49,940 matches
-
pentru mintea umană, care a acumulat cu trecerea timpului multă frustrare, frică, deznădejde și lipsa speranței. Este adevărat că s-au închis multe fabrici, instituții, uzine, etc. Dar s-au deschis alte posibilități pentru omenire, mult mai plăcute și interesante, întotdeauna, când o ușă se închide, o alta se deschide, dar deseori ne uităm prea mult la ușa care s-a închis încât nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi. Locul de muncă a reprezentat pentru
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
la mintea rațională, ci la emoțiile mele interioare, pentru că mintea rațională poate oricând să excludă sau să ignore noile argumente. În schimb afectivitatea și emoțiile mele nu pot ignora noile argumente de înțelegere și aplicare. Asta este evoluția pe verticală, întotdeauna când vom încerca să facem schimbări în viața noastră, va exista și o forță care va încerca să ne împiedice pentru a nu-și pierde identitatea și acesta este Ego-ul nostru predominant de care am mai vorbit. Aceasta este lupta
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
noastre și realitățile pe care le întâlnim în viața de zi cu zi. Am mai spus că mintea omenească este condiționată de realitatea prezentă sau trecută, de frica de viitor, de frica de pierdere sau durere, așa încât ea va genera întotdeauna emoții negative atunci când va fi în fața unui eveniment de viață neplăcut, simplul fapt de a ne autoobserva această negativitate și de a alege spontan să ne întoarcem la adevărul inimii noastre, o rugăciune repetată, o amintire frumoasă, apelul la g
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
după noi de colo-colo fără să ne servească la nimic. Călătoria noastră ideală este cea în care ducem cu noi cele mai puține bagaje psihice posibile, iar când ne decidem să renunțăm la anumite bagaje împovărătoare, universul le va înlocui întotdeauna cu alte bagaje mai ușoare, mai comode, mai pline de iubire pură și mai frumoase, iar mulți pot recunoaște acest lucru și chiar îl pot defini ca fiind noroc, șansă sau întâmplare fericită. Eu am renunțat la cât mai multe
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cinste. Am zis eu nu? Atunci, ia comanda și la treabă! - a vorbit Pâcu, jumătate serios, jumătate în glumă. Nici o grijă, moș Pâcule. Spunând acestea, s-a ridicat. Cu o figură zâmbitoare, s-a dus la Costache, care ședea - ca întotdeauna - lângă hornoaică. Care-i porunca, boierule - l-a întâmpinat crâșmarul. Apoi n-ar fi mare lucru. Încă un rând de rachiu și apoi vin cât or vrea să bea oamenii. Și ai grijă de moș Pâcu, că altfel ți-ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe cei militari trebuia să-i salut ca la reglement. Și asta... a avut grijă căpitanul să mă învețe! <Și?> După aceea, Catrina săraca trebuia să meargă singurică la piață când căpitanul era ofițer de serviciu pe reghiment. Cucoana găsea întotdeauna motive s-o trimită pe Catrina de acasă. Numai că bucuria asta n-o durat prea multă vreme sau mai bine zis cât am fi vrut noi. Cucoana și cu mine. Da’ ce s-o întâmplat?> - o întrebat cu sufletul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
aduce niscaiva parale... Zis și făcut! Și unde nu s-o apucat să descânte prispa și încet-încet să aducă la lumină crâșma lui Ion... Și avea mușterii ca pe vremea bunicului? - a întrebat din nou Mitruță. Cum să nu aibă? Întotdeauna se găsește un mușteriu care vrea să aibă în față un țoi cu rachiu și pe unul care să picure un cântecel din fluier... Dar... Apoi matale mereu ai un „dar” și aștepți ca cineva să te împingă să spui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la sosire beți apă pe săturate și apoi primiți de mâncare ca la mama acasă. După aceea... știți voi ce drum ne așteaptă! Când au ajuns la locul încărcării, soarele îi privea cam de la înălțimea unei prăjini. Au încărcat ca întotdeauna. De această dată însă, Mitruță și-a ocupat locul lângă cantaragiu, după înțelegerea cu Hliboceanu... După ce au isprăvit treaba, și-au tras sufletul, pregătindu se de drum... „S-a nimerit ca la început drumul să curgă la vale. De aceea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Hliboceanu. Asta o înțelegeau și ei, dar strigătul lui Hliboceanu a picat ca un strop de apă vie turnat în mădulare... Au tras la umbra copacilor de dincolo de poarta crâșmei. Costache crâșmarul, care trebăluia prin curte, i-a întâmpinat ca întotdeauna cu un „Bun venit, gospodarilor” rostit cu voioșie. Bine te-am găsit, stăpâne! - a răspuns Hliboceanu. Cu ce vă stăm în față? a întrebat, profesionist crâșmarul. De data asta, doar cu câte o ulcică cu apă. La întoarcere... a precizat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
