4,649 matches
-
și Întâlnirea cu povestea autorului: ,, Nu au decât să vuiască mâinile/ De stânci și Înjurături ticăloase/ Pe buzele negre ale clopotului din Delphi/ Se auzeau cioburi melodioase/ Prin ceață târgului de sentimente/ Bocitoarele din umbră Pământului/ Ieșeau din izvoare să Întunece lumea/ Caii fugeau speriați pe acoperișul cerului/ Că tunetul fără sfârșit/ Pe marea Întindere a uitării/ Trecea umbră fără trup a căpcăunului fosforic/ Cavalerul trac Împărțea fete pătrate/ Cămășilor În frac solemn”. Faximil dintr-o corespondență a redactorului de carte
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
multi erau Încredințați că am să ajung un mare actor În vreun oraș al țării, daca nu preot. N-am ajuns nici unul, nici altul. Dar Alexandru Gh. Tăcu nu numai prin costumație ne fascina. Avea și niște ochi mari, cănd Întunecați În orbite, cănd deschiși a mirare, brăzdați pe partea de sus cu sprâncene stufoase, voievodale, niște gene care schimbau macazul ochilor de la o clipă la alta, un nas care sesiza totul, gura bogată, cu buze care măcinau și capitalizau gânduri
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
din golul bicefal./ Pe negrul fulgerării grotescului mortal,/ Pornită-i printr-o gură de șarpe să ne soarba./ Golem al urii, noaptea abscons, inoculat,/ Incestă-mperechere de grota și strabism;/ Nici diavolul nu știe de ce În comunism/ Puternică lui umbră se-ntunecă pe lat./ Minciuna-n măruntaie urâtă-i necesar,/ Câineasca tocătura pe chipu-i se Întinde;/ Să-și potolească foamea de murdarii, te prind/ În flegma expulzata din gâtul proletar./ Încrâncenata hidra, batracian, trufie,/ De trupuri sănătoase se scarpină vârtos,/ Pe
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
te-a prețuit foarte mult” Aură Ciubotaru, 3.03.1987 ,,...Dragul meu Malin, mi-e dor de tine! Mi-e dor de zâmbetul și ochii tăi. Mi-e dor de glasul tău. Și fiecare fărâma a amintirilor dintr-un sfârșit Întunecat de an, Iti aparțin ție, draga Maline. Printre cuvinte se strecoară câte un suspin, iar lacrimile fierbinți și egoiste Încearcă să șteargă cuvintele Incrustate de mine În trupul veșnic al amintirilor - cuvintele acestea, prima scrisoare a mea pentru tine. Unde
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
care l-au omorât pe Malin Tăcu, adolescentul poet. Și pe alții, si pe alții. De ce nu l-ai cruțat pe Malin, Doamne, de ce ai lăsat să fie ucis un adolescent atât de pur? De ce? Iartă-mă, Doamne, poate șanț Întunecat la minte și nu pricep și nu vreau să asist cu mâinile În sân la noua peticire a sacului fără fund al comunismului. L-a peticit o dată Lenin, l-a peticit apoi Stalin, l-a peticit Gorbaciov și-acum Îl
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pridideam să construiesc, să întăresc ziduri, să ating noi stadii de progres și civilizație. Ba se termina peștele din apele mării (o tâmpenie, fie vorba între noi: ce mare e aceea din care se termină bancurile de pești?), ba se întuneca orizontul de la vasele de război ale inamicilor. Invincibila Armada avant la lettre și-o lua până la urmă pe coajă, dar cât efort mă costa această punere la punct! În fine, la ultimul nivel, hardest, a fost cumplit de greu. Adversarii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
în daneză, iar suedeza poate uza de auxiliarul skall, urmat de infinitivul scurt (Jag ska köpa boken. Voi cumpăra cartea"), de kommer att urmat de infinitivul scurt, în cazul acțiunilor obiective (Det kommer att bli mörkt om entimme. Se va întuneca peste o oră"), dar, de multe ori, plasarea acțiunii în viitor se realizează printr-un adverb de posterioritate: I morgan har jag mera fritid. "Mîine am (voi avea) mai mult timp liber". O extinsă utilizare pentru realizarea viitorului au adverbele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
credeți neștiutoare ? (II 2). Ca și Clitemnestra, regele socotește că bucuria fetei de a-și împlini existența printr-o moarte dăruită cu sens izvorăște din rătăcirea spiritului ce-i anulează instinctul de conservare : Opriți-o, căci mintea i s-a întunecat de durere... În neștire vorbești, copila mea (II 2). Lângă altar, el rămâne convins că Ifigenia nu-și dă seama de ce se întâmplă cu ea și vrea s-o oprească de a mai preamări gloria sacrificiului : Nu mai vorbi, copilă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
