104,540 matches
-
sfîșia, tot între ei, pentru puținii bănuți alocați pentru cinematografie. Nu știu care va fi, de acum înainte, mersul administrativ al lucrurilor, dar, presupunînd o utopică variantă roz - că prim-ministrul însuși v-ar "da înapoi" studioul, cu scuzele de rigoare -, mă întreb: cum ați mai putea lucra cu ei? Cum ați putea să le trimiteți scenariile, ca să... Ca să ce? Ce "Comitet de lectură" poate hotărî ce să facă și ce să nu facă un artist? Probabil că, și "în domeniul culturii", tradiționala
Scrisoare deschisă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16004_a_17329]
-
timpul și orice în prezența soțului. Ea se "revoltă" și se animă în disputele cu tînăra fată (medic), cu străinul chiriaș, văitîndu-se de prețuri ș.a.m.d. Altfel, merge pe mîna vajnicului soț pînă în pînzele albe fără să se întrebe nimic. Coca Bloos reușește perfect să joace acea frică ancestrală și primitivă, cutumă chiar și în acest secol, a femeii în fața bărbatului ei și a puterii. În fiecare gest, în fiecare privire care urmărește "inamicul", încercînd să anticipeze reacții, în
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
a vîndut foaia. N-ar fi prima oară. După ce Constantin Ticu Dumitrescu a prezentat presei raportul său despre dosarele Securității, Nicolae Ionescu-Galbeni "s-a disculpat de o acuzație inexistentă" anunță ZIUA. "Cine se ascunde oare în spatele domnului Dumitrescu?" s-a întrebat fostul vicepreședinte al PNȚCD care consideră că raportul lui Ticu Dumitrescu vine într-un moment nefavorabil pentru partidul său. Nefavorabil e puțin zis, dar Cronicarul are serioase îndoieli că Raportul lui Ticu Dumitrescu se vrea o lovitură împotriva PNȚCD. * Săptămîna
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15598_a_16923]
-
80.000 și 400.000 de mii de lei. Rezultatul e prezentat sintetic într-un titlu din EVENIMENTUL ZILEI: După razia poliței, cerșetorii s-au întors în subteran. Evident că nefericiții n-au avut cu ce plăti amenzile. Dar, se întreabă Cronicarul, ce vor să dovedească asemenea razii făcute în miez de iarnă? Grija față de imaginea metroului? Dar grija față de soarta aproapelui nostru lipsit de adăpost în miezul iernii chiar nu contează? Unul dintre polițiștii care au primit ordinul "să curețe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15598_a_16923]
-
ea de nenea Iancu: Un boiernaș dispare de peste o săptămână. Are loc o cercetare, toate semnele indică o crimă, răpirea cadavrului. Răpitul însă era dosit la amanta măritată cu o autoritate locală tip Agamiță. Scandalul se potolește; soțul, senin, își întreabă necredincioasa "Zoe" de ce a trecut pe acolo judecătorul de instrucție? Replica lui "Trahanache" miroase a "onoare de familist": "~ți spuneam eu că dezmățul nu poate duce la nimic bun. Ți-o spuneam și tu nu mă ascultai". Câmpia cu miros
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
C. Rogozanu La ce bun critica? La ce bun cronica de carte? La ce bun revistele culturale? Și la ce bun literatura? Sînt întrebări pe care le auzim din ce în ce mai des. De foarte puține ori se mai întreabă lumea culturală cum se face critica și cum ar trebui să se facă. Șirul de întrebări apocaliptice nu apare în urma unei autochestionări serioase, cum ar fi normal. El exprimă mai curînd o deznădejde retorică. Ce rost mai are să fac critică
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
etc. Geo Vasile ordonează scriitorii comentați în ordine alfabetică și obține astfel un soi de dicționar. Foarte mulți anonimi apar tratați ca mari scriitori. Astfel, 'Paul Eugen Banciu își confirmă reputația de narator pe spații ample'... Și noi ne vom întreba: care reputație? care Banciu? Sau: o carte a Ecaterinei Botoncea 'se înscrie în topul celor mai bune cărți publicate de medicii-scriitori'. Care medici? Mai bună decît Céline? Și cam așa te poți întreba la nesfîrșit citind cronicile lui Geo Vasile
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
pe spații ample'... Și noi ne vom întreba: care reputație? care Banciu? Sau: o carte a Ecaterinei Botoncea 'se înscrie în topul celor mai bune cărți publicate de medicii-scriitori'. Care medici? Mai bună decît Céline? Și cam așa te poți întreba la nesfîrșit citind cronicile lui Geo Vasile. Și tot cam așa ajungi la întrebarea perfect justificată 'la ce bun critica?' Dacă criticul de întîmpinare Geo Vasile își exersează analiza pe toți anonimii, ce credit mai poate avea cînd se apropie
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