avem oleacă de drum.” „Da’ unde vrei să ajungem, mă rog frumos?” „Păi unde crezi tu? La încărcat, băiete!” Și uite așa aproape fără să-mi dau seama - ca un lunatec - am înjugat și iată-ne la drum încărcați ca întotdeauna! Și bine ați făcut, pentru că așa singuri parcă ne ploua și ne ningea - a intervenit Hliboceanu. Să știi, că treaba rămâne însă așa cum am hotărât-o ultima oară. Noi doi vrem să fim doar doi cărăuși, ca și ceilalți. Tu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
spus eu. Apoi...mă gândeam și eu, ca omul... De ce să stric eu orzul pe... gâște? Hă hă hă! În ochii fiecărui cărăuș se vedea plăcerea de a-l asculta pe Pâcu, chiar dacă - de multe ori - îi lua peste picior. Întotdeauna însă el știa să găsească vorba potrivită și o spunea taman când era nevoie de ea. În seara asta, însă, aici la Crâșma din drum, parcă era altă lume... Nu mai era tăcerea din seara trecută. Se mânca și se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
grăit Hliboceanu, fără a sta mult pe gânduri. Săniile lunecau ușor și nu după multă vreme se aflau deja în valea Coșcovei. „Îndată suntem la Crâșma din drum” - gândea Hliboceanu, în timp ce și-a întors privirea spre coada șirului de sănii... Întotdeauna îi plăcea să privească convoiul. Nimic nu i se părea mai frumos și mai viu decât curgerea carelor sub clar de lună sau a săniilor sub potopul de fulgi căzuți din cer... O pală de vânt iscată ca din senin
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
își va reveni repede. În acest timp a intrat Măriuța, purtând ceaunul plin cu apă clocotită și sub braț o bucată de pânză albă. Când l-a văzut pe Hliboceanu - aproape despuiat - întins în crivat, i s-a tăiat răsuflarea. Întotdeauna l-a văzut numai îmbrăcat ca un haiduc: cămașă albă peste care se încolăcea chimirul lat plin de ținte strălucitoare, ciubote înalte și pălărie cu boruri largi. Pe umeri purta o jiletcă neagră de culoarea pantalonilor. Acum însă... După această
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mână, nu? a chestionat-o Gioconda pe fata speriată, până când clătinarea acesteia din cap i-a potolit avântul. — Trebuie să existe totuși o explicație, a spus Gioconda. — Și dacă nu există? a Întrebat fata, tremurând sub brațul protector al prietenului. Întotdeauna există, a precizat, cu buzele strânse, Gioconda. — Păi, să le luăm pe rând, am intervenit eu, numărând pe degete. Mai Întâi, dispariția băiatului care spăla parbrize, apoi blocarea tuturor mașinilor, și acum funcționarea unor aparate fără să fie conectate la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de la serviciile lor bine plătite - slujbe care nu necesitau totuși atâta efort fizic, consum nervos și capacitate de-a lua decizii rapide ca În cazul său -, alegând, În ciuda recomandărilor făcute de poliție, ruta aglomerată, prin centru? Oare nu găsise el Întotdeauna, din vârful acelui soclu, soluții ingenioase de-a fluidiza circulația, fie fluierând academic, fie arătându-le șoferilor drumul care trebuia urmat prin mișcări dirijorale din brațe? Știa, o, da!, prea bine că de data aceasta va fi mult mai greu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am trecut cu inimile cât un purice, ghemuiți În spatele geamurilor Întunecate. Un excavator ne-a dat de câteva ori târcoale, bălăngănindu-și autoritar cupa, dar n-a Îndrăznit mai mult. Probabil că, indiferent de forma dictaturii, o limuzină neagră Înseamnă Întotdeauna ceva. Jumătate de oră mai târziu, eram pe autostrada care ducea spre Napoli. Când m-am trezit, era dimineață. Anna conducea cu ochii mijiți din cauza soarelui ridicat la o suliță deasupra orizontului. Era obosită. Trecuserăm deja de Caserta. Pe lângă noi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
speriat urechile, și a schimbat vorba pentru a ne expune planul său de pace din Orientul Mijlociu, un plan evident nefuncțional, pentru că evreii și musulmanii fuseseră Înlocuiți, În povestea sa, de indieni și de cowboys. În pântecele virtual, unde traseele erau Întotdeauna bine stabilite, iar un clic ducea de fiecare dată În același loc, alegerea constituia, se pare, din start, o discriminare, o insultă la adresa tuturor acelora pe care nu le doreai. De aceea, Încetarea căutării și respingerea alegerii reprezentau primele indicii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
