5,437 matches
-
al VII-lea a eliberat Angkorul și a recucerit tronul. În timpul acestuia, Angkorul nu numai că a recăpătat granițele, dar le-a depășit. Considerat "Salvator al națiunii khmere", Jayavarman al VII-lea a fost domnitorul cel mai avid de glorie, întrecându-i pe toți ceilalți, fiind considerat cel mai glorios dintre regii cambodgieni, întrucât a dispus și construirea unei noi capitale, Angorthon, având în mijloc monumentul-templu-munte Bayon. La îndemnurile lui Jayavarman al VII-lea, cultul secular al zeului rege se adaptează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
fiul lui Subuktegin, care a guvernat din anul 997 până în 1030, a fost, desigur, unul dintre cei mai mari regi care au guvernat în Afganistan; sub domnia sa Ghazni a devenit una dintre cele mai celebre capitale musulmane. Imperiul său a întrecut, de departe, pe acel al romanilor, întinzându-se din Caucaz și Irak până dincolo de Oxus și Punjab. Succesorii lui Mahmud au avut de luptat cu puternicii seleucizi și după un secol puterea acestora a început să se decadă rapid, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și pasaje subterane. Oricine este stupefiat de această construcție artificială prodigioasă, care însă este elegantă și pitorească, în ciuda distrugerilor provocate de cutremure și invazii străine. Acropola din Baalbek constituie unul dintre locurile deosebite în istoria umanității. Un minimum de temple întrec, prin dimensiunile lor, cele mai mari temple ateniene. Ruinele existente încep prin intrarea în propilee, denumită și Intrarea Exterioară. Acest edificiu este orientat spre Orient. În timpul trecut, intrarea consta în scări monumentale, pe care arabii le-au distrus pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
sute și mii de noi specii, iară pe de altă parte caută soluțiile pentru conservarea acestora și păstrarea lor în patrimoniul naturii. Așa cum vom vedea, pe bună dreptate J. W. Goethe își arată nemulțumirea determinată de faptul că botaniști se întrec a descoperi noi și noi specii de plante, însă nu se orientează și către structurile lor interne, către procesele fiziologice care le sunt atât de caracteristice. Unii botaniști de excepție din universitățile și institutele de cercetare ale lumii te pot
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
O mai ține vreo două-trei zile. Noroc că recolta nu era culcată la pămînt de ploaie. Și nici gheața n-a făcut prăpăd ca-n alte dăți. Gospodinele satului aveau de lucru berechet, dar gospodarii cam leneveau și se cam întreceau cu măsura la băut. Rachiul pe care îl fabricau cu instrumente ingenios îmbinate producea beție, dar și o durere cumplită de cap a doua zi. Din acest motiv și datorită și proverbului "cui pe cui se scoate", sătenii o luau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Este liftă străină, uite are părul negru ca smoala. Este arab. Bine mă musulmanule, nu te scoate Allah din mînele noastre decît mort. N-avem voie să-l omorîm. Ne facem, să-l speriem, tot nu știe românește. Oamenii se întreceau în a-i da ghionturi, nu prea tari, dar nici prea moi. Eu zic să-l spînzurăm... face unul cu ochiul ca să nu vadă musulmanul. Zis și făcut, unul îi trece un arcan pe după gît și întreabă pe ceilalți. Oare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
meserie. Nu scria foarte mult, dar ce scria era cu miez adînc. Cititorii săi îl admirau cu sinceritate, iar confrații cam strîmbau din nas. Uneori, criticii chiar îl lăudau, îl elogiau, mai ales dacă Ponor plătea consumația din restaurant. Se întreceau în a face observații pertinente și nu ezitau să compare opera sa cu operele lui Balzac, Rebreanu și chiar a mea, dacă mai dădeam și eu un rînd. Ponor se bucura că se spun atîtea laude referitor la scrierile sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
arată ea, norul acela are forma unui om cu o căciulă imensă, cu barbă și în mînă are un pahar. Alături, mai spre nord, pare a fi un cap de bivol, gata să-l străpungă cu coarnele. Cei doi se întrec în a remarca jocul norilor bătuți de vînt și se amuză de rapiditatea cu care realitatea se schimbă. Bărbatul tău nu mai are căciulă. Și nici pahar. Din nou se îmbrățișează, apoi privesc spre cazanul lor care se întunecă. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