răspunderea personală, cartea dă acele mari satisfacții pe care le dă munca, realizarea palpabilă, acțiunea dusă până la sfârșit.” Mircea Malița 114. „Un cititor serios nu va crede nici pe scriitorul care înfățișează totul în roz, dar nici pe acela care întunecă totul.” Dumitru Micu 115. „Orice carte vie implică o meditație și cu atât mai mult, una în care existența e considerată din perspectiva omului modern.” Dumitru Micu 116. „Cărțile care le vezi că strică obiceiurile și năravurile cele mai bune
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
insului militant, înainte de-a deveni o filozofică amărăciune, cartea este o făgăduință, o bucurie, o călători prin suflete, gânduri și frumuseți.” Tudor Arghezi 364. „Tot omul se naște cu cartea lui în sân... Nu o lasă necitită, căci se întunecă lumea și nu poți cunoaște slova. Cauți cartea altuia, și a ta îți rămâne străină. Răsfoiește-o la timp, înainte ca limba ei să tacă și să o uiți.” Tudor Arghezi 365. „Ar fi bine să cumperi cărți dacă ai
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Nu puține cărți proaste își ascund fața după o prefață.” Eugen Frunză 691. „Nu e carte care să nu-și găsească cititor pe măsura ei.” Eugen Frunză 692. „Când scriu, mă tem întotdeauna ca nu cumva gândul limpede să se întunece până îl așez pe hârtie.” Eugen Frunză 693. „O carte bună nu sfârșește niciodată.” Eugen Frunză 694. „Scriitorul fără cititor e ca locomotiva fără vagoane.” Eugen Frunză 695. „Am în biblioteca mea un raft rezervat cărților din care, la nevoie
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
sau între simple ipoteze; luptă cu dificultățile vieții concrete, luptă contra erorilor, contra tuturor relelor sau nonvalorilor; luptă, deci, pentru recunoașterea, întronarea și păstrarea în plină lumină a unui sistem de valori, împotriva a tot ce ar putea să-l întunece, să-l degradeze, să-l nimicească; și lupta aceasta se duce întotdeauna prin plantarea sârguincioasă și stăruitoare a valorilor voite pe o cât mai întinsă zonă a spiritualității omenești.” Eugeniu Speranția 803. „Știu o carte minunată, Glăsuind fără-ncetare, Din
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
pus în perfuzie?" "Apă, pur și simplu apă", răspunde el cu seninătate. Ea îl trage pe Georges de mânecă: "Vezi, vezi? Tratează bolnavii cu apă chioară! Și o să ne coste ochii din cap rahatul ăsta de clinică!" Dar s-a întunecat deja. Negru profund. Camera și-a schimbat înfățișarea sau nu mai e aceeași. În dreapta patului, se află acum un colț-bucătărie unde se tot foiesc pretinsele infirmiere. În general, acestea își petrec majoritatea timpului pisând zahăr pe spinările colegelor din public
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de stea explodată. Timpul și spațiul s-au micșorat mult. Și cu cât mai tare se apropie orizontul, cu atât mai în forță revine trecutul. Ca într-o călătorie de-a-ndoaselea, cu o mașină al cărei parbriz s-ar micșora și întuneca, în timp ce luneta s-ar lumina. Dar memoria conține atâtea lucruri ce nu se mai pot întoarce, atâtea greșeli ce nu mai pot fi îndreptate, atâtea răni ce nu mai pot fi vindecate încât, până la urmă, intoxicată de propriul ei trecut
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
după icre negre mâine seară, după ce vă terminați serviciul pe zonă." Voiau să spună că și fără, și cu un mic regiment pe zonă...? Nu i-a subliniat ironia, dacă ironie fusese: "O să-mi trimit neapărat mâine seară ordonanța." Se întunecase de-acum. Farul trimitea în vid semnale care semănau mai mult cu niște strigăte după ajutor decât cu îndrumări pentru nave. A luat-o pe strada mare, paralelă cu calea ferată, și a lăsat în urmă ferestrele luminate ale sanatoriului
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
prinse să joace, ceva nedefinit, incert, poate chiar iluzoriu. Un obiect minuscul care plutea pe ape, săltat și ascuns alternativ de ritmul puternic al mării. Un rest putrezit de ambarcațiune? Un cadavru scos la suprafață de mare? Un înotător? Punctul întunecat apărea și dispărea, dar era tot mai aproape. Putea deja desluși un crawl regulat. Distanța care îl separa de mal pe înotător nu înceta să se micșoreze. Iată că a atins cu picioarele fundul și se scutură delicat, își șterge
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vreo secundă din drum. În capătul câmpului găsește frunza cea mai potrivită, o frunză cu mult mai mare decât propriul său corp, o ia cu mare greutate în spinare și începe călătoria de întoarcere cu osteneală îndoită. O ploaie teribilă întunecă însă tot văzduhul, brazdele înalte ale câmpului se transformă în noroi moale, piciorușele furnicii se afundă tot mai adânc în pământul ud și în cele din urmă își pierde calea. Noaptea se lasă, ploaia e tot mai deasă, frunza din
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