corespunzător, probele la cald și la rece n-au respectat normativele, unsoarea a fost proastă. Întors În cabinetul de lucru situat În vârful Turnului Babel, Ăl Bătrân, În capot și papuci de casă, revede planurile lucrării. „Hmmm“, Își zice El, „Întotdeauna am știut că am greșit ceva atunci.“ Cum În ultimul timp nu se mai simte omnipotent ca-n tinerețe, sună la Departamentul Miracole. Nu răspunde nimeni. Ăl Bătrân cere la Biroul de Execuții un raport de constatare a pagubelor și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nutrie curentată. — N-are rost să mergem aiurea. Dacă suntem pe o pagină goală, trebuie doar să așteptăm s-o umple din nou. N-o să dureze mult. — De unde știi? Ești cumva scriitor? — Crede-mă, știu. Cei lipsiți de talent sunt Întotdeauna prolifici. Vera s-a oprit și s-a trântit pe suprafața albă. M-am așezat lângă ea și am cuprins-o pe după umeri, netezindu-i lăstărișul din creștet. Brusc, a Început să plângă și a ridicat spre mine o figură
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în "bipuri" dese și prelungi, ca un subtil comentariu muzical marcînd statutul și văpaia încleștării. Sînt, s-ar putea spune, punctele de suspensie ale reportajului, în locul cărora așezăm mental ceea ce ne sugerează contextul și propria noastră competență în domeniu, nu întotdeauna egală cu a figurilor de pe micul ecran. Scriind "puncte de suspensie", mi-am adus aminte de o tipăritură de la sfîrșitul secolului XIX, care apelează la ele ori de cîte ori nu putea face altfel fără a leza pudoarea cititorilor: Satire
Puncte de suspensie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9175_a_10500]
-
confundă cu sumele puse în joc (viceversa!): 100 și 80 sînt de fapt 146 și 106, lucru pe care interlocutorii nu și-l lămuresc pînă la sfîrșit ("Poate că-s atâta cu tot cu TVA!"); oricum, imprecizia logică nu contează, pentru că există întotdeauna un mod mai simplu de identificare ("Mă, alea două mai mari din alea cinci!"). Plasate în afara eticii generale, lumea interlopă și sistemul corupției au totuși regulile și onoarea lor, de pildă în respectarea plăților, enunțată cu justificată mîndrie ("Amu știe
Dialogurile șpăgii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9166_a_10491]
-
amintește memorialistul, "sătenii... aveau teama de Dumnezeu, dar și respectul înnăscut al adevăraților țărani" (p. 93). Talentul narativ al autorului este cel mai bine pus în evidență când sunt evocate, fără respectarea unei cronologii stricte, după inspirație ori dispoziție, dar întotdeauna cu fler, cu haz și cu nerv, întâmplările, desigur memorabile, ale anilor de copilărie. În acest sens sunt de amintit relatările despre scăldatul la hârdău în ograda bunicilor ori despre năzbâtiile săvârșite cu inocență în timpul vacanțelor la țară, la Vârteșcoiu
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
excludere a fost a iacobinismului, a comunismului, a nazismului - a tuturor sistemelor totalitare. Ea se întemeiază pe visul unei societăți locuite de puri, eliberate de orice oponent, de orice adversar. Această nebunească utopie ațîță o ură perpetuă: din moment ce vor fi întotdeauna rebeli față de ordinea stabilită, vor exista întotdeauna indivizi de eliminat. Neîndoielnic, în cazul terorismului intelectual, epurarea se operează prin cuvinte și imagini, dar efectul rămîne același. Cel care nu se pliază pe discursul dominant e un cetățean nedemn de acest
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
a nazismului - a tuturor sistemelor totalitare. Ea se întemeiază pe visul unei societăți locuite de puri, eliberate de orice oponent, de orice adversar. Această nebunească utopie ațîță o ură perpetuă: din moment ce vor fi întotdeauna rebeli față de ordinea stabilită, vor exista întotdeauna indivizi de eliminat. Neîndoielnic, în cazul terorismului intelectual, epurarea se operează prin cuvinte și imagini, dar efectul rămîne același. Cel care nu se pliază pe discursul dominant e un cetățean nedemn de acest nume. Cînd de fapt, cetățenia constă în
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
la fel de evident, din spațiul catolic. Unii au venit doar să lucreze și să execute anumite comenzi, precum Carierr-Belleuse, de exemplu, alții s-au împămîntenit și au pus temeliile viitoarei școli românești de sculptură. Cei din urmă, care, conform cutumei, sunt întotdeauna și cei dintîi, sunt binecunoscuții V. Hegel, un polonez naturalizat francez, și germanul Karl Storck, întemeietorul unei adevărate dinastii de artiști. Tinerii sculptori români care s-au născut imediat după impact, cum ar fi Ion Georgescu și Ștefan Ionescu-Valbudea, nu
Paradoxurile statuarului românesc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9193_a_10518]