4,963 matches
-
cu buruieni și bălării crescute chiar și pe contraforții ce-i susțin zidurile ce vorbesc de trecut dar și de un prezent al indiferenței religioase. în curtea hanului, pelerinii se mișcă agale punându-și la uscat lenjeria spălată sau stând întinși la soare și îngrijinduși picioarele. Văd și un japonez, cu un fizic impunător și un păr bogat pe cap răsfirat în toate părțile; parcă este pornit la luptă dar fața îi surâde prietenoasă. îmi spune glumind că mulți spanioli l-
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
în suferință îți cunoști cel mai bine forțele interioare. Spre ora 14:30 ajung la destinație, la Boadilla del Camino, și mă reped la primul han. Intru în curtea veche plină cu mese și bănci din piatră. Numeroși pelerini stau întinși pe iarbă, la umbra copacilor, îngrijindu-și picioarele sau discutând veseli și mulțumiți. Din grupul lor se apropie de mine un tânăr cu o alură sportivă, se prezintă și- mi dă trista informație că toate locurile sunt ocupate. Mă consolează
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
acum, nu au fost înregistrate semne anunțătoare de pericol, nici măcar o scrisoare de amenințare, la nici o ambasadă socialistă. Pe drum, am trecut prin vecinătatea unor cartiere îngrozitor de sărace, unde locuințele constau din patru țăruși, adesea nici măcar șlefuiți, pe care era întinsă o bucată de folie de plastic, pentru o minimă protecție de razele solare, de ploaie nici nu putea fi vorba, întrucât în Lima nu ploua niciodată, așa se spunea; chiar dacă se întâmplă să apară câțiva stropi de ploaie, aceștia sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mă culcau bunicii și dormeam până la orele de mai târziu ale dimineții, în timp ce ei erau plecați la muncile de vară ale câmpului. Venită și se pare puțin intrigată de abaterea de la protocol, noua stăpână a casei, văzându-mă cu mâinile întinse spre cuptor, înțelese și ea, fără nici un schimb de cuvinte, despre ce era vorba. Cam după un ceas urcam la casa părinților, casă mare se pare, extinsă ca număr de camere pentru noua ei funcție, înscrisă cu litere vopsite pe
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
se dezorganizează și concursul aliaților noștri devine din ce în ce mai problematic: generalul Mossoloff este rechemat și domnul Poklewsky-Koziell revine la post: la noi, Guvernul de colaborare ia locul Guvernului liberal, iar la Ministerul de Finanțe vine domnul N. Titulescu. Guvernul ia măsuri întinse de evacuare: orașul Kerson este desemnat ca reședința viitoare a Guvernului: arhivele și obiectele de valoare încep să fie evacuate; în acest moment - iulie 1917 - se pune din nou chestiunea strămutării în Rusia a depozitelor Casei de Depuneri, Ministerului de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
România, "Iluzia anticomunismului", care nu e decât o cinică pledoarie în favoarea regimului totalitar. Nu împărtășesc părerea de oarecare circulație că s-ar fi cam dus vremea istoriilor literare comise de un singur autor Deși a dat tomuri critice despre perioade întinse din literatura română, încă nu se întrevede o istorie a literaturii române, marca Gheorghe Grigurcu. Mai sunt aceste istorii niște ținte critice posibile și credibile? Cum caracterizați istoriile critice recente, sunt ele niște "împliniri" critice individuale sau sunt niște provocări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Duda, situat la 13 km de Huși. Elanul. Pârâu, care curge din nordul comunei Urlați, de la locul numit Fundu Elanului, trece prin mijlocul satului Urlați, apoi prin comunele Hurdugi, Gușiței și Găgești; se găsește aici o vale mare și fertilă, întinsă de-a lungul județelor Fălciu, Tutova și o parte din județul Covurlui; valea se formează în sudul orașului Huși și se termină în satul Vădeni (jud. Covurlui); deal format în această zonă care cuprinde două ramuri, de la locul numit Fundu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Vaslui, Bârlad) și din secolul al XV-lea (Adjud, Trotuș, Hârlău, Tecuci, Ștefănești, Bacău, Cotnari, Piatra Neamț, Bacău, Șchei, Huși), ca puncte strategice și de trecere. Ca și celelalte târguri din Moldova (toate fiind proprietate domnească), Hușii au avut o moșie întinsă în jurul târgului, numită în documente hotarul târgului, având menirea de a asigura hrana locuitorilor. La vest, ocolul domnesc de la Huși se întindea până pe văile Lohanului și ale Crasnei; spre est, ajungea până în satul Pogonești, pe Prut, adică aproape 10 km
