde, nici urmă de îngrijorare sau iritare, conform stării zilei. Ne-am îmbarcat, în fine, și am demarat. Și de această dată ne-am minunat de frumusețile pe care natura ni le etala cu dărnicie, în timp ce lăsam în urmă bătrânele meleaguri moldave. Păduri, dealuri împodobite
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
zile cât am existat în marea de vibrații de la Pune, aveam să parcurg de multe ori acest drum.) Revenind, meditația nu se terminase! O aglomerație de încălțări de toate felurile te întâmpina la intrare... Mi-am abandonat sandalele fără nicio îngrijorare, o eventuală pierdere a lor fiind deja programată. Apoi, cu eforturi și ambiție, am reușit să intru. O mare de oameni - în care nici măcar nu aveai unde să pierzi un ac - ocupa incinta. Doar un metru am reușit să avansez
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
nu fiu marcat de această secvență de frumusețe și puritate? Cum să nu fiu pătruns de parfumul Indiei? Cu mai multe sacoșe cu fructe atârnând de mâinile mele, m-am întors la fetele ce mă așteptau cu oarecare nerăbdare și îngrijorare, obosite de alergătura prin magazine și de obligatoriile negocieri. Am luat două ricșe pentru un drum pe care la venire îl făcusem cu vioiciune, pe jos. Și... poate îmi veți acorda și înțelegerea voastră pentru lipsa de la ultima ședință cu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mă aflu în subordinea, în atenția, în jocul stabilit de EL! Dar sunt eu cu adevărat subordonat (Lui) și abandonat (jocului divin), astfel încât să am șansa de a accede la fericire? Când caut un loc de muncă și nu găsesc, îngrijorarea mă cuprinde și-L chestionez - apare, sigur, și accentul de reproș! - pe Dumnezeu:De ce nu mă vezi, Doamne? Eu sunt un adorator, cred în Tine, am cunoașterea secretă a energiei Kundalini, vorbesc oamenilor despre Sahaja Yoga, particip la programele publice
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
puține se mai găsesc astăzi, în mijlocul atâtor patimi și atâtor porniri sălbătăcite de război, Lenin a avut în creierul și pe umerii săi conducerea cea mare și anevoioasă a unei republici sovietice rusești. Dar, „în vâltoarea marii revoluții, cuprins de îngrijorări și gânduri... era normal ca o minte de om muncitor să slăbească. Aceasta a fost tragedia lui Lenin, ca înainte de a vedea roadele muncii sale, a trebuit să se cufunde pentru totdeauna în întunericul minții care lucrase prea mult și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pieții literare de toate rămășițele fasciste și reacționare, în general; d) Critica literară, ca instrument de îndrumare și călăuzire a creației literare." După ce clasifică pe scriitori funcție de gradul de aderență la noua ideologie, documentul emis de cancelaria partidului consemnează cu îngrijorare: "Față de această sărăcie în materie de creație literară stau nevoile mereu crescînde ale maselor populare. Nu o dată masele populare și-au exprimat nedumerirea față de faptul că această literatură se creează cu atâta greutate, nu o dată au lăsat să se înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
său de pe această lume, pe versurile Zarazei. Iubită mamă, Te sărut dulce și îți mărturisesc că îmi este un dor nemaipomenit de tine. Și de casă. De București și, desigur, de peisajul minunat al Predealului și al Sinaiei. Îți înțeleg îngrijorarea, dar gândește-te, te rog, că nu particip la război ca soldat. De fapt, nu particip la război mai deloc, nici n-aș fi putut să fac asta, eu nu pot să omor oameni în numele niciunei politici sau ideologii și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
modul de viață odată cu sosirea acestei „mari Doamne”, venerabile, oricum, pe care o numim senectute. De altfel, o știm cu toții, nu există un ceas anume, un an anume cînd Ea Își face intrarea mult temută sau așteptată cu o anume Îngrijorare mărturisită sau nu În viața oricărui individ. Sau, la fiecare este altfel, ca să nu mai vorbim de diferențele mari ce se cască Între continente, climate și culturi. Nu, cu excepția unor momente de ușoară stupefacție când, uneori, În clipele cele mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Ferdinand moare În 1927, dar nu Îi urmează la tron fiul său, prințul Carol, care renunțase la succesiune (În parte de bunăvoie, alegând el Însuși o viață mai liberă alături de amanta sa Elena Lupescu, În parte silit, comportamentul său stârnind Îngrijorarea clasei politice), ci fiul acestuia, minor, Mihai, instituindu-se și o regență (1927-1930). În 1930 Carol revine și se proclamă rege. Era o fire voluntară și autoritară. A Înțeles să conducă personal și a erodat cât a putut rolul partidelor