a împărțit bani în stînga și în dreapta: "unor inși de notorietate care nu vor putea fi acuzați de vreo ilegalitate. Li s-a dat, au luat". Cu acest prilej, editorialistul își amintește că "Nicolae Văcăroiu, de cîte ori a fost întrebat în legătură cu contractul semnat pe 700.000 de dolari cu Vîntu, n-a făcut decît să rînjească destins și să afirme social-democrat că o maimuță contabilă ca el valorează mai mult de 700.000 de dolari. Toți cei mînjiți de Vîntu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15617_a_16942]
-
scurt într-unul din editorialele mele, socotind-o cea dintîi, îndeosebi importantă, în ediția din urmă, pentru capitolul Eminescu, cel care va stîrni pe nedrept pana polemică a lui G. Călinescu după multe decenii. Enea Hodoș vorbește de manuale. Mă întreb care vor fi fost acelea. Al său este, trebuie să spun, absolut remarcabil. în 250 de pagini, tratează toată literatura importantă de la începuturi la cea mai tînără generație. G. Coșbuc este ultimul, în dată, dintre autori. Să nu uităm că
O istorie a literaturii române by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15619_a_16944]
-
să nu mai scrie despre mine. Ba mai mult, am luat vina neînțelegerii asupra mea, afirmînd că sînt un rău conducător de Grigurcu, așa cum sînt și de Eugen Simion, de Dimisianu etc." Dar nu cumva, fie-ne îngăduit a ne întreba, intoleranța d-lui Alexandru George se lățește ca o pată, tocmai prin această tentativă de scuză (explicație, dacă dorește) ce reia punctul de plecare? Ce să semnifice altceva acest "rău conducător de...", referitor la cîțiva confrați nu chiar lipsiți de
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
de important azi. Unde aș vrea să-mi am casa? Deocamdată aș vrea doar să am o casă. Reușești să scrii la Berlin? Te rog să ne povestești cîte ceva despre tot ce ai scris de cînd ești aici. Mă-ntreb doar cum reușeam să scriu la București, împărțit între slujbe și împușcînd francul la fel ca toți prietenii mei. Acum n-am nimic altceva de făcut. E aproape dezolant: trebuie să scriu, fie și numai din plictiseală, din prea mult
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
cît mai multor cititori. Îmi vor mai apărea, la anul, cîteva reeditări și cîteva traduceri. 2002 va aduce, poate, și mari schimbări în viața mea personală, despre care deocamdată n-am să spun mai mult aici. Nici nu te-aș întreba. Pentru mine viața personală e tabu, iar uitatul autohton prin gaura cheii mi se pare de neiertat. Așadar à propos de jurnal. Cum se și cuvine, ai păstrat tăcerea în legătură cu sentimentele pe care ți le va fi creat receptarea lui
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
al genului, ar fi trecut poate mai puțin observat. Dar este trist să-ți pierzi așa, fără să înțelegi măcar de ce, un vechi și bun prieten. Viața literară e plină de asemenea surprize misterioase, din păcate. De curînd te-am întrebat pentru prima oară în public (deși ne cunoaștem de vreo 20 de ani) ce părere ai despre critici, despre critica literară în general. Te rog să-mi dai, mai în glumă mai în serios, un răspuns și pentru cititorii României
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
bine. Nu-l recomand eu, pentru că se recomandă singur prin cărțile lui, dar cred chiar așa, "cu tărie", în scrisul lui. Autorii români depind în întregime de traducători... Cum e relația dintre un scriitor român și o editură străină? Te întreb asta pentru că știu că ai continuat aici să comunici cu diverse edituri care vor să te publice. Dumnezeu știe cît de mult l-am blamat, împreună cu toată generația mea (poate și a lui), pe Marin Sorescu, pentru că avea atîtea cărți
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
Marino observă că după valurile de reeditări masive ale extremei drepte interbelice "se ajunge - explicit sau implicit - la concluzia total greșită că singura tradiție ideologică românească ar fi doar cea etnicistă, naționalistă, șovină, iraționalistă, anticriticistă, antijunimistă". Dan C. Mihăilescu se întreba dacă citește cineva acest jurnal pentru Sebastian însuși. El consideră implicită lectura pentru ceilalți, pentru eroii jurnalului. Eroii ar conta foarte mult. Numai că Eliade din textul lui Sebastian este atît de monoton, de univoc- exact prin asta e scandalos
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
repetată a pronumelui "noi", unui mod de a gîndi grădina și natura ce pare a ne fi specific, se distanțează discret, prin întrebări retorice, de același mod de gîndire ce ne-a lăsat moștenire atîtea spații verzi cît se ne întrebăm dacă am avut, vreodată, grădini. Dolores Toma - Despre grădini și modurile lor de folosire. Polirom - col. Plural. Iași - 2001. 240p. O țară soră România, care, pentru francezi, e o țară soră...cu un destin nefericit ...o națiune sacrificată...figuri de