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
constituit, probabil, în legătură cu morile domnești de acolo, sub domnia lui Ieremia Movilă. În 1627, ocolul era deja desființat și siliștea era atribuită de Miron Barnovschi (1633) lui Ionașco Cehan, atunci mare pitar. Cehăneștii au devenit în timp proprietarii unor moșii întinse în această zonă. Aceluiași Ionașco Cehan, în 1630, i se întărea siliștea Stănilești de lângă Huși, proprietate substanțială, ce apare în documente în mai multe rânduri. La 10 martie 1635, Vasile Lupu îi reconfirma siliștea Stănileștilor, fostă proprietate domnească „lângă târgul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cele două cooperative agricole: C.A.P. Huși (înființată în 1962) și C.A.P. Corni (înființată în 1961). Agricultura, cea mai veche îndeletnicire a hușenilor, a evoluat în coordonatele firești impuse în primul rând de climatul local, favorizată fiind de platourile întinse pentru cultura cerealelor, și de dealurile însorite, prielnice culturii viței-de-vie. Vinurile obținute din podgoriile Hușului au făcut cunoscut numele acestuia în țară, alături de cel al Cotnarilor, Odobeștiului sau Focșanilor. O monografie a raionului Huși, apărută după 1944, consemna suprafața arabilă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
redutabilă de vizită pentru deceniile care au urmat, în implantarea crimei organizate în Insulă. În perioada care a precedat cel de-al doilea Război Mondial, Cuba oferea un tărâm propice marilor familii și concerne americane, criza politică prelungită și corupția întinsă până la cel mai înalt nivel favorizând penetrarea capitalului american în toate domeniile "lucrative": bănci, industrie, agricultură, turism... În deceniul al treilea au pătruns în Cuba familia Rockefeller, Standard Oil Company of New Jersey, City Bank, Chase National Bank, Chase Manhatan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
a spus: - Roy, el e un prieten de-al meu. Are niște morfină de vînzare. Tipul s-a Îndreptat și și-a coborît picioarele de pe canapea. Falca Îi atîrna, chipul căpătîndu-i astfel un aer absent. Pielea de pe față Îi era Întinsă și bronzată. Avea pomeții Înalți și arăta a oriental. Urechile i se ițeau În unghi drept de pe craniul asimetric. Ochii Îi avea căprui și cu o lucire neobișnuită, de parcă din spatele lor ar fi sclipit niște puncte luminoase. Lumina din cameră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
erau acoperite cu perdele negre. Pe tavan fusese desenată o roată colorată, cu pătrățele și mici triunghiuri colorate, care creau un efect de mozaic. - Jack a făcut-o, a spus Mary, arătînd spre roată. Trebuia să-l fi văzut. A-ntins o scîndură Între două scări și s-a lungit pe ea. Vopseaua i se tot scurgea pe față. Îi place să facă lucruri de-astea. Avem niște senzații demențiale de la roata aia cînd sîntem luați. Ne Întindem pe spate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Am ieșit pe peron. Fazanul s-a trezit și și-a băgat mîna În buzunar. Apoi a coborît pe peron și a venit la Roy. - OK, amice, a zis el. Dă-mi banii. Roy a dat din umeri și a-ntins mîinile cu palmele la vedere. - Ce bani? Despre ce vorbești? - Știi al dracului de bine despre ce vorbesc! Erai cu mîna la mine-n buzunar. Roy a-ntins mîinile din nou, cu un aer surprins și indignat. - Hei, despre ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
zis el. Dă-mi banii. Roy a dat din umeri și a-ntins mîinile cu palmele la vedere. - Ce bani? Despre ce vorbești? - Știi al dracului de bine despre ce vorbesc! Erai cu mîna la mine-n buzunar. Roy a-ntins mîinile din nou, cu un aer surprins și indignat. - Hei, despre ce vorbești? Habar n-am de banii tăi. - Te-am văzut pe linia asta-n fiecare seară. Ăsta e traseul tău obișnuit. S-a-ntors și a arătat spre mine. - Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cunoscut ca un tip absolut În regulă și avea o sursă de venit stabilă. Ăsta e clientul perfect. Izzy apărea cîteodată cu tovarășul lui, Goldie, care lucra pe același vapor. Goldie era un tip slab, cu nasul coroiat, cu pielea-ntinsă pe față și cu o pată roșie pe fiecare pomete. Alt prieten de-al lui Izzy era un fost parașutist pe nume Matty, un flăcău vînjos, chipeș, cu o față de dur, care nu purta nici una dintre urmele unui dependent de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Atîta e-n regulă. Dar Îndată ce mi-am scos acul din venă, am știut că nu e-n regulă. Am simțit o izbitură Înfundată În inimă. Fața lui Pat a-nceput să se Înnegrească de la margini, apoi negreala s-a-ntins și i-a acoperit toată fața. Îmi simțeam ochii rostogolindu-se În orbite. Mi-am revenit după cîteva ore. Pat plecase. Eram Întins pe pat, cu gulerul desfăcut. M-am ridicat și am căzut În genunchi. Eram amețit și mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