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
misogin în viață al literaturii americane. Eram victima unei culturi în care corectitudinea politică câștiga tot mai mult teren. Dezbaterile erau tot mai aprinse și nici măcar Războiul din Golf din primăvara lui 1991 n-a reușit să distragă temerile și îngrijorarea și fascinația publicului vizavi de viața sărită de pe fix a lui Patrick Bateman. Am făcut mai mulți bani decât aș fi știut ce să fac cu ei. A fost anul în care eram detestat. Ceea ce n-am făcut - nici n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
te rog“. În seara aceea, în limuzină, mi-am dat seama că Jayne era în fond o persoană simplă, privată, o femeie care avusese șansa să reușească într-o carieră care i se părea prea rapidă și confuză și că îngrijorarea provocată de repetarea filmărilor explica de ce acceptase fără să opună rezistență să dau o petrecere pe 30 octombrie („Ne dați ori nu ne dați“ avea să aibă loc în seara următoare). Invitațiile fuseseră expediate via e-mail mai multor prieteni (Jay
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vârsta lor decât oricare alt profesor (deși eram complet independent de restul facultății și nu pot băga mâna-n foc pentru asta), studenții mă priveau cu o admirație nedisimulată. În timp ce le criticam povestirile, încercam să ignor expresiile de teamă și îngrijorare. M-am așezat la birou și am deschis laptopul, trecând imediat la inventarea unui vis pe care să i-l servesc doctorei Kim, micuța psihiatră coreeană pe care soția mea o contactase prin intermediul consilierei noastre matrimoniale, dr. Faheida. Dr. Kim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
închizând ușa după mine și așezându-mă confortabil în fotoliul din fața ei. Faptul că încăperea era senin anonimă mă ajuta să mă relaxez înainte de începerea ședinței, însă astăzi psihiatra a trecut direct la subiect și, înainte să-mi dau seama, îngrijorarea ei crescândă vizavi de „problemele mele de abuz de substanțe interzise“ au ajuns să domine conversația. Asta probabil se datora șervețelelor Kleenex pe care le consumam și în care îmi suflam cheagurile de sânge din nasul meu dureros și paradit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Se știa faptul că soția locuiește aici dar nu eram sigur dacă locuiți tot aici sau în New York, iar editorul ne-a dat numărul la care de regulă vă contactează și, iată, ne-am întâlnit. Expresia lui deveni una de îngrijorare politicoasă. Vă confruntați des cu astfel de probleme - admiratori nebuni și hărțuieli? În momentul acela am căpătat deplină încredere în el. - Nimic neobișnuit, am zis, căutând în sertar pachetul de țigări care nu era niciodată acolo. Doar interdicții uzuale, știți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu o mână pe spatele meu. Mi-a zâmbit generos (un rictus de la Klonopin), după care a încercat să-l îmbrățișeze pe Ashton, care s-a întors brusc și a zbughit-o din cameră. Fața lui Nadine tresări aprinsă de îngrijorare - însă numai o secundă - după care redeveni masca zâmbitoare a gazdei. Era un moment semnificativ. Eram deja îngrozit și epuizat. Casa celor doi Alleni era o copie aproape identică a casei noastre - un palat minimalist și imaculat. Exista chiar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
continua să mă studieze de parcă aș fi descins dintr-o altă lume. Cum nu-i oferisem nici o explicație pentru această pierdere de timp, fața ei se contractă cu nedumerire, apoi mă privi întrebător și zise: „Mr. Ellis, sunteți okay?“ Însă îngrijorarea ei era total artificială, deși încercase sincer s-o disimuleze. Nu mă puteam lăsa descurajat de această mică înfrângere. Trebuia să procesez cumva chiar și informația respectivă. Știam acum ceva - sigur - despre acest băiat care se prezentase drept Clayton și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
privea prin parbriz. - Vreau să-mi spui ce se-ntâmplă. M-am întors pe scaun în așa fel încât să stau cu fața la el. Aveam brațele încrucișate. - Despre ce? întrebă el, alarmat. - Despre băieții dispăruți. N-aveam cum să-mi controlez îngrijorarea din voce. Ce știi despre ei? Tăcerea lui era semnificativă. În jurul nostru copiii se îngrămădeau spre mașini. Mașinile se puseră în mișcare pe porțiunea circulară dinspre ieșire, însă Porsche-ul era parcat pe trotuar. Așteptam. - Nici nu știu despre ce vorbești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]