s-o sărut pe...proasta asta blondă, Lena, sau cum naiba îi mai spune, m-a pocnit speriată. Ei bine, lasă că o aranjez eu! O să-i descriu babuinul... Ca să le fie tuturor greață de el. Că mie îmi și întrece! Treci la injecție! Un mare gînditor a făcut o afirmație care a șocat o lume întreagă. Spunea marele filozof că "bătrînii au foarte multă înțelepciune, dar nici un pic de caracter". Viața m-a pus în situația ca de multe ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
văzut desenat pe un vas etrusc, un bărbat semiculcat care își bagă degetele în gît și vomita. Nevasta, Doamne, de pe atunci erau nevestele la fel ca și acum, îi ținea ligheanul. Docilă și grijulie. Solidară și îngăduitoare. Omul său a întrecut măsura dar mîine va pleca să muncească pe ogoarele pe care le văd pînă departe, într-o ceață alburoasă. Din cînd în cînd mai strîng mîini bătătorite, cu unghii negre. Ca pe la noi. S-o fi schimbat ceva în structura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
șase sute de metri înălțime domină Tibrul ca un tiran gelos pe supușii săi. Localnicii nu ezită să te corecteze: șase sute de metri și ceva. Mă rog, să socotim și acel ceva și tot un dîmbuleț ar rămîne dacă s-ar întrece cu falnicii Apenini sau chiar cu pașnicii noștri Carpați. Dar el nu vrea concurenți, el se simte bine unde este și este mîndru de rolul lui în istoria locului. Și nemții și-au instalat pe muntele Soratte comandamentul nu știu cărui general
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lui în istoria locului. Și nemții și-au instalat pe muntele Soratte comandamentul nu știu cărui general. L-au săpat și l-au tot săpat și pe undeva au lăsat o comoară ciordită din rezerva Băncii Naționale din Italia. Oamenii s-au întrecut să găurească pereții din galeriile tunelelor, dar comoara stă bine merçi și azi acolo. Poveștile lor, ale celor care muncesc Valea Tibrului ziua, iar noaptea se retrag în fortărețe semețe, te moleșesc de o plăcere senzuală care te scufundă între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Eu nu-s un spaniol din timpurile acelea... Dar... Dar, lasă-mă în pace! Mă întorc cu spatele la eu-l acela optimist și atoateștiutor. Îi arunc o ultimă săgeată: Ce știi tu ce este Noaptea Învierii? Luminițele acelea plăpînde care se întrec în a bucura familia, prietenii și care alungă răutatea din sufletele oamenilor. Fie și măcar pentru scurt timp. Văd că ești nefericit rău de tot. Da, sînt, răspund cu ostilitate. Poate cel mai nefericit om, nu? Da, așa simt că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mea este nefirească și un turist se oprește, oarecum contrariat. Îi fac semn și-l arăt pe señor. Devine curios și adoptă aceeași poziție ca și mine, ca să vadă mai bine. Între timp, se mai opresc vreo doi și ne întrec în curiozitate. Doarme? mă întreabă o cucoană de sub o pălărie imensă. Nu știu, asta încercam să aflu. Turiștii încep a pipăi șuruburile, roțile și chiar pun mîna pe botul calului. Fac poze cu și fără zoom. O fetiță întinde o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
preoții, ceea ce știau din scrierile vechi: Arhidiaconul Paul de Alep, cel care l-a însoțit pe Macarie, patriahul din Antiohia în drumurile sale prin Moldova și Valahia, la anii 1652-1660, scria: „Mulțimea și bucuria gloatei în țara românească, la Bobotează, întrece tot ceea ce se petrece la curțile celor mai mari principi ai creștinătății, după tot ce am auzit și văzut... în sfârșit, noi ieșirăm afară din biserică, pentru ca ierarhul să afunde crucea în râu. Procesiunea o formau dintâi stegarii, doi câte
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Diaconescu ș.a.m.d. Talk-show-ul politic a căzut și el, de mult, în retorică țățească, în tacla de bodegă, în sentimentalism turmentat. Seară de seară, o echipă de cuconițe nervoase își dau poalele peste cap în diferite studiouri de televiziune, întrecându-se una pe alta în mediocritate și țâfnă. Oamenii politici, la rândul lor, au, în majoritatea cazurilor, comportament de parlagii. Gigi Becali a ajuns voce a națiunii. Bunul-simț, buna-creștere, măsura, discernământul sunt în comă. Împotriva exasperării mele se invocă, de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fi restrâns mult posibilitatea Imperiului habsburgic de exercitare a vreunei influențe în Moldova, prin intermediul boierilor, cum de altfel s-a întâmplat mai târziu, după alipirea Bucovinei la Galiția. Considerentul că, "într-un stat civilizat, oamenii din epoca de azi se întrec să-și însușească principiile cele mai curate și după cum prin aceasta le este împărtășită puterea de judecată rafinată, care întărește sprijinul societății și fericirea vieții omenești", l-a determinat pe tânărul boier iluminist bucovinean, animat "de un imbold intern", să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