țigară, a zis. Gaborul irlandez stătea la capătul mesei, În stînga mea. Era suficient de aproape cît să ajungă la mine fără să se ridice. Gaborul responsabil de interogatoriu Îmi studia actele mașinii. Tot ce-mi scoseseră din buzunare era-ntins pe masă, În fața lui: un toc de ochelari, actele de identitate, portofelul, cheile, o scrisoare de la un prieten din New York - totul, mai puțin briceagul meu, pe care gaborul cu pielea netedă din mașina de patrulare Îl băgase-n buzunar. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
asta-i legitimația mea de sindicalist. Pot să lucrez la hotel la Roosevelt În weekendul ăsta. E-un congres care se desfășoară acolo. Ar fi o afacere bună dacă mi-ați da drumu’. S-a dus la Morton și-a-ntins mîna. - Dați-mi zece cenți pentru autobuz, domnu’ Morton,. Morton i-a trîntit o monedă În palmă. - Mișcă-ți naibii curu’ de-aici! - Data viitoare o să punem noi laba pe tine! au strigat agenții În cor, dar McCarthy ieșise deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
agenții federali fără să dea de gol Înțelegerea pe care o făcusem cu acel artist al fair play-ului, căpitanul cel gras. Dar dacă puteau să m-agațe cu altă acuzație, mergeau la sigur. De obicei, un junky se duce-ntins după o legătură Îndată ce scapă dintr-o recluziune. Pesemne garda se aștepta să fac asta și probabil că stătea cu ochii pe Pat. Așa că i-am spus lui Pat că stau pe tușă pînă cînd mi se rezolvă dosarul. A-mprumutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a zîmbit. Apoi a venit și s-a așezat lîngă mine pe pat. Mi-am plimbat o mînă Încet pe spatele lui, urmărindu-i cu cealaltă curbura pieptului pînă la abdomenul plat și bronzat. Băiatul a zîmbit și s-a-ntins pe pat. Mai tîrziu am fumat o țigară, cu umerii atingîndu-ni-se sub pătură. Băiatul a spus că trebuie să plece. Ne-am Îmbrăcat. M-am Întrebat dacă ar vrea bani. Am hotărît că nu. Afară ne-am despărțit la colț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-s plante de peyote. Tot ce vedeam arăta ca un peyote. Aveam fețele umflate sub ochi și buzele ni se Îngroșaseră de la o reacție glandulară provocată de drog. Chiar arătam a indieni. Ceilalți pretindeau că se simt primitivi și stăteau Întinși În iarbă, purtîndu-se cum Își imaginau ei că se poartă indienii. Eu nu mă simțeam altfel decît de obicei, În afară de senzația similară cu cea de la benzedrină. Am stat treji toată noaptea, discutînd și ascultînd discurile lui Cash. Cash mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
era convins de victoria germanilor și de imposibilitatea de a ne război cu ei. Fiind la castelul din Sinaia, câteva zile înainte de moartea lui subită, intră în camera unde mă aflam cu regina și îmi arătă pe o hartă mare, întinsă pe masă, mersul trupelor însemnat de dânsul cu mici drapele, îmi explică cât de bună era strategia germană, de ce ma terial formidabil dispuneau și de siguranța ce avea în izbânda Puterilor Centrale. „Un singur lucru aș dori să revăz înainte de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
sosii cea dintâi, după ce trecusem la doctorii Angelescu și Leonte 288, chirurgi și vecini, dar care nu erau acasă. Eliza, întâlnită în intrare, voi să mă împiedice, dar nimic nu m-ar fi putut opri din drum. Îi sărutai mâna întinsă pe pat, deschise ochii. „Te doare?“ Făcu semn afirmativ și îi închise din nou. Sosiră frați și surori, colegi, amici și toți medicii din București. Hotărâră să nu-l miște, de teama gloanțelor, care nu știau unde se aflau, și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
întindeam pânzele și le grunduiam. „Trebuie dat cel puțin 5-6 straturi de grund, iar primul trebuie să fie ca o smântână foarte subțire, aproape ca un zer”, spunea d-l Savonea. Dar înainte de asta trebuia să ai o pânză bine întinsă pe șasiu, dintr-o pânză tare, rezistentă cum ar fi docul, sau inletul, pânza aceea care se folosește la dosul de perne. Când ai un șasiu și o pânză, mai trebuie niște cuie bune, cum ar fi acelea de tapițerie
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]