teme capitale: puritate, smerenie, iubire, simbol, sacru, îndoială... Asemeni lui Novalis, îi mai rămâne să înalțe și un imn către noapte. 74 Pădurea, de partea cealaltă a versantului, luminată cu o clipă mai repede de soarele puternic al amiezii, se întunecă până la destrămare, cerul se crapă și fulgerele scapără orbitor, valul de stropi mari se prăvale. S-a dezlănțuit uraganul. La fiecare tunet omul își acoperă fața cu mâinile, tremură tot. Hârtiile cu însemnări, înghesuite la repezeală, pluteau acum în buzunarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Astăzi este al Ucrainei. Părinții mei, Chiran Constantin și Valeria, au fost învățători în comuna Hordova, județul Dorohoi, ținutul Herța Era în anul 1939. O zi cu mult soare, o zi frumoasă, eram cu toții în curte când cerul s-a întunecat într-o clipă. Un nor negru, negru, fără tunete și fulgere, a trecut peste satul nostru încet, apoi s-a îndepărtat. Tata ne-a spus că e un semn rău. Am continuat să ne jucăm noi, toate trei surori, cu
AMINTIRI DIN TRECUT. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Letiţia Halasanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1687]
-
M-am născut la sfârșitul unei perioade de calm urmată de o perioadă de frământări. Pe tatăl meu, învățător dar și ofițer în rezervă, l-a prins anul 1939 dincoace de Prut. Dar în anul 1940 cerul s-a întunecat dinspre Răsărit. Eu cu mama și bunicii eram dincolo de Prut, în orașul nostru natal Bălți. Tatăl meu, pentru reîntregirea familiei, ne-a chemat dincoace de Prut, iar după mai multe peripeții am ajuns în Banat. În 1941 am mers din
DEZRĂDĂCINAŢI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Motruc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1692]
-
plus teama de alteritatea rasială și filmul poate fi citit și ca teamă de o invazie rasială și de dezintegrare a utopiei vieții în zona suburbană a celor din clasa de mijloc. Monștrii din Poltergeist apar ca niște siluete monstruoase întunecate la culoare o alternativă "monstruoasă" la "normalitatea" albului din clasa de mijloc. Teama de "celălalt" ca membru al unei rase diferite trebuie pusă în legătură cu teama produsă de membrii clasei muncitoare. Chiar la începutul filmului, apar cîțiva muncitori care lucrează la
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
apare nici o cutie de țigări și nici o altă inscripție purtînd numele mărcii. Pentru a afla aceasta trebuie să privești de aproape la numele înscris pe țigară pentru a afla ce anume marcă este promovată. O jumătate din spațiul reclamei este întunecat și numai inscripția și cîteva fragmente de imagini apar luminate. Cealaltă jumătate de reclamă este centrată asupra degetelor noduroase, proiectînd poate mesajul subliminal pentru toți cei preocupați de riscurile prezentate de fumat că este posibil să fumezi și să supraviețuiești
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Iași. De îndată ce fu înștiințat, se întoarse în țară, însă la graniță fu arestat și condus la Piatra-Neamțul. După lungi discuțiuni, Camera îi validă alegerea și Panu veni în București. Dar ceasul popularității lui Panu trecuse, fuga lui în streinătate îi întunecase aureola, personalitatea lui nu mai era încadrată în nimbul oamenilor deasupra celorlalți. În Gara de Nord, nimeni care să-l primească, afară de noi, cei din redacție și vreo doi prieteni. Când a scoborât din vagon, a fost ceva rece, Panu se aștepta
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
ți-l voi schimba!’’ Am aprobat printr-o mișcare verticală a capului, într-un fel intrigat de bonomia femeii. Am pătruns în cămăruța indicată cu degetul arătător, cameră care se găsește pe diagonală, de cealaltă parte a holului întunecat. Se întunecase de ceva vreme și afară. Numai haitele de câini se mai auzeau prin ferestrele negrebine închise, și numai din când în când, câte un bolnav sau câte un aparținător rătăcit la o țigară pe aleile părculețului dotat cu băncuțe din
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
foarte încet am deschis-o pe următoarea. După câteva priviri circumspecte am repornit pașii către etajul unu, salonul șapte. Interesantul număr șapte! Poate ceva...mistic în el! Reușesc să trec cu bine printr un hol întortocheat, excesiv de călduros și de întunecat. Toate ideile din univers mă colindă, care mai de care mai viclene, care mai de care mai ispititoare - doar unele, încearcă cu succes altele fără... o neputincioasă, o nestatornică și înveninată consolare cu mine însumi și împăcare cu Dumnezeu. Am
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]