prosperității patriei și prin aceasta, Bucovina să poată vedea apropiindu-se prosperitatea sa. Excelenței Voastre Vasile Balș boier și deputat al Bucovinei Descrierea Bucovinei și a raporturilor sale interne După cum într-un stat civilizat, oamenii din epoca de azi se întrec să-și însușească principiile cele mai curate și după cum prin aceasta le este împărtășită puterea de judecată cultivată, ce întărește sprijinul societății și fericirea vieții omenești, la fel și noi ne ținem a fi îndreptățiți să devenim înflăcărați de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
problema să o atingem. Țările din jurul și de la Marea Neagră sunt de o întindere abia de cuprins cu privirea, valoarea lor internă de neprețuit și poziția lor fizică și a referințelor de cea mai avantajoasă importanță. Natura a vrut să se întreacă pe sine aici și a folosit toate forțele cerului, pământului și a poziției. Aceste țări dăruite cu avantaje evidente și produse naturale oferă din belșug prin bogățiile minerale, animale și florale toate materialele care aparțin, fie nevoilor vieții, fie luxului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Cea care îl crease rămînea însă un personaj ieșit din comun. „Cînd o femeie a visat-o pe Doamna cu Două Fețe”, povestea un vechi informator cu aproape un secol în urmă, „din momentul acela nimeni n-o mai poate întrece în tot ce întreprinde. Dar femeia asta se poartă întocmai ca o nebună. O bufnește rîsul, nu poți să știi ce-o să facă. Bărbații care se apropie de ea devin posedați. De aceea li se spune acestor femei Doamne cu
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
bufnește rîsul, nu poți să știi ce-o să facă. Bărbații care se apropie de ea devin posedați. De aceea li se spune acestor femei Doamne cu Două Fețe. Și se culcă cu oricine. Dar, în toate treburile lor, nu le întrece nimeni. Brodează cu mare măiestrie cu țepi de porc-spinos, fiindcă au devenit foarte pricepute. Și fac și treburi de bărbați”. Acest uimitor portret al artistului lasă mult în urmă imageria romantică și, mai tîrziu în epocă, pe cea a poetului
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
din matcă, dar inundațiile erau potolite și restrânse, nu ca acum de se dau și la televizor. Acest lucru se întâmpla pentru că pădurile încă mai dominau zona și țineau pământul strâns legat în rădăcinile lor. Acum au dispărut... Nimic nu întrecea vacanța de vară. De pe malurile boroaielor începeau câmpurile oamenilor, presărate cu fel de fel de culturi de grâu, porumb, cartofi și floarea-soarelui. Eu nu făceam decât să alerg bucuroasă prin ele și să culeg buchete interminabile de flori și apoi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
care iese din când în când în tindă ca să-și facă confidențe și (dece nu ? ) să se drăgălească, feriți de ochii suratelor venite și ele la șezătoare. Cu multă vreme înainte de nuntă, fetele care vor fi invitate la ospăț se întrec în a coase și a broda acele batiste pe care le va purta călărașul pe haina lui, fiecare dorind ca batista ei să fie cea mai frumoasă, cea mai apreciată de nuntașii care nu se mai satură de privit la
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cu sfințene mii de ani. Asta, în favoarea blugilor, ginșilor, adidașilor, gecilor și a atâtor alte inovații în domeniu, practice nu zicem ba, dar care nar fi trebuit să trimită în desuetitudine toate comorile portului nostru popular care de multe ori întrecea la vremea lor prin noblețe și eleganță, costumația multor prințese și castelani de la curțile senioriale. Modernizarea transporturilor, comunicației, radioul, televiziunea, interenetul au avantajul de a oferi omului accesul la cuceririle lumii civilizate, dar și dezavantajul de a nimici atâta frumoasă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Și-apoi, la noi în Cârțișoara nu a cântat și nu cântă numai omul, la noi a cântat și cântă întreaga natură, cântă frunzele pomilor care împânzesc satul, cântă pădurea la un loc cu lăutarii ei, cântă mulțimea de păsăret întrecându-se cu greierii și cu brotăceii luncilor. Și cu întreaga natură a Cârțișoarei cântă rapsozii, cântă poeții satului care nu-s puțini și care cu multă măestrie știu să prindă în viers, vers sau proză clipele frumoase, trecătoare ale veșniciei
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]