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
și ea, pe măsură. Fata Împăratului Roș i se potrivește, într-adevăr. E un personaj la fel ca el de echivoc. Poate de aceea ea îl și salvează. De mai multe ori, nu doar atunci cînd îl învie. V-ați întrebat ce îi șoptește ea turturicii la ureche? Pentru mine, este evident că-i cere să accepte să piardă prinsoarea. S-o fi plictisit, și ea, de jocul tern de a-și arde pretendenții într-un cuptor de pîine supraîncălzit, în timp ce
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
în care o femeie bătrână, îmbrăcată toată în negru lucra la un gherghef. Rița se lăsă să cadă drept pe gherghef făcând gesturi de naufragiată. Bătrâna tare se minună, bătând veselă din palme. Era un semn bun, se vede. Și întrebă: La ce veniși, fetița maichii, și ce gânduri bune aduci? Vorbea cu palmele frumos împreunate sub bărbie. Atunci, gărgărița, mare minune! Grăi, deși cu un accent ardelenesc: ,, No, că mi-e io, Gărgărița Rița, dar am știință a grăi cu
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
pe inimă și m-am dus la el. Naturalețea cu care Johnny a acceptat m-a lăsat cu gura căscată. Unei ziariste care, la conferința de presă la care l-am prezentat drept cel mai recent membru PAC, l-a întrebat de ce a ales acest partid, Johnny i-a răspuns concis: Fiindcă nu-mi plac proștii". Artistul care a colindat lumea, solicitat de mari firme de impresariat, a acceptat să mă însoțească în campania electorală. N-a făcut nici un moft, n-
Incomparabilul Johnny by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15653_a_16978]
-
puțin activă, acasă - în Maramureș, în Dobrogea, în Botoșani. Ciudat e că acest tip de existență - anticipat și de mult-discutata "legitimație de ungur", care oferea unor români posibilitatea de-a lucra legal în străinătate - convine și Europei de Vest. Mă întreb doar dacă naționaliștii de serviciu vor sări iarăși ca arși. Logic ar fi să sară. Dacă nu, înseamnă că atunci când s-au repezit la beregata lui Viktor Orban (să fie clar, un personaj politic absolut detestabil, dar din cu totul
Îmbrățișarea de halterofil a Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15654_a_16979]
-
Roller în sinistrul său manual de istorie, pe care cred că nu l-ai mai apucat. Cred că o astfel de concepție asupra istoriei românilor nu poate să aparțină decât unui minoritar: evreu, maghiar sau țigan". Foarte, foarte interesant. Mă întreb, totuși, de ce doar "evreu, maghiar sau țigan"? De ce să nedreptățim celelalte "minorități", mai ales că țara noastră are din belșug așa ceva? De ce nu "armean" sau "lipovean" sau "ucrainean"? De ce nu chiar "moldovean", dacă tot am recunoscut oficial că statul de peste
Limba de lemn a ceasului istoric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15670_a_16995]
-
a oferit cadou chiar de ilustra zi. (Și pentru că l-am pomenit - involuntar! - pe Mihai Viteazul, să nu uităm că el a fost înmormântat de către sârbi, și nu de către prea-iubiții săi români! Așa că dl. Păunescu are tot dreptul să se întrebe unde se găseau românii când a fost ucis Mihai Viteazul - numai că răspunsul îi va suna mai puțin plcăut dacă ne aducem aminte că în ultimii săi ani Mihai a fost aliatul ungurilor și dușmanul moldovenilor! Dar acestea sunt, desigur
Limba de lemn a ceasului istoric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15670_a_16995]
-
fără nici o pagubă; 2) Judt a lăsat de-o parte în mod deliberat aceste lucruri, și astfel reaua lui credință este evidentă și el trebuie prin urmare denunțat. Pentru 1) îi las pe cititorii înșiși să judece. Pentru 2), aș întreba, din nou, dacă substanța articolului e alterată prin aceste omisiuni sau corectări. Dacă este, atunci îmi recunosc vinovăția, dar dacă nu, atunci pun sub semnul întrebării buna credință a criticilor mei. D.R.P.: Unul dintre critici, un jurnalist american de origine
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
sclipitor ziua, ca și noaptea (în care l-a uitat Pro-tv, de cînd, pe înserat, îi calcă ecranul Adrian Păunescu), Călin Vlasie, editorul mult mai productiv decît poetul cu același nume, Augustin Buzura, pe cale de a schimba FCR cu ICR (întrebați-l pe el ce înseamnă!), George Astaloș, la a nu știu cîta reciclare, I.B. Lefter, care a publicat într-un an cît el însuși într-o viață, Ion Lăcustă, care, după ce a stat degeaba La ușa Domnului Caragiale pe vremea
La spartul Tîrgului de Carte: șapte observații și ceva în plus by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15679_a